40,921 matches
-
vânzări de peste 37 miliaone de copii în lumea întreagă, fiind cele mai mari din toate timpurile. Pe lângă faptul că a fost cel mai bine vândut single din SUA, este și cel mai des transportat cu vaporul din SUA, cu o atestare a 11× Platinum. Acest lucru face cântecul "Candle in the Wind 1997" să fie singurul cântec din SUA care a fost un diamant cu certificat. Succesull său a fost imens și în majoritatea celorlalte țări din lume. În Canada, a
Candle In The Wind 1997 () [Corola-website/Science/316755_a_318084]
-
construit în orașul Poceaiv, regiunea Tarnopol, Ucraina. Ansablul este construit pe un deal de 60 m înălțime, dominând orașul și câmpiile dimprejur. Se află la 18 km sud-est de Kremeneț și 50 km nord de orașul Tarnopol, capitala oblastului. Prima atestare datează din 1527, desi tradiția locului situează originea locașului cu 3 secole mai devreme, în timpul invaziei mongole, cănd câțiva călugări s-au refugiat din calea primejdiei în acest loc. Legenda spune că însăși Maica Domnului le-a apărut celor câțiva
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
nobilii feudali, în urma cărora a intrat în posesia familiei Bánffy. În 1319 este pentru prima dată atestat un „Castrum Volko”., într-o scrisoarea de danie a regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, catre Dezideriu de Elewanth, castelan al cetății Bologa. Atestarea este următoarea: ..."„Dar după o bună bucată de vreme, scăpând din robia lor cu ajutorul nostru, n-a încetat cu puteri recâștigate, de a bate cetatea zisului Bekch numită Valcău, a pomenitului Ștefan, numită Derguech, (cei doi) necredincioși ai noștri, până ce
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
Bekch numită Valcău, a pomenitului Ștefan, numită Derguech, (cei doi) necredincioși ai noștri, până ce luând cu ajutorul lui Dumnezeu aceste cetăți, ni le-a dat pe seama mariei noastre”..." La începutul existenței sale, cetatea a fost, probabil, o cetate nobiliara, deoarece prima atestare documentara arată că primul ei proprietar cunoscut a fost Bekch, fiul lui Iacob Kopasz, fost palatin al Ungariei. Dezideriu de Elewanth, amintit mai sus, a atacat „cetatea zisului Bekch”, răzvrătit împotriva lui Carol Robert, pe care o cucerește și pe
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
confluența râurilor Siretul Mare și Siretul Mic. De comuna Suceveni depind administrativ satele Petriceanca și Prisăcăreni. În perioada 1946-1995 a purtat denumirea ucraineană "Șiroka Poliana" (în ). Localitatea Suceveni, de la înființare, face parte din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului a fost descoperită într-un hrisov din anul 1431, emis în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și
Suceveni, Adâncata () [Corola-website/Science/315086_a_316415]
-
a fost reprezentat de două grupuri teroriste care ulterior au dispărut: Exèrcit Popular Català ("Armata Populară Catalană") și Terra Lliure ("Țara Liberă"). De asemenea, liderii caracteristici cum ar fi Lluís Maria Xirinacs s-au declarat public „amicii lui ETA”. Primele atestări istorice ale separatismului politic catalan sunt incerte. Începând cu abolirea Constituțiilor catalane, prin introducerea Decretelor de la Nova Planta, până în Războiul de Succesiune apăreau diverse mișcari populare care au revendicat, în forma mai mult sau mai puțin explicită, o republică catalană
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
al XVIII-lea de către ciobanii moldoveni care mergeau cu turmele de oi în stepa dunăreană. Unii dintre ei s-au angajat în extragerea sării din lacurile de pe malul Mării Negre. Numele satului vine de la cuvântul turcesc „Tuz” (în traducere „sare”). Prima atestare a satului datează din anul 1787. La 28 ianuarie 1799 a avut loc sfințirea primei biserici din localitate. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
atunci când au venit la Iași, pentru a cere mâna fiicei lui Vasile Lupu pentru Timuș, fiul hatmanului Bogdan Hmelnițki. Primele acuzații de omor ritual în spațiul românesc sunt înregistrate în secolul al XVIII-lea. Pe teritoriul Moldovei, cea mai veche atestare documentară a unui astfel de caz a avut loc la 5 aprilie 1710, în orașul Târgu Neamț. Un evreu convertit a ajutat muta corpul unui copil ucis de creștini în curtea unei sinagogi. Evreii au fost acuzati de uciderea copilului
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
Ea se află localizată în cimitirul satului. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . În vechime, satul Ipatele s-a numit Mogoșești și a făcut parte din Ținutul Vaslui. Prima atestare documentară datează din jurul anului 1400. Nu există date precise cu privire la existența aici a unui lăcaș de cult, dar acesta trebuie să fi existat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, din moment ce la anul 1774 erau doi preoți și
Biserica de lemn din Ipatele () [Corola-website/Science/318754_a_320083]
-
de aproximativ 35 km de municipiul Iași). Ea se află localizată în cimitirul satului, aflat pe un deal acoperit de pomi fructiferi. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Prima atestare documentară a satului Șcheia provine dintr-un hrisov al domnitorului Vasile Lupu din 22 iulie 1664. Denumirea satului provine de la numele lui Șcheianu, un slujbaș al domnitorului, care locuia prin aceste părți. La anul 1700, Antioh Cantemir (1695-1700, 1705-1707) întărește
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
al XVII-lea (pe timpul lui Constantin Brâncoveanu), se construiește, la Giurgiu, un șantier naval. În 1685 începe exploatarea salinei de la Slănic, Prahova, cea mai importantă din Țara Românească. Inaugurări de capacități în domeniul metalurgiei fierului: Metalurgia neferoasă: Manufacturi de sticlărie, atestări: Fabrici (mori) de hârtie, atestări documentare: Tipografii: Industria textilă: Inovații în agricultură: Alte domenii: Industria extractivă
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
Constantin Brâncoveanu), se construiește, la Giurgiu, un șantier naval. În 1685 începe exploatarea salinei de la Slănic, Prahova, cea mai importantă din Țara Românească. Inaugurări de capacități în domeniul metalurgiei fierului: Metalurgia neferoasă: Manufacturi de sticlărie, atestări: Fabrici (mori) de hârtie, atestări documentare: Tipografii: Industria textilă: Inovații în agricultură: Alte domenii: Industria extractivă
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
Paisie, Exarhu logofăt și cavaler, Alexandru Ghica, efor și comisul Panaite Papazoglu, epitrop asupra averilor sfântului mormânt în Moldova; la anul 1846, noiembrie 13.”" În lucrarea sa "Istoria Bisericii Românești" (București, 1908), istoricul Nicolae Iorga (1871-1940) citează tradiția locală cu privire la atestarea bisericii. ""La Scânteia, în părțile Vasluiului, este încă o biserică ce poartă tot semnele epocei lui Ștefan-cel-Mare, a cării inscripție s’a pierdut însă, ori a fost prinsă cumva în zidărie."" Tot el scria că această biserică a fost făcută
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
fost fondat în perioada în care zona traversată de cursul mijlociu al Niprului era parte a statului Hazaria. El a ajuns la o asemenea concluzie pornind de la legendele transmise pe cale orală, în condițiile în care nu s-a păstrat nicio atestare documentară care să certifice data la care a fost fondată viitoarea capitală a Ucrainei. Istoricul a presupus că, în condițiile creștinării Rusiei Kievene și, mai târziu, a ocupării și fragmentării teritoriului ei, toate documentele religioase și istorice vechi au fost
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
la o altitudine de 196 metri, în partea de nord-est a raionului Noua Suliță. De această comună depinde administrativ satul Coșuleni. Localitatea Nesfoia a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Prima atestare a satului este din anul 1516, când trăiau în partea de vest a satului de astăzi un număr de 18-20 familii. Locuitorii erau plugari, ocupându-se cu agricultura și cu creșterea animalelor. Erau cultivate aici în principal grâu, orz și
Nesfoaia, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316028_a_317357]
-
Cojocani, este realizată de pictorul principal din altar, conform semnăturii, de pe latura de sud, în tema evanghelistului Ioan: “1771 de la Gheorghe sin Iacov zugrav”. Pentru acest zugrav rășinărean, fiu al zugravului Iacov, semnătura de la Cojocani reprezintă cea mai timpurie dintre atestările sale în Munții Apuseni, rodul muncii sale fiind unul dintre cele mai meritorii. Temele iconigrafice și distribuirea lor este următoarea: în centrul bolții, medalioanele cu Domnul Savaot, O pantocrator; Maria Orantă (fără prunc), Sfântul Duh, în chip de porumbel; în
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
a raionului Noua Suliță, pe malul stâng al râului Prut. În apropierea satului, la o distanță de 5 km, trece calea ferată Cernăuți-Chișinău-Kiev. Localitatea Leușenii Tăutului a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului are loc în anul 1754. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din
Leușenii Tăutului, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316086_a_317415]
-
din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent români. Satul este situat la o altitudine de 370 metri, în partea de sud-vest a raionului Adâncata. Localitatea Corcești a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului are loc într-un hrisov din 22 martie 1654 al domnitorului Gheorghe Ștefan (1653-1658), în care acesta menționa și satul Corcești printre satele aflate în stăpânirea Mănăstirii Dragomirna. Începând de atunci, Corceștiul este menționat în documentele vremii
Corcești, Adâncata () [Corola-website/Science/316126_a_317455]
-
km de orașul Cernăuți. De această comună depinde administrativ satul Slobozia-Berlinți. În perioada 1946-1995 localitatea a purtat denumirea ucraineană "Dubivka" ce înseamnă - Stejăreni (în ). Localitatea Oprișeni a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului are loc într-un document din 17 martie 1418 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). În anul 1490 este menționată biserica din satul Oprișeni. Teritoriul satului este donat în 1503 Mănăstirii Moldovița printr-un hrisov al voievodului
Oprișeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316169_a_317498]
-
aceeași depărtare de satul nostru Stănești Deși o legendă spune că satul l-ar fi ctitorit și lărgit prin lăzuiri viteji oșteni ai lui Ștefan cel Mare după înfrângerea polonilor în bătălia de la Codrii Cosminului (26 noiembrie 1497), prima lui atestare documentară datează abia din 1602. Conform legendei, el a putut să apară pe la 1500, însă din lipsă de documente acest fapt nu poate fi confirmat. Știm doar că în secolul al XVII-lea o parte a lui i-a fost
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
fost construit de către familia Rosetti-Solescu în secolul al XIX-lea. Ansamblul curții boierești de la Solești se află pe "Lista monumentelor istorice din județul Vaslui 2004" la nr. 400, având codul . El este compus din patru monumente cu același regim: Prima atestare a satului Solești are loc într-un uric al lui Ștefan cel Mare din 10 martie 1502, în care se menționează că localitatea a fost întemeiată de stolnicul Toma Solescul, mort în Bătălia de la Vaslui din anul 1475. Prin acel
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
de povestirile de război ale amfitrionului. Intrînd în viața politică, a fost ales în 1869 membru al Parlamentului pentru județul Bacău, în 1875, vrînd să se încadreze în rîndurile armatei, s-a adresat consulului american la București, Benjamin Peixotto, pentru atestarea activității sale în armata americană. Demersurile consulului către forurile americane, în care îl și recomandă pe E.G.C. pentru meritele sale, au rămas fără rezultat. Din 1879 pînă la moarte va fi reprezentantul permanent al județului Bacău în Parlament, situîndu-se pe
Eugen Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316209_a_317538]
-
Satul este situat la o altitudine de 155 metri, în partea de nord a raionului Herța. De această comună depinde administrativ satul Bănceni. Localitatea Horbova a făcut parte încă de la înființare din Principatul Moldovei, numindu-se inițial Sinihău (în ). Prima atestare documentară a satului are loc în anul 1634. După Unirea Principatelor Române la 24 ianuarie 1859, a intrat în componența statului român. Acest teritoriu nu a făcut parte niciodată din regiunea Basarabia sau din regiunea Bucovina, ci din regiunea cunoscută
Horbova, Herța () [Corola-website/Science/316215_a_317544]
-
comună în raionul Herța din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent români. Satul este situat la o altitudine de 387 metri, în partea de sud a raionului Herța. Localitatea Culiceni a făcut parte încă de la înființare din Principatul Moldovei. Prima atestare documentară a satului provine din anul 1575. După Unirea Principatelor Române la 24 ianuarie 1859, a intrat în componența statului român. Acest teritoriu nu a făcut parte niciodată din regiunea Basarabia sau din regiunea Bucovina, ci din regiunea cunoscută astăzi
Culiceni, Herța () [Corola-website/Science/316223_a_317552]
-
ales principe al Transilvaniei și rege al Ungariei în 1631. Se crede că biserica a fost construită pe locul unei cetățui existente înaintea secolului al XIII-lea, unde la sfârșitul secolului al XIII-lea a fost construit un turn. Prima atestare scrisă a bisericii este din 1345, într-un document al regelui Ludovic I al Ungariei în care scrie că sighișorenii îi sunt credincioși și că clădesc o biserică închinată lui Sfântul Nicolae. Între 1429 și 1483 a avut loc reamenajarea
Biserica din Deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/320281_a_321610]