41,330 matches
-
cele două romane într-un singur volum. "Dune" urmărește ascensiunea lui Paul Muad’Dib, un tânăr nobil dintr-un imperiul feudal interstelar, care pune mâna pe singura resursă critică a universului - mirodenia drog numită melanj, care prelungește viața și extinde conștiința. Sfârșitul primei cărți prezintă triumful lui Paul; dușmanii săi sunt morți sau detronați, iar el e decis să pună mâna pe putere și să aducă în univers o pace dură, dar luminată. În cărțile care au urmat, Herbert a ales
Copiii Dunei () [Corola-website/Science/322405_a_323734]
-
Noțiunea de Realism se referă la un mare număr de curente în filozofie, care au ca element comun covingerea că fenomenele există independent de conștiința oamenilor, acționează asupra oamenilor și pot fi denumite prin cuvinte. În cazul admiterii existenței unei realități independentă de gândire, se vorbește despre un așa numit realism metafizic sau ontologic. Opus acestuia este realismul ce rezultă din cunoaștere, realismul epistemologic, care
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
principial obiective în problemele de bază ale moralei. În mod analog, se vorbește despre un realism teologic referitor la adevărurile postulate de religie. Chestiunea fundamentală a adoptării unei poziții realiste în filozofie este răspunsul la întrebarea dacă existența obiectivă determină conștiința sau conștiința determină existența lucrurilor (primatul obiectului sau al subiectului). În viața de toate zilele este de la sine înțeles că mai există și alți oameni și diverse obiecte (clădiri, scaune, pietre etc.). Cei mai mulți oameni sunt conștienți de faptul că percepția
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
în problemele de bază ale moralei. În mod analog, se vorbește despre un realism teologic referitor la adevărurile postulate de religie. Chestiunea fundamentală a adoptării unei poziții realiste în filozofie este răspunsul la întrebarea dacă existența obiectivă determină conștiința sau conștiința determină existența lucrurilor (primatul obiectului sau al subiectului). În viața de toate zilele este de la sine înțeles că mai există și alți oameni și diverse obiecte (clădiri, scaune, pietre etc.). Cei mai mulți oameni sunt conștienți de faptul că percepția lucrurilor poate
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
celor existente, așa cum sunt, și a celor inexistente, așa cum nu sunt". La fel de cunoscută este teza lui George Berkeley: ""Esse est percepi"" ("A exista înseamnă a fi perceput"). Amândouă citatele au la bază întrebarea: Există într-adevăr o realitate independent de conștiința oamenilor, respectiv o relație cauzală între realitate și ceea ce este perceput? Semnificația practică a acestei chestiuni constă în faptul că, fără acceptarea unei realități de sine stătătoare, nu este posibilă nicio afirmație categorică privind lucrurile sau faptele din lumea exterioară
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
Astfel unele cazuri sunt interpretate de pe poziția realismului ontologic, refuzându-se punctul de vedere al realismului epistemologic, cum procedează unii filozofi ca John Searle sau Michael Devitt, pentru care realismul este o temă exclusiv de domeniul ontologiei. Existența lucrurilor în afara conștiinței oamenilor este în mare măsură necontestată. Realismul ontologic admite că aceste lucruri ar exista chiar în absența oamenilor. Omul nu exercită nicio influența asupra existenței și structurii realității. Fără această aserțiune orice cercetare a naturii tuturor celor existente ar fi
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
asupra existenței și structurii realității. Fără această aserțiune orice cercetare a naturii tuturor celor existente ar fi lipsită de sens. O poziție contrară în această privință ar duce la solipsism, pentru care realitatea nu este decât o pură reprezentare a conștiinței și în consecință orice dovadă a existenței unei lumi exterioare apare imposibilă. Mult disputată a fost problema, dacă noțiunile generale - așa zisele "universalia" - au o existență reală, dispută ce datează din vremea lui Platon și Aristotel și atinge un punct
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
opoziție, realismul universaliilor pune accentul realității pe abstract, pe idee, pe universal, situat înaintea lucrului ("ante rem"). În filozofia modernă, părerea cea mai răspândită asupra universaliior este exprimată de curentul denumit conceptualism, care admite că noțiunile generale sunt construite în conștiință, dar sunt în legătură nemijlocită cu lucrurile cărora corespund. În teoria cunoașterii, realismul pornește de la premizele realismului ontologic. Lucrurile și faptele existente sunt pentru realismul epistemologic cognosibile. Există o gamă largă de opinii privitoare la gradul sau măsura în care
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
gamă largă de opinii privitoare la gradul sau măsura în care poate fi cunoscută lumea reală. O primă deosebire fundamentală constă în chestiunea, dacă obiectele cognoscibile sunt independente de modul în care devin cunoscute de om sau imaginea obiectelor în conștiință depinde totdeauna de capacitatea de cunoaștere a omului. Contrar realismului epistemologic este idealismul, care susține că imaginea lumii, așa cum ne apare, este construită cu precădere în conștiința oamenilor. Idealismul neagă o existență a lucrurilor fără participarea rațiunii umane. Variante moderne
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
independente de modul în care devin cunoscute de om sau imaginea obiectelor în conștiință depinde totdeauna de capacitatea de cunoaștere a omului. Contrar realismului epistemologic este idealismul, care susține că imaginea lumii, așa cum ne apare, este construită cu precădere în conștiința oamenilor. Idealismul neagă o existență a lucrurilor fără participarea rațiunii umane. Variante moderne ale idealismului se întâlnesc în diverse prezumpții ale constructivismului. O altă concepție antirealistică este ficționalismul, ai căror reprezentanți refuză capacitatea de cunoaștere a realității, dar - din motive
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
Se admite că în procesul de cunoaștere a lumii pot rezulta și percepții false, datele percepute prin simțuri sunt deaceea prelucrate de funcțiile cognitive ale creierului. Realiștii naivi văd o relație de reflectare nemijlocită între lume și reprezentarea ei în conștiință, în esență omul percepe lumea așa cum este ea. Întrucât această poziție corespunde înțelegerii fiecărui om, concepția a fost denumită și "realism de bun simț" ("common sense realism"). Un reprezentant al realismului naiv în filozofia modernă este George Edward Moore, care
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
variantă a realismului naiv este teoria reflectării din materialismul dialectic. Precursori ai acestui curent în teoria cunoașterii pot fi considerați René Descartes sau John Locke. Spre deosebire de realismul naiv, reprezentanții realismului reprezentațional consideră că realitatea poate fi cunoscută numai prin mijlocirea conștiinței (Bertrand Russel). Reprezentările sunt date ale simțurilor, exprimând realitatea prin sau în afara limbajului. Chiar dacă reprezentările nu corespund neapărat structurei realității, există totuși o legătură constantă între lumea exterioară și conștiință (Izomorfie), interpretată ca relație cauzală (Fred Dretske). Pentru John Searle
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
reprezentațional consideră că realitatea poate fi cunoscută numai prin mijlocirea conștiinței (Bertrand Russel). Reprezentările sunt date ale simțurilor, exprimând realitatea prin sau în afara limbajului. Chiar dacă reprezentările nu corespund neapărat structurei realității, există totuși o legătură constantă între lumea exterioară și conștiință (Izomorfie), interpretată ca relație cauzală (Fred Dretske). Pentru John Searle und Jerry Fodor reprezentările sunt stări interioare ale conștiinței, care stabilesc o legătură cu realitatea, fiind ele înșile reale. În filosofia spiritului (en.: "Philosophy of Mind"; de.: "Philosophie des Geistes
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
realitatea prin sau în afara limbajului. Chiar dacă reprezentările nu corespund neapărat structurei realității, există totuși o legătură constantă între lumea exterioară și conștiință (Izomorfie), interpretată ca relație cauzală (Fred Dretske). Pentru John Searle und Jerry Fodor reprezentările sunt stări interioare ale conștiinței, care stabilesc o legătură cu realitatea, fiind ele înșile reale. În filosofia spiritului (en.: "Philosophy of Mind"; de.: "Philosophie des Geistes") problema reprezentării realității în conștiință este discutată sub termenul de funcționalism, care admite că actele mentale sunt rezultatul unor
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
cauzală (Fred Dretske). Pentru John Searle und Jerry Fodor reprezentările sunt stări interioare ale conștiinței, care stabilesc o legătură cu realitatea, fiind ele înșile reale. În filosofia spiritului (en.: "Philosophy of Mind"; de.: "Philosophie des Geistes") problema reprezentării realității în conștiință este discutată sub termenul de funcționalism, care admite că actele mentale sunt rezultatul unor procese funcționale care au loc în creier. În anii '70 ai secolului trecut, Hilary Putman a dezvoltat o teorie contrară, nematerialistă, pe care a denumit-o
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
prezent întreg, în toate punctele din univers. Această teza a univocității ontice, depășind distincția clasică dintre subiect și obiect, este susținută prin afirmația că ființă este sacra, fixând, astfel, de la început, subiectul în raport cu totalitatea universului: Acest principiu interior este actul conștiinței, operație prin care individul își dăruiește ființă lui însăși, printr-un act personal prin care se figurează că ființă, o dată unit și distinct de ființă pură. Suntem legați prin "participare", care este o temă centrală a ontologiei dialectice a lui
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
la asumarea propriei sale existențe, un fapt care ținea, de această dată, de capriciile istoriei, Marin Gherasim se găsește, în deceniul șapte, la intersecția a două tendințe: una a gestului exploziv, a expresiei seduse de propria ei vitalitate și de conștiința proaspătă a libertății - a cărei consecință era un expresionism lirico-abstract - și una a rigorii în construcția imaginii, a definirii formale și a dubitațiilor morale, de regăsit într-un figurativism bizar și ușor halucinat. într-una din lucrările care aparțin acestei
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
culorii, un expresionist sui generis, dar nu unul dezlănțuit ca altădată, ci unul care a descoperit, după îndelungi exerciții, că strigătul sălbatic poate fi convertit în energie supravegheată, iar panica privirii se poate stinge în tihnă contemplativă. Aventură a unei conștiințe artistice autentice și neliniștite, imagine amplă a unei cariere exemplare, opera lui Marin Gherasim este și mărturia unui timp și a unei opțiuni. Ea descrie convingător atît ruptura față de ideologizarea deceniului șase, cît și de pictura precaută, cuminte și neutră
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
dovedi vinovăția lui, se va spânzura în ziua procesului. Romanul este înțesat de o serie de întrebări cu caracter filozofic, ca de exemplu: "a murit Dumnezeu?", cărora Dostoievski le propune soluții interesante, cât și de conflicte apărute între ateism și conștiința religioasă
Frații Karamazov () [Corola-website/Science/316883_a_318212]
-
să trezească interesul publicului față de artă, chiar dacă conținutul ideologic exprimat a fost mai precar prin abordarea portretisticii în compozițiile lor. Constantin Lecca și-a definit un rol mai important prin abordarea picturii cu tematică istorică, fapt care a pregătit oarecum conștiința populară pentru actul Unirii Principatelor. Mișu Popp nu a fost atras de pictura monumental - istorică a lui Lecca, însă, odată cu revenirea și stabilirea sa la Brașov imediat după 1859, idealul național a început să-și facă loc în pictura sa
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
ultimul său adăpost a fost o cameră de student. Mihail Sebastian scria: "„Dacă societatea noastră ar avea curajul a-și pune fățiș marile întrebări privitoare la alcătuirea ei, moartea izgonitului H. Tiktin ar trebui să provoace o serioasă revizuire de conștiință.”" Deși opera sa nu este atât de mare ca proporții, are, potrivit Acad. Iorgu Iordan, președintele Societății Române de Lingvistică Romanică, "„un caracter (...) definitiv, în sensul că cercetările ulterioare i-au adus prea puține schimbări esențiale"". "Dicționarul româno-german", în trei
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
Sighetu Marmației și un Centru internațional de studii asupra comunismului cu sediul în București. Memorialul are ca scop reconstituirea și păstrarea memoriei unor popoare, în particular a celui român, cărora timp de jumătate de secol li s-a indus în conștiință o istorie falsă. Închisoarea Sighet a fost construită în 1897, ca închisoare de drept comun, de către adminstrația austro-ungară. În august 1948 a devenit loc de detenție pentru un grup de studenți, elevi și țărani maramureșeni. În zilele 1950 au fost
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]
-
Gheorghe Chicu, Ion Pelivan, Vasile Ouatul și Alexandru Griscov. Membrii acestei organizații se angajau să lupte împotriva țarismului până la instaurarea unui regim ale cărui baze politice, sociale și economice să fie echilibrate. Totodată, se angajau să susțină propaganda pentru redeșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. În locuința lui Ion Pelivan își aveau sediul de altfel „pământenia” basarabeană 6. În același loc era adăpostită și biblioteca organizației, cărțile care o compuneau erau procurate grație legăturilor strânse pe care le dețineau unii
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
și Italiei, revendicările sale naționale în Bucovina, Transilvania și în Banat. Despre Basarabia care aparținea unui stat aliat nu putea fi vorba și totuși prin întoarcerea acestei provincii, doi ani mai târziu, unitatea României devenea o realizare 12. Trezirea unei conștiințe naționale la românii din Basarabia și dorința lor de a se uni cu România au fost rezultatele războiului și al revoltei rusești. Soldatul moldovean făcuse deja destule campanii pentru țară: în Crimeea, în Balcani, în Moldova, în Manciuria. Astfel ,tineretul
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
trebuia plătit de orice musulman, era impus pe terenuri cultivabile, vite, aut și argint, alte articole comerciale. Perceptorii oficiali țineau evidența terenurilor, a vitelor și a altor bunuri asemănătoare. Declararea obiectelor personale, de aur și argint, de exemplu, depindea de conștiința fiecărei persoane. Toți banii rezultați erau împărțiți săracilor, orfanilor, voluntarilor în războiul sfânt, în vederea răscumpărării sclavilor și prizonierilor. Tributul impus dușmanilor străini, capitația impusă supușilor nemusulmani ("gizya"), impozitul funciar ("harag"), impozitul pe mărfurile importate de nemusulmani în teritoriile islamice constituiau
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]