40,921 matches
-
ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 207 metri, în partea de centru a raionului Hotin. Localitatea Malinți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Malinița. Prima atestare documentară a satului datează din 1437. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre
Malinți, Hotin () [Corola-website/Science/315804_a_317133]
-
ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 250 metri, în partea de vest a raionului Hotin. Localitatea Grozinți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Grozănița. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1572, când Ion Vodă cel Viteaz (1572-1574) a dăruit unor răzeși ocina situată în hotarul satului Alboteni, luată de la vornicul Petre Albotă, fugit din Moldova în 1572, ca adversar al domnului. Pe aceasta ocină
Grozinți, Hotin () [Corola-website/Science/315805_a_317134]
-
la o altitudine de 167 metri, pe malul râului Nistru, în partea de centru-nord a raionului Hotin. Localitatea Gordeuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Ghergheuți. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1774. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei
Gordeuți, Hotin () [Corola-website/Science/315823_a_317152]
-
ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 203 metri, în partea de centru-sud a raionului Hotin. Localitatea Cristinești a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Crăstinești. Prima atestare documentară a satului datează din 3 noiembrie 1433. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al
Cristinești, Hotin () [Corola-website/Science/315830_a_317159]
-
reședință. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 261 metri, în partea de vest a raionului Hotin. Localitatea Bocicăuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1652. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu
Bocicăuți, Hotin () [Corola-website/Science/315824_a_317153]
-
ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 186 metri, în partea de sud-est a raionului Hotin. Localitatea Belăuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Bilăuți. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1459. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei
Belăuți, Hotin () [Corola-website/Science/315829_a_317158]
-
în partea de nord-vest a raionului Hotin. De această comună depind administrativ satele Blișciadi, Cornești și Hrineaca. Localitatea Ruhotin a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Rohotin. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1459. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei
Ruhotin, Hotin () [Corola-website/Science/315820_a_317149]
-
este situat la o altitudine de 208 metri, în partea de centru-est a raionului Hotin. Localitatea Hajdeu de Sus a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Hâjdău. Prima atestare documentară datează din anul 1619. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut
Hajdeu de Sus, Hotin () [Corola-website/Science/315831_a_317160]
-
satului a fost descoperită o așezare datând din perioada paleolitică. Au fost găsite aici oase de mamut- Localitatea Babin a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Babinii. Prima atestare documentară documentară a satului a avut loc într-un document din anul 1514. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a
Babin, Chelmenți () [Corola-website/Science/315889_a_317218]
-
Petro Sahaidacinîi, realizat de sculptorul I. Hamal' (І. Гамаль) . Luând în considerare bogatele tradiții istorice ale orașului, în anul 2000, Guvernul Ucrainei a înființat Rezervația istorico-arhitecturală "Cetatea Hotinului" ("Khotynska Fortetsia") . În septembrie 2002, orașul vechi a sărbătorit 1000 ani de la atestarea sa documentară . Cetatea Hotinului are un plan neregulat, aproximativ trapezoidal, cu latura de vest arcuită. Dimensiunile cetății sunt de 145 X 60 metri, având o suprafață de 870 metri pătrați. Cetatea este înconjurată de un șanț de apărare peste care
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
o altitudine de 301 metri, în partea de centru a raionului Hotin. De această comună depinde administrativ satul Vlădicina. Localitatea Șirăuții de Sus a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului are loc în anul 1476. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al
Șirăuții de Sus, Hotin () [Corola-website/Science/315815_a_317144]
-
Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 241 metri, în partea de centru a raionului Chelmenți. Localitatea Buzovița a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului provine din anul 1620. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei
Buzovița, Chelmenți () [Corola-website/Science/315890_a_317219]
-
Conform legendei, satul a fost înființat într-un loc unde se aflau surse locale de hidrogen sulfurat. Localitatea Nelipăuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Nilipăuții-Cosăuți. Prima atestare documentară a satului provine din anul 1552, când domnitorul moldovean Ștefan Rareș a confirmat boierului Cozma Paiu dreptul de stăpânire a jumătate din satul Nelipăuți și din alte sate. În anul 1806 se transformă în biserică o geamie de lemn
Nelipăuți, Chelmenți () [Corola-website/Science/315901_a_317230]
-
ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 254 metri, în partea de est a raionului Chelmenți. Localitatea Ianăuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Enăuți. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1659. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei
Ianăuți, Chelmenți () [Corola-website/Science/315894_a_317223]
-
partea de nord a raionului Chelmenți, pe malul râului Nistru. De această comună depinde administrativ satul Nagăreni. Localitatea Grușevița a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Hrușavețu. Prima atestare documentară a satului a avut loc într-un act din anul 1559. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat
Grușevița, Chelmenți () [Corola-website/Science/315892_a_317221]
-
din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 208 metri, în partea de sud-vest a raionului Chelmenți. Localitatea Cozăreni a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1861, când făcea parte din Ocolul Nistrului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cozăreni a făcut parte din componența României, în Plasa Chelmenți a județului
Cozăreni, Chelmenți () [Corola-website/Science/315907_a_317236]
-
după cucerirea romană a Galiei. Cunoașterea limbii galice este datorită nu numai inscripțiilor, dar și substratului lexical din franceză, menționat mai sus și a numelor personale, toponimelor și etnonimelor păstrate în surse de origine greacă și latină. Cele mai vechi atestări provin din secolul al VI-lea î.Hr. și sunt lepontine. Au fost descoperite în Galia Cisalpină (actuala Italie de nord) și scrise folosind o formă veche a alfabetului italic. Inscripțiile în alfabetul grec s-au găsit îndeosebi în Camargue și
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
folosind o formă veche a alfabetului italic. Inscripțiile în alfabetul grec s-au găsit îndeosebi în Camargue și valea Ronului de jos. Inscripțiile datate din perioada romană și scrise în alfabetul latin au fost descoperite în regiunile centrale ale Franței. Atestările scrise ale limbii galice cel mai adesea constă în câteva cuvinte, deseori nume personale, și multe dintre ele nu s-au păstrat decât parțial. Este posibil, însă, să fie extrase din ele informațiile despre morfologia și sintaxa limbii, și să
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
au provocat migrația masivă a vorbitorilor de latină către arii rurale, pe lângă apropierea morfologică ale limbilor, au dus la dispariția limbii galice, nu mai târziu de secolul al VI-lea. Galica este una dintre cele mai vechi limbi celtice și atestările ei scrise, comparate cu lexemele irlandeze, galeze ș.a.m.d. au ajutat foarte mult la reconstruirea limbii protoceltice Lingviștii au reușit să stabilească următoarele schimbări fonetice care au avut loc în galică: Nu se poate spune mult cu certitudine despre
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
se atribuie influenței externe. Printre schimbările atestate se pot menționa simplificarea secventei la geminat, iar secvenței formate de consoană oclusivă și la geminat. Pentru limba galică au fost folosite cel puțin trei sisteme de scriere peste secole. Cele mai vechi atestări cunoscute au fost scrise în alfabetul etrusc modificat, cunoscut ca „alfabetul de la Lugano” adoptat de gali, cel mai probabil după cucerirea zonelor locuite de lepontini în secolul al IV-lea î.Hr.. S-au găsit aproape zece inscripții, cea mai tânără
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
pentru și , iar K — pentru și . "Z" probabil stă pentru , "Θ" pentru iar "X" pentru . Deosebirea între "U" și "V" se face numai într-o inscripție timpurie. În teritoriul Provenței de azi au fost descoperite inscripțiile scrise în alfabetul grec. Atestările arheologice limitează zona de uz a acestui sistem de scriere la delta fluviului Ron, Camargue, care a înconjurat orașul grec Massalia (Marsilia de astăzi). Deși se consideră perioada scrierii galo-grece ca fiind începutul alfabetizării galilor, suportul arheologic pentru răspândirea alfabetului
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
ă în forma de "-ias", în locul formei vechi "-as" și desinența "-anom" în loc de așteptat la același caz în același grup la plural (cf. celtiberică "-aum"). Nu se știe mult despre conjugarea verbelor în galică. Nu s-au păstrat destul de multe atestări scrise care să se reconstruiască întreaga paradigmă pentru orice verb. Din materialul descoperit se pot trage niște concluzii care dau o perspectivă anume asupra morfologiei verbale ale acestei limbi. Desinența de persoană întâi la prezent singular a fost "-u", fapt
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
de imperfect cu desinența corespunzătoare de perfect și afixarea desinenței noi la fiecare formă a noului preterit-t. În mod asemănător, preteritul de tip s este format prin generalizarea desinenței de persoană a treia de singular. Nu s-au găsit atestări care ar confirma existența timpurilor compuse în limba galică. Ca și în limba latină, perfectul și imperfectul au avut formele sintetice. Astfel s-a exprimat și diateza pasivă. A existat și modul conjunctiv, des folosit în inscripții. Formele verbului "a
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
orașului Lyon cu o statuie identificată să fie Apollo, este un calendar lunisolar. Galii au împărțit anul în două anotimpuri care se începeau cu echinocțiu — "samon" „vară” și "giamon" „iarnă” — și douăsprezece luni. Plombul de la Chamalières este și el o atestare importantă. Scris pe plomb în cursiva latină în douăsprezece versuri, este un alt exemplu de "defixio". Pare să fie adresat la zeul Maponos, legat de tinerețe și asociat cu Apollo în mitologia galo-romană. Cunoștința numeralelor provine de la graffito de la La
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
ca în exemple: În Elveția se descoperă inscripții rar, dar multe din toponime în această țară sunt de origine galică, așa cum se petrece în întreaga Galie. Au fost găsite niște inscripții pe arme și monete, ca și cea mai importanta atestare, o coală de zinc cu inscripția "ΔΟΒΝΟΡΗΔΟ ΓΟΒΑΝΟ ΒΡΕΝΟΔΩΡ ΝΑΝΤΑΡΩΡ", evident dedicată zeului Gobannos, legat în mitologia galică cu fierărie. Iulius Caesar menționează că niște documente de recensământ scrise cu alfabetul grec au fost găsite în regiuni locuite de elveții
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]