43,292 matches
-
Martin a fost patronată în comun de familiile din neamul Kaplony chiar și după împărțirea proprietății, și a constituit locul de înmormântare a descendenților acestui neam. Dintre puținele informații scrise păstrate despre biserică din perioada medievală, cea mai importantă este diploma din 1444, care enumeră bunurile mobile aflate în proprietatea edificiului de cult. În ultimul document medieval despre mănăstire, datând din 1479, se precizează că biserica este de dimensiuni mari și are două turnuri. Pe parcursul secolului al XVI-lea mănăstirea este
Căpleni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301759_a_303088]
-
Încă de la prima atestare documentară, satul Mânerău este menționat în conexiune cu cetatea Hunedoarei, în componența marelui domeniu feudal de aici. Germenii emancipării sociale apar în timpul Corvinilor, când unor loiali de pe câmpurile de luptă ale „cruciadelor” antiotomane le sunt acordate diplome privilegiale. Secolele al XVI-lea și al XVII-lea se remarcă prin ridicarea unor elite din mijlocul locuitorilor Mânerăului, cum vor fi fost Petru Toma, Pârcălab al Pădurenilor, și Andrei Buda, vicejudele curții domeniale. În contextul ocupării Transilvaniei de către Habsburgi
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
de la limes. Din inițiativă regală a fost construit în secolul al XIII-lea o cetate cu șanțuri din ruinele fortificației romane care în anul 1228 era finalizată, deoarece din această perioada provine prima menționare scrisă a cetății sub forma unei diplome regale. Se presupune că această cetate a fost distrusă de marea năvălire mongolă din 1242. Din inițiativa contelui János Kemény, purtând același nume ca și strămoșul său János Kemény, în 1926 a invitat în castelul său 28 dintre cele mai
Brâncovenești, Mureș () [Corola-website/Science/300572_a_301901]
-
Europei Centrale). În legatură cu aceasta trebuie sublinuat că populația băștinașă românească era organizată sub propriile ei forme, structuri de tip “țară românească” (Țara Hațeg, Țara Fagăraș, Țara Bârsei, etc.). Prima mențiune documentară despre Țara Hațegului, cu localitățile dependente este Diploma cavalerilor Ioaniți din anul 1247. Acest document explică desprinderea acestei zone din entitatea statală anterioară care cuprinde ținuturile din nordul Olteniei (conduse de voievodul Litovoi) și cele de pe versantul nordic al Carpaților Meridionali, zona Jiului și a Hațegului. Regatul maghiar
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
special cei cu vârsta până la 40-50 de ani, să intre în serviciu la stat, majoritatea au ales să lucreze în cadrul C.F.R.- lui. Ce s-a întâmplat în continuare va fi prezentat în ultimul capitol ,Livadia după evenimentele din decembrie ’89 “. DIPLOMĂ DE PROPRIETATE Noi Michael Apafi Din gratia lui Dumnezeu Principe al Transilvaniei si stapân al partilor din regatul Ungariei. Recomandam atentiei pe parcursul prezentei actiuni (judiciare) pe semnatarii carora li se cuvine tuturor aceasta atentie. Noi îi recomandam, pe de o
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
1733. Tot în legătură cu biserica, se mai menționează că satul (comuna nobilă Livadia cum era denumită) avea atunci 57 de familii, în ambele părți (Livadia de Câmp și Livadia de Coastă), față de cele 21 de familii din ambele sate, nominalizate în diploma din anul 1680. Cartea din Lugoj, scrie că aceste date sunt amintite într-un document denumit „Conscriptică", din anul 1769. Lista preoților afost completată apoi începând cu anul 1795. În secolul al XIX-lea au fost consemnați în ordine cronologică
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
capitole. În aceste condiții autorul face în lucrare unele comentarii referitoare la acest capitol. Se impune sublinierea dovezii continuității populației în sat, făcută și în alt capitol, fiind important că din cele 30-40 denumiri de familii și persoane menționate în Diploma din anul 1670 se regăsesc în totalitate în datele scriptice din secolul XX (de-a lungul timpului bineînțeles au apărut și nume noi). De asemenea trebuie subliniat faptul că satul Livadia (cu ambele părți) fiind așezat în partea de sus
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
II lea război mondial, în împrejurări vitrege istorice, armatele române au fost obligate să lupte peste granițele țării,de către statele mari dictatoriale ale acelor timpuri. Sunt numeroase nume de familie păstrate din secolele anterioare, care se folosesc până în prezent. În diploma guvernatorului Transilvaniei din anul 1680, menționată anterior, sunt menționate cca. 22 de nume de familie, existente în cele două sate. Într-un tabel de composesorat din 1936, sunt trecute în detaliu peste 500 de persoane existente (cu nume și prenume
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
pentru neajunsuri. De asemenea am considerat că este bine a completa această lucrare cu fotografii în legătură cu tot ceea ce priveste istoria satului, adăugate la fiecare capitol. În lucrare au fost anexate istoria Composesoratului Livadia și traducerea din limba latină a textului Diplomei Guvernatorului Transilvaniei din 1670, pentru locuitorii satului Livadia, în cadrul capitolului II Istoria. 17 Mai 2002 Dr. Turcu Petru din Livadia Cităm din bibliografia acesteia lucrări care privesc tema monografiei: a)Radu Popa în BML,XLI 1 • Începuturile Evului Mediu românesc-Țara
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
serale ale Institutului Teologic Universitar Greco-Catolic din Cluj. A fost hirotonit preot în data de 9 septembrie 1990 în Piața Libertății din Cluj, de către episcopul George Guțiu. În perioada octombrie 1990-iunie 1994 a studiat la din Roma, conferindu-i-se diploma de bacalaureat în Teologie (27 iunie 1992) cu calificativul Magna cum laude și, în 16 iunie 1994, licența în Teologie cu calificativul Summa cum laude. Din 1994 a activat ca profesor la Institutul Teologic Român Unit „Sfântul Ioan Evanghelistul” din
Florentin Crihălmeanu () [Corola-website/Science/300723_a_302052]
-
născut la 28 iunie 1914, în comuna Câmpeni, județul Turda, în Țara Moților. După terminarea școlii primare în satul natal, urmează patru clase la gimnaziul „Horia” din Câmpeni, după care se înscrie la liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, unde ia diploma de bacalaureat în primăvara anului 1931. Între anii 1931 și 1935 a urmat cursurile facultății de teologie din Chișinău, care făcea parte din Universitatea din Iași, și la 24 iunie 1935, chiar în ziua de naștere când împlinea 21 de
Valerian Trifa () [Corola-website/Science/300716_a_302045]
-
și în continuare rolul administrativ și economic în viața județului. Cetatea Biharia a jucat un rol important în viața județului; este prezentă în toate formațiunile sociale și economice ale vieții. Comuna o găsim notată sub numele Byhor în 1349, o diplomă din 1374 amintește și dreptul ei de organizare a târgurilor. În 1393 apare sub denumirea de Villa Byhor. În secolul al XV-lea este evidențiată ca protopopie principală, iar în secolul al XVI-lea ca subprotopopie, la care aparțin 18
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
continuarea studiilor. A fost bine inspirat și a făcut un memoriu documentat, cu care a reușit să ajungă în audiență la Generalul Mociulski, de unde a primit „undă verde" pentru a-și putea continua studiile. A urmat Facultatea de Construcții obținând diploma de Inginer constructor. S-a căsătorit cu o doctoriță și scârbit fiind de toate cele ce se petrecea în societatea comunistă cu intelectualii români, au plecat în Canada. După ce am relatat cu lux de amănunte despre „Crucea" ce i-a
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
aceasta, care măsoară aproximativ 5ha. Cel mai vechi document păstrat în care se consemnează satul Blăjeni (Blașfalău) datează din 21 iunie 1434, fiind în legătură cu niște pământuri dobândite de proprietarii locali în hotarele satelor Dumitra și Tărpiu. Conventul de la Cluj-Mănăștur confirma diploma regelui Sigismund din 1434 prin care Nicolae de Șintereag (Somkerek), Ioan și Grigore, fii lui Chereny de Blăjeni, să fie introduși în posesia moșiilor de la Țaga, Fata, Bucină și Tehevches, care au devenit proprietate. Populația Blăjeniului de Jos se compune
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
din timpul când Ducatul Făgărașului era sub stăpânirea domnilor munteni, până în 1464, adică de 174 de ani de la plecarea lui Radu Negru. În acest an când a fost atestat documentar, "Stanciu Dijanul" din Dejani primea alături de alte sate, printr-o diplomă dată de Vladislav al II-lea, jumătate din satul Sebeș. Informația este foarte importantă fiindcă, în documente, satul Sebeș apare abia în urbariile din secolul al XVII-lea când se vorbește, la Sebeș, de un boier "Comșa", cu cei cinci
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
Domnii munteni aveau însă nevoie de o clasă politică care să conducă destinele colectivitații sătesti și să țină legatura cu voievodul și cu divanul domnesc. În acest sens, ca urmare a unor servicii deosebite, militare mai ales, domnii munteni, prin diplome voievodale au înnobilat pe anumiți țărani, acestora sub titlul de boieri, domnul dându-le moșii, păduri, munți, scutindu-i de dări în schimbul slujbelor administrative și militarte pentru voievod. Din anul 1464 până în anul 1690, timp de 226 de ani "Ducatul
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
Câinenilor din Munții Lotrului spre Sud-Vest, despărțiti de Râul Olt, în ținutul istoric Muntenia. Această depresiune, cunoscută în geografia României - după Simion Mehedinți- sub denumirea de Bazinul Titeștilor, este străvechiul ținut “Țara Loviștei”, amintit sub numele de “Terra Loysta” în diploma dată de regele ungurilor Bella al IV-lea contelui Conrad de Tălmaci în prima jumătate a veacului al XIII-lea, prin care-i întărește stăpânirea acestui ținut. Primul document scris care atestă satele Boișoara și Găujani, este hrisovul dat de
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
fi : pompier, gornist, ajutor telefonist, secretar, având o activitate de pompier activ de peste 40 de ani. Tradiția de a fi pe locurile fruntașe în concursurile profesionale a fost dusă și mai departe, mărturie și dovadă stau trofeele, cupele, plachetele și diplomele care sunt păstrate la loc de cinste și într-o stare impecabilă în vitrinele din incinta remizei Zăbrani. Locurile 1,2,3, au fost și sunt ceva obișnuit pentru pompierii din Zăbrani. Despre acest lucru găsim scris în revista Paza
Zăbrani, Arad () [Corola-website/Science/300313_a_301642]
-
de copaci peste care aruncă glii de pajiște; și noile locuințe numite hrube erau gata. Astfel au putut scăpa de urgia hulilor și au întemeiat satul de astăzi." Comuna a fost întemeiată pe la mijlocul secolului al XIII-lea, cea mai veche diplomă în care se pomenește numele comunei este din 1314 și se află în arhiva de stat din Budapesta sub numărul 28715. Numele comunei apare în Evul Mediu sub următoarele forme: "- Villa Feyerd - Terra Feyrd - Possesion Feird - Fyerd -Feyerd -Veyerd -Pheyerd
Feiurdeni, Cluj () [Corola-website/Science/300327_a_301656]
-
Fejérd iar românii îi ziceau Feiurd. După unirea Transilvaniei cu România, numele a fost schimbat în Feiurdeni. Proprietarul Feiurdului din anul 1326 era fiul voievodului maramureșean, Nicolaie. Cu 50 de ani mai târziu în anul 1377 după cum aflăm într-o diplomă eliberată de Ludovic de Anjou, fiul lui Carol Robert, în 25 Mai 1377 din Târgul Secuiesc, comuna Feiurdeni era proprietatea lui "Ioan Fiul Banului Simion". Ceilalți proprietari sunt fără îndoială maghiari. Fiul lui Sanislău Báthori a fost introdus în posesiunea
Feiurdeni, Cluj () [Corola-website/Science/300327_a_301656]
-
a locașurilor de cult din România are codul 34854-1. Parohia este arondată Protopopiatului Călata din Eparhia Reformată a Ardealului. Pastorii actuali sunt Váncza Enikö-Erzsébet și Váncza Lajos. Cunoaștem un act emis în anul 1675, de către principele Transilvaniei, Mihail Apafi, (o diplomă în limba latină) prin care dijmele pe care le plăteau locuitorii satului Szasz Lona erau donate parohiei reformate din sat. Matricolele au fost introduse în 1770 de către pastorul Pataki Dániel I, care a însemnat într-un calendar botezurile, cununiile și
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
Damian Iuga, G. Barițiu, Ioan Crețu, și Ioan Ioan Foragaciu. Timp de șapte ani aici s-a învățat doar a scrie, a citii și educație morală dar și puțină aritmetică. În 1876 Ioan Crețu devine directorul acelei instituții, om cu diplomă care a predat limba română. A fost urmat de Ioan Dragoș care în 1916 a murit pe front. Situația din școală de la acea vreme era una dezastruasă: școala funcționa în locuri neamenajate, copiii nu aveau manuale (în mare parte), iar
Băcel, Covasna () [Corola-website/Science/300370_a_301699]
-
aparținând Epocii Bronzului. În apropierea satului se semnalează și urmele unei așezări de tip "Monteoru". G. Popa Lisseanu a aratăt într-o lucrare că în zona Brețcului a existat un vechi ducat sau cnezat românesc. Atestarea este cuprinsă într-o diplomă a regelui Sigismund din anul 1426. "Ioan-Chinezul, numit și Ungurul și Radul, fiul lui Țacu, din comuna românească Brețcu se prezintă înaintea regelui Sigismund și-l roagă să confirme privilegiile și libertățile comunei lor. Regele Sigismund admite ca românii din
Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/300373_a_301702]
-
era Balasanul. Ceea ce amintește cu claritate de pecenegul Beșimbac care se traduce prin "pârâul pecenegilor" (în germană "Bissen-bach"). Pecenegii par a fi conviețuit și în alte părți în simbioză pașnică cu românii autohtoni; mulți din ei erau liberi și posedau diplome nobiliare, ca în Țara Făgărașului, și, în timp, au adoptat limba românilor. Concomitent, românii au preluat denumirile de localități, râuri și forme de relief de origine cumano-pecenegă. Un model etnic asemanător de conviețuire și asimilare reciprocă a existat tot în
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Vierseanu a avut un fiu care a luat numele soției de Paralescu C Constantin și a fost învățător în sat. El a avut patru feciori, Adrian-medic, absolvent Cum Laudae al Facultății de Filosofie din București, premiat pentru cea mai bună diplomă de licență de regele Carol al II-lea, închis la Lupeni și dus la muncă forțată pe șantierul Bumbesti-Livezeni, Emilian-arheolog, Cicerone-preot la Tg.Jiu, deportat ani de zile la Poarta Albă, Longin-invatator în satul Viersani și o fată Angela. Angela
Vierșani, Gorj () [Corola-website/Science/300472_a_301801]