42,154 matches
-
dar a fost în mare parte ignorat, parțial pentru că a refuzat să prezinte memorandumul scris de el țarului. Kapodistrias a devenit din ce în ce mai activ în susținerea independenței Greciei față de Imperiul Otoman, dar nu a reușit să obțină susținerea lui Alexandru pentru revoluția greacă din 1821. Kapodistrias a fost pus într-o situație dificilă și în 1822 a părăsit o perioadă postul de ministru de externe și s-a retras la Geneva unde a susținut revoluția greacă și a organizat susținere materială și
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
reușit să obțină susținerea lui Alexandru pentru revoluția greacă din 1821. Kapodistrias a fost pus într-o situație dificilă și în 1822 a părăsit o perioadă postul de ministru de externe și s-a retras la Geneva unde a susținut revoluția greacă și a organizat susținere materială și morală pentru aceasta. Kapodistrias s-a retras la Geneva, unde era foarte respectat, finnd făcut cetățean de onoare pentru serviciile făcute unității Elveției și în special cantoanelor. În 1827, a aflat că nou-înfințata
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
reorganizare administrativă care a redus numărul de comune în anii 1990 a purtat numele său. Temerile pe care Regatul Unit, Franța și Rusia le aveau față de orice mișcare republicană de la acea vreme, din cauza amintirii învă proaspete a Domniei Terorii din Revoluția Franceză, a făcut ca ele să insiste ca Grecia să devină monarhie după moartea lui Kapodistrias. Casa sa de vară din Koukouritsa, Corfu a devenit un muzeu ce comemorează viața și realizările sale. El a fost donat de răposata Maria
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
i se încorporează și un televizor miniatural, furnicii 103 683 i se permite să studieze rasa umană. A treia "Piatră" devine cunoscută întregii lumi, fiind construită pentru a permite comunicarea om-furnică în cadrul procesului juridic care anchetează inteligența rasei furnicilor. În "Revoluția furnicilor", prințul 24 începe să scrie o trilogie de romane feromonale care reprezintă opusul trilogiei lui Werber. În locul romanului "Furnicile" a lui Werber, 24 scrie "Degetele", în locul romanului "Ziua furnicilor" - "Noaptea Degetelor", iar în locul romanului "Revoluția furnicilor" - "Revoluția Degetelor", Prințul
Furnicile (trilogie) () [Corola-website/Science/323776_a_325105]
-
inteligența rasei furnicilor. În "Revoluția furnicilor", prințul 24 începe să scrie o trilogie de romane feromonale care reprezintă opusul trilogiei lui Werber. În locul romanului "Furnicile" a lui Werber, 24 scrie "Degetele", în locul romanului "Ziua furnicilor" - "Noaptea Degetelor", iar în locul romanului "Revoluția furnicilor" - "Revoluția Degetelor", Prințul 24 explică rațiunea trilogiei, oferind astfel justificarea lui Werber pentru scrierea propriei trilogii: Romanul "Furnicile" a fost adaptat în banda desenată omonimă, cu un scenariu de Bernard Werber, desenele fiind realizate de Patrick Serres. Adaptarea se
Furnicile (trilogie) () [Corola-website/Science/323776_a_325105]
-
furnicilor. În "Revoluția furnicilor", prințul 24 începe să scrie o trilogie de romane feromonale care reprezintă opusul trilogiei lui Werber. În locul romanului "Furnicile" a lui Werber, 24 scrie "Degetele", în locul romanului "Ziua furnicilor" - "Noaptea Degetelor", iar în locul romanului "Revoluția furnicilor" - "Revoluția Degetelor", Prințul 24 explică rațiunea trilogiei, oferind astfel justificarea lui Werber pentru scrierea propriei trilogii: Romanul "Furnicile" a fost adaptat în banda desenată omonimă, cu un scenariu de Bernard Werber, desenele fiind realizate de Patrick Serres. Adaptarea se concentrează doar
Furnicile (trilogie) () [Corola-website/Science/323776_a_325105]
-
ca să umble cu crucea. Magistratul din Sibiu trimite armata ca să ia din nou bisericile pe seama uniților și sunt arestați câte opt capi ai mișcării, iar printre ei se numără Dumitru Șteflea. (Monografia Săliștei, p. 112). S-a declanșat mai apoi „revoluția fără sânge” a călugărului Sofronie de la Cioara, ajutat în mare măsură de preotul din Săliște. Biserica din Grui și cea de pe Vale sunt pomenite din nou în 1761: armata imperială a intervenit pentru a-i potoli pe sătenii nemulțumiți că
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
la 13 mai 1868. După nuntă, tânărul cuplu a plecat în luna de miere; în drumul lor de întoarcere spre Spania, în timp ce-l vizitau pe Napoleaon al III-lea și pe împărăteasa Eugénie la Fontainebleau, ei au primit vestea că revoluția a costat-o pe Isabela a II-a tronul. Găetan s-a grăbit să ajungă în Spania unde a luptat apărând monarhia în bătălia de la Alcolea; înfrângerea a marcat sfârșitul domniei reginei Isabella a II-a, care a trecut granița
Isabella, Prințesă de Asturia (1851–1931) () [Corola-website/Science/323836_a_325165]
-
Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Localitatea Tranișu adăpostește o biserică de lemn puțin cunoscută, o cauză reprezentând-o izolarea și accesul dificil. Biserica a fost ridicată în anul 1850, pe cheltuiala credincioșilor. Predecesoarea ei a fost incendiată în timpul Revoluției de la 1848 de trupele revoluționare maghiare conduse de generalul Bem. Aceștia au luat și un Penticostar tipărit în 1808. Cartea a fost răscumpărată de Palade Nicolae, preotul din parohia Borod, care a trimis-o înapoi în Tranișu în 1851, prin intermediul
Biserica de lemn din Tranișu () [Corola-website/Science/323848_a_325177]
-
astfel s-a retras în Franța, cu excepția unei vizite la curtea lui Iacob al II-lea al Angliei. Pensia și titlurile dăruite de Carol al II-lea, le-a pierdut fie în timpul domniei lui Iacob al II-lea, fie în timpul revoluției din 1688. Ultima parte a vieții a petrecut-o la Aubigny, unde a fost hărțuită de creditori. Ludovic al XIV-lea și după moartea lui, regentul Filip al II-lea, Duce de Orléans, i-au acordat o pensie și au
Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth () [Corola-website/Science/323846_a_325175]
-
1828 într-o nișă a zidului de incintă a Cetății Sibiului, la mijlocul promenadei ce se întindea de la fostul Bastion al Cisnădiei la Turnul Gros, pe Bulevardul Corneliu Coposu (fostul Bulevard 23 August în perioada comunistă). Monumentul a fost vandalizat în timpul Revoluției din decembrie 1989 și înlocuit cu o replică din piatră, amplasată pe soclu în 2006. Francisc I al Austriei a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman (1792-1806), rege al Ungariei și al Boemiei (1792-1835) și împărat al Austriei (1804-1835). În
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
un gard de fier forjat. Monumentul a fost restaurat în anul 1883, cheltuielile în sumă de circa 1.000 de guldeni fiind suportate de împăratul Franz Joseph. Rotonda cu fântâna arteziană aflată în fața monumentului a fost refăcută în 1981. În timpul Revoluției din decembrie 1989, bustul împăratului Francisc I a fost vandalizat. Au fost trase câteva gloanțe în statuie, astfel că bustul a rămas fără nas și fără o mare parte din calota craniană. Bustul a fost dat jos de pe soclu și
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
Sci Fi Wire" l-a întrebat despre provocările întâmpinate în scrierea cărții, Paolini a răspuns că acestea au fost ridicate de încercarea de a evita referirile la lucruri și acțiuni actuale. Acțiunea din "Brisingr" se petrece cu mult timp înaintea revoluției industriale, ceea ce, după cum spune Paolini, "limitează nu doar ceea ce folosesc și fac personajele mele, dar și perspectiva lor asupra lumii. Această constrângere acționează și asupra termenilor și frazelor de dată recentă. De exemplu, am fost tentat să folosesc în "Brisingr
Brisingr () [Corola-website/Science/323857_a_325186]
-
care au rezultat două fiice nelegitime. Una din ele, Adèle, se va căsători prima dată cu contele de Reuilly (1761-1831) și a doua oară în 1833 cu Guy-Jacques de Chaumont (1787-1851), conte de Quitry, șambelan al împăratului Napoléon I. În timpul Revoluției franceze ducele a plecat în exil împreună cu tatăl și fiul său, supraviețuind astfel epurării Casei de Bourbon în Franța, epurare care i-a costat viața, printre alții, pe regele Ludovic al XVI-lea al Franței și pe regina Maria Antoaneta
Louis Henri, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/323016_a_324345]
-
nu ar fi avut copii, Louis Henri ar fi fost ultimul membru al Casei de Bourbon pe linie masculină. Linia de Bourbon-Condé a luat sfârșit odată cu moartea în condiții suspecte a lui Louis Henri în 1830, la scurtă vreme după Revoluția din Iulie. În timp ce era în exil, în 1811, Ducele de Bourbon a făcut cunoștință la un bordel din Piccadilly cu Sofia Dawes sau Daw, o prostituată din Isle of Wight. El a instalat femeia și pe mama acesteia la Londra
Louis Henri, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/323016_a_324345]
-
legitimiștii au răspândit zvonul asasinatului, acuzându-l pe Ludovic Filip și pe soția acestuia, Maria Amélia, că și-au dorit ca fiul lor cel mic să moștenească imensa avere a prințului. Teoria asasinatului afirmă, fără dovezi, că prințul bulversat de Revoluția din Iulie a rămas fidel monarhiei legitime și a decis să revoce testamentul făcut în favoarea tânărului duce d'Aumale și să lase averea ducelui de Bordeaux. În fața acuzațiilor, orleaniștii au căutat să demonstreze că prințul a aderat la noul regim
Louis Henri, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/323016_a_324345]
-
se păstrează în condiții bune. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica a fost ridicată în anul 1778 în Sârbenii-Moșteni, pe proprietate de moșneni. Despre ridicarea ei în secolul 18 și renovarea ei în vremea revoluției pașoptiste, vorbește pisania din interiorul bisericii. Pisania se află pe un panou de lemn, fixat într-o grindă tirant, pe locul peretelui despărțitor dintre tindă și naos. Ea este scrisă în chirilice și transmite următoarele date și fapte: "„Aciăst sfânt
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
secolului al XIX-lea, mai ales în rândul păturii mijlocii a societății din Anglia. Criza industriei textile înregistrată în anii 1850-1860 în Albion a prilejuit un exod masiv al mâinii de lucru calificate spre continent, cu precădere către Franța, unde Revoluția Industrială nu luase o așa mare amploare și unde erau căutați profesioniștii acestei bresle, pentru numeroasele manufacturi încă în funcțiune. Textiliștii englezi s-au mutat peste Canalul Mânecii împreună cu familiile și și-au adus cu ei și animalele de companie. Astfel
Bulldog francez () [Corola-website/Science/323045_a_324374]
-
britanică Marjorie Boulton l-a numit „o lucrare colosală". Sammut a publicat, de asemenea, si colecții de povestiri scurte: "Labirint" ("Labirint"), "Newbiet" ("Anotimpuri") și "Ħrejjef Żminijietna" ("Povești din timpurile noastre"). Lucrările sale de non-ficțiune includ: "Ir-Rivoluzzjoni Franċiża: il-Ġrajja u t-Tifsira" ("Revoluția franceză: Istorie și Semnificație"), "Bonaparti f'Malta" ("Bonaparte în Malta"), a cărei traducere în limba franceză, "", a fost publicată în 2008, dar și "Despre Codul lui Da Vinci" (2006), un comentariu bilingv (în engleză și malteza) al bestseller-ului internațional
Frans Sammut () [Corola-website/Science/323062_a_324391]
-
locuiască în reședința lui Oldenburg și a Marii Ducese. La mijlocul Primului război Mondial, după ce au trăit separta doi ani, căsătoria dintre Oldenburg și Olga a fost anulată la 16 octombrie 1916. Olga s-a căsătorit cu Kulikovski luna următoare. După Revoluția rusă din 1917 Oldenburg și mama sa au reușit să scape din Rusia și să se stabilească în Franța. S-a recăsătorit cu Olga Vladimirovna Ratkova-Rognova (1878-1929) la 3 mai 1922. Nu a avut copii din nici una dintre căsătorii. A
Ducele Petru Alexandrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/323082_a_324411]
-
fiu al Marelui Duce Alexandru Mihailovici al Rusiei și al Marii Ducese Xenia Alexandrovna a Rusiei. A fost nepot al împăratului Alexandru al III-lea al Rusiei și al împărătesei Maria Feodorovna a Rusiei (născută Prințesa Dagmar a Danemarcei). În timpul Revoluției ruse din 1917 Prințul Nikita a fost arestat împreună cu părinții săi și bunica, împărăteasa mamă, la Dulber în Crimeea. A scăpat din Rusia la 11 aprilie 1918 cu ajutorul mătușii sale regina Alexandra a Regatului Unit (născută Prințesa Alexandra a Danemarcei
Prințul Nikita Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/323084_a_324413]
-
Rusia Imperială. A urmat tradiția familiei și a început o carieră militară. La căderea monarhiei ruse, el a căutat refugiu cu familia sa pe proprietatea tatălui său, în Crimeea. Au locuit acolo netulburați până când bolșevicii au ajuns la putere, odată cu Revoluția din Octombrie din 1917. Pentru un timp Prințul Feodor a fost pus sub arest la domiciliu la Ai-Todor și mai târziu a fost închis la Dulber împreună cu părinții, frații, surorile, împărăteasa bunică și mai multe rude Romanov. Prințul Feodor și
Prințul Feodor Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/323083_a_324412]
-
1866-1933) și Marea Ducesă Xenia Alexandrovna a Rusiei (1875-1960). Prin urmare, Prințul Dmitri a fost strănepot al Țarului Nicolae I (pe parte paternă), și stră-strănepot al aceluiași Țar pe parte maternă, și nepot al Țarului Alexandru al III-lea. În timpul Revoluției Ruse Prințul Dmitri a fost închis împreună cu părinții săi și împărăteasa bunică la Dulber, în Crimea. A scăpat de soarta crudă împărășită de unii dintre verii săi Romanov, care au fost uciși de către bolșevicii, când a fost eliberat de către trupele
Prințul Dmitri Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/323085_a_324414]
-
lucra ca model pentru casa ei de modă: contesa Marina Sergeievna Golenistcheva-Koutouzova (20 noiembrie 1912 - 7 ianuarie 1969). Ea era a doua fiică a contelui Serhgei Alexandrovici Golenishchev - Kutuzov (1885 - 1950) și a soției sale, Maria Alexandrovna (1890 - 1960). După Revoluție, Marina și familia ei s-au mutat la Kislovodsk și mai târziu în Crimea. În august 1920 familia a fost evacuată la Istanbul, apoi la Paris. În capitala Franței, Marina a început să lucreze pentru Chanel. Prințul Dmitri s-a
Prințul Dmitri Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/323085_a_324414]
-
() este un roman științifico-fantastic din 1991 scris de autorul francez Bernard Werber. Este primul roman din trilogia , alături de Ziua furnicilor ("Le Jour des Fourmis") și Revoluția furnicilor ("La Révolution des fourmis"). Această carte a fost vândută în peste două milioane de exemplare și a fost tradusă în peste 30 de limbi. Descrierile morfologiei furnicii, ale comportamentului și organizării sociale, precum și interacțiunile lor cu alte specii sunt detaliate
Furnicile () [Corola-website/Science/323109_a_324438]