41,061 matches
-
Deși ar fi oportun, nu doresc să discut despre această convingere a noastră. Vreau în primul rând să pun la îndoială legitimitatea unei astfel de atitudini în privința Bibliei. Istoria pe care ea ne-o prezintă nu este o peliculă de televiziune. Nu asistăm niciodată la evenimente relatate ca și cum am fi în fața micului ecran. Există în realitate o distanță, deseori considerabilă, între evenimente și descrierea lor pe care o găsim în Scripturi. Așa cum Michelangelo nu a putut să o ia drept model
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
bine ce fel de „adevăr” găsim în Scripturi. Pentru a atinge acest dublu scop și a ne convinge că Biblia nu a fost scrisă de corespondenți care urmăreau personajele și evenimentele cu blocnotes și aparate de fotografiat sau camere de televiziune, trebuie să confruntăm istoria biblică cu documentele pe care cercetătorii, istorici și arheologi, ni le pot furniza cu privire la ceea ce ne povestește Biblia. Va fi foarte util să reluăm toată istoria biblică, plecând de la creație, și să ne întrebăm dacă afirmațiile
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
regăsim astăzi în romanul modern nu înseamnă sub nici o formă că Biblia este un roman. Înseamnă doar că modul de a scrie al autorilor biblici este mai apropiat de cel al romancierilor moderni decât cel al cronicarilor, jurnaliștilor și corespondenților televiziunilor noastre. În cuvinte simple, această constatare se referă numai la forma povestirilor biblice, și nu implică o judecată asupra conținutului lor. 3. Istoriografia modernă Care este atunci diferența dintre istorie, așa cum o înțelegem noi astăzi, și povestirile biblice? Istoria, sau
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
până în 1974) să reprezinte cea mai fasta perioadă din istoria revistei, condusă din mai 1965 până în decembrie 1989 de Ecaterina Oproiu. S-au impus câteva rubrici cu caracter de permanență - „În dezbatere: filmul românesc”, „Panoramic românesc”, „Opinii”, „Epoca noastră”, „Cinemateca”, „Televiziune”, „Pe ecrane”, „Actorii”-, precum și portretele de cineaști (regizori, scenariști, operatori) realizate cu consecventă în cadrul analizelor consacrate creației originale. Îndeosebi „rubricile de autor” au consolidat, în perioada de referință, prestigiul revistei. Printre ele: „Cronică cineideilor” de Ov. S. Crohmălniceanu, „Un spectator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
general, de antropologia vizuală. 4. Filmul etnografic și antropologia vizuală Așa cum afirmă cei doi antropologi, noțiunea de ,,film etnografic" este una complexă și chiar histrionică în cuprinderea ei. Conține ,,filme ale exploratorilor, ale călătorilor, ale cineaștilor independenți, ale reporterilor de televiziune"14. Dincolo de aceste realități, cei doi autori pledează argumentat pentru filmul antropologic realizat de profesioniști și, prin urmare, pentru predarea antropologiei vizuale în universități - inclusiv în cele românești, aș adăuga eu. De ce? Pentru că nu poți surprinde prin scriitura clasică subtilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
Sankt Petersburgul, nici Constantinopolul și cu atît mai puțin Varșovia nu puteau face acest lucru). Un roman interesant ilustrează această lipsă de comunicare dintre burghezia evreiască și naționalismul românesc: Trilogia balcanică 34, carte care a devenit un reușit serial de televiziune. Este un roman cu cheie, romanul autobiografic al Oliviei Manning (care este Harriet Pringle în carte). Olivia Manning a locuit la București în 1939 și 1940 împreună cu soțul ei, un profesor englez Reggie Smith, care lucra pentru Misiunea Culturală Britanică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Guvernarea În stil italian nu era deosebit de performantă, dar a funcționat. În timp, familiile politice au structurat domenii Întregi de activitate publică și civică. Industriile au fost „colonizate” de creștin-democrați. Controlul și direcția personalului În presă, radio - mai târziu și televiziune - erau Împărțite Între creștin-democrați, socialiști și comuniști; ocazional, aveau un cuvânt de spus și liberalii anticlericali de modă veche, un grup a cărui popularitate scăzuse. Posturile și favorurile erau create și acordate În proporție directă cu distribuția politică la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
larg de activități. Catolicii din Olanda predominant protestantă spuneau rugăciuni diferite și frecventau alte biserici decât concetățenii lor protestanți. Dar ei aveau și opțiuni electorale aparte, citeau ziare diferite, ascultau propriile programe de radio și, mai târziu, urmăreau posturi de televiziune distincte. În 1959, 90% dintre copiii olandezi catolici erau Înscriși la o școală primară catolică; 95% dintre fermierii catolici olandezi aparțineau unuia din sindicatele catolice ale fermierilor. Catolicii călătoreau, Înotau, mergeau pe bicicletă și jucau fotbal În organizații catolice, erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acces, deși inadecvat, la știri și opinii necenzurate, de la „Europa Liberă”, Vocea Americii și mai ales BBC World Service. Dar tinerii de pretutindeni ascultau acum radioul În special pentru muzica ușoară. Pentru orice altceva, ei se orientau din ce În ce mai mult spre televiziune. Serviciul de televiziune a venit treptat În Europa, iar În unele locuri destul de târziu. În Marea Britanie, transmisia continuă a Început În anii ’40 și mulți oameni au urmărit Încoronarea reginei Elisabeta din iunie 1953 În direct la televiziune. În 1958
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la știri și opinii necenzurate, de la „Europa Liberă”, Vocea Americii și mai ales BBC World Service. Dar tinerii de pretutindeni ascultau acum radioul În special pentru muzica ușoară. Pentru orice altceva, ei se orientau din ce În ce mai mult spre televiziune. Serviciul de televiziune a venit treptat În Europa, iar În unele locuri destul de târziu. În Marea Britanie, transmisia continuă a Început În anii ’40 și mulți oameni au urmărit Încoronarea reginei Elisabeta din iunie 1953 În direct la televiziune. În 1958 erau autorizate mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult spre televiziune. Serviciul de televiziune a venit treptat În Europa, iar În unele locuri destul de târziu. În Marea Britanie, transmisia continuă a Început În anii ’40 și mulți oameni au urmărit Încoronarea reginei Elisabeta din iunie 1953 În direct la televiziune. În 1958 erau autorizate mai multe licențe de televiziune decât de radio: țara avea zece milioane de aparate TV pentru uzul domestic chiar Înainte ca deceniul al șaptelea să Înceapă. Franța, În schimb, deținea doar 60.000 de televizoare În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Europa, iar În unele locuri destul de târziu. În Marea Britanie, transmisia continuă a Început În anii ’40 și mulți oameni au urmărit Încoronarea reginei Elisabeta din iunie 1953 În direct la televiziune. În 1958 erau autorizate mai multe licențe de televiziune decât de radio: țara avea zece milioane de aparate TV pentru uzul domestic chiar Înainte ca deceniul al șaptelea să Înceapă. Franța, În schimb, deținea doar 60.000 de televizoare În iunie 1953 (Într-o perioadă În care existau 200
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Statele Unite); chiar și În 1960, doar o familie franceză din opt deținea un televizor, de cinci ori mai puțin decât În Marea Britanie, la o populație comparabilă. În Italia cifrele erau În continuare mai mici. În cursul anilor ’60, totuși, televiziunea a prins aproape peste tot - micile aparate TV alb-negru deveniseră un articol de mobilier domestic accesibil și din ce În ce mai important, chiar și În cea mai modestă gospodărie. În 1970, În Europa Occidentală exista, În medie, un televizor la fiecare patru oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sferturi din adulții italieni se uitau la televizor mai puțin de 13 ore pe săptămână. Două gospodării est-germane din trei aveau un televizor (deși mai puțin de jumătate posedau un frigider); cehii, ungurii și estonienii (care puteau urmări programele de televiziune finlandeze Încă din 1954) urmau la mică distanță. Impactul televiziunii a fost complicat. Conținutul ei nu a fost, la Început, extrem de inovator - televiziunile de stat reglementau strict conținutul politic și moral al programelor pentru copii și adulți deopotrivă. Televiziunea comercială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de 13 ore pe săptămână. Două gospodării est-germane din trei aveau un televizor (deși mai puțin de jumătate posedau un frigider); cehii, ungurii și estonienii (care puteau urmări programele de televiziune finlandeze Încă din 1954) urmau la mică distanță. Impactul televiziunii a fost complicat. Conținutul ei nu a fost, la Început, extrem de inovator - televiziunile de stat reglementau strict conținutul politic și moral al programelor pentru copii și adulți deopotrivă. Televiziunea comercială s-a lansat În Marea Britanie În 1955 și nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deși mai puțin de jumătate posedau un frigider); cehii, ungurii și estonienii (care puteau urmări programele de televiziune finlandeze Încă din 1954) urmau la mică distanță. Impactul televiziunii a fost complicat. Conținutul ei nu a fost, la Început, extrem de inovator - televiziunile de stat reglementau strict conținutul politic și moral al programelor pentru copii și adulți deopotrivă. Televiziunea comercială s-a lansat În Marea Britanie În 1955 și nu a depășit granițele naționale decât mult mai târziu - În majoritatea țărilor europene nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de televiziune finlandeze Încă din 1954) urmau la mică distanță. Impactul televiziunii a fost complicat. Conținutul ei nu a fost, la Început, extrem de inovator - televiziunile de stat reglementau strict conținutul politic și moral al programelor pentru copii și adulți deopotrivă. Televiziunea comercială s-a lansat În Marea Britanie În 1955 și nu a depășit granițele naționale decât mult mai târziu - În majoritatea țărilor europene nu s-a pus problema Înființării de posturi TV private până târziu În anii ’70. În primele decenii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
submineze instituția familiei” sau să prezinte „atitudini, poze ori detalii care ar putea stârni instincte primare”20. Existau foarte puține opțiuni - unul, maxim două canale În majoritatea locurilor -, iar serviciul funcționa doar câteva ore după-amiaza și seara. Cu toate acestea, televiziunea a fost un mediu de subversiune socială. Ea a pus capăt izolării și ignoranței comunităților Îndepărtate, furnizând tuturor aceeași experiență și o cultură vizuală comună. A fi „francez”, „german” sau „olandez” era acum ceva modelat mai puțin de educația primară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
imaginile ce pătrundeau În fiecare casă. „Italienii” - din păcate sau din fericire - au fost modelați mai mult de experiența comună a vizionării de sport sau varietăți pe RAI decât de un secol de guvernare națională unificată. Mai presus de toate, televiziunea a adus politica națională În căminele oamenilor. Până la apariția televiziunii, politica de la Paris sau Bonn, Roma sau Londra era apanajul unei elite conduse de lideri Îndepărtați, cunoscuți doar prin vocile lor imateriale de la radio, fotografii fără viață din ziare sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din fericire - au fost modelați mai mult de experiența comună a vizionării de sport sau varietăți pe RAI decât de un secol de guvernare națională unificată. Mai presus de toate, televiziunea a adus politica națională În căminele oamenilor. Până la apariția televiziunii, politica de la Paris sau Bonn, Roma sau Londra era apanajul unei elite conduse de lideri Îndepărtați, cunoscuți doar prin vocile lor imateriale de la radio, fotografii fără viață din ziare sau apariții scurte, stilizate În secvențele standard de știri prezentate la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aparițiile televizate: capabili să transmită autoritate și Încredere, concomitent cu simularea confortului egalitar și a caldei familiarități În fața unei audiențe de masă - o performanță pentru care politicienii europeni erau mai puțin pregătiți decât omologii lor americani. Puși În fața camerelor de televiziune, mulți politicieni mai În vârstă au eșuat lamentabil. Aspiranții tineri, mai ușor adaptabili, au profitat enorm. Cum avea să remarce În memoriile lui conservatorul britanic Edward Heath referindu-se la succesul mediatic al adversarului său, liderul laburist Harold Wilson, televiziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
televiziune, mulți politicieni mai În vârstă au eșuat lamentabil. Aspiranții tineri, mai ușor adaptabili, au profitat enorm. Cum avea să remarce În memoriile lui conservatorul britanic Edward Heath referindu-se la succesul mediatic al adversarului său, liderul laburist Harold Wilson, televiziunea „putea fi abuzată de orice șarlatan capabil să o manipuleze cum trebuie. Așa s-a dovedit În deceniul următor”. Ca mediu vizual, televiziunea reprezenta o provocare directă pentru cinema. Nu numai că oferea divertisment alternativ pe ecran, dar mai putea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui conservatorul britanic Edward Heath referindu-se la succesul mediatic al adversarului său, liderul laburist Harold Wilson, televiziunea „putea fi abuzată de orice șarlatan capabil să o manipuleze cum trebuie. Așa s-a dovedit În deceniul următor”. Ca mediu vizual, televiziunea reprezenta o provocare directă pentru cinema. Nu numai că oferea divertisment alternativ pe ecran, dar mai putea să aducă filme de lung metraj În casele oamenilor, astfel Încât aceștia nu mai erau nevoiți să iasă din locuință decât pentru ultimele apariții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la cinematograful local, acum oamenii intrau doar dacă erau atrași de un film anume. Pentru distracția obișnuită, pentru a vedea ce se mai Întâmplă În lume, ei se orientau În schimb către televizor. În ciuda faptului că era un mediu „tânăr”, televiziunea a constituit o atracție deosebită pentru audiența mai În vârstă, mai cu seamă În primii ani, când era reglementată de stat și precaută cultural. Dacă altădată ascultau radioul sau mergeau la cinema, acum oamenii stăteau acasă și se uitau la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
consumatorul a devenit un principiu major de marketing; iar publicitatea, care În Europa antebelică Încă mai reprezenta o cheltuială minoră, a căpătat un rol proeminent. În plus, În timp ce produsele de curățat și cerealele pentru micul dejun care apăreau la tânăra televiziune comercială britanică se adresau gospodinelor și copiilor, pauzele publicitare de la Radio Monte Carlo și din alte părți vizau mai ales piața „tinerilor”. Cheltuielile discreționare ale adolescenților - pe tutun, alcool, motorete și motociclete, haine la modă cu preț redus, Încălțăminte, produse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]