44,517 matches
-
religioase și filozofi. Urmând creștinarea Imperiului Roman în antichitate, vegetarianismul a dispărut practic din Europa. Câțiva călugări din Europa Medievală au interzis consumarea cărnii din motive ascetice, dar niciunul dintre ei nu excludeau peștele. ul a reapărut în Europa în timpul epocii Renașterii. A devenit o practică populară prin secolele al XIX-lea și al XX-lea. În 1847, prima Societate Vegetariană a fost fondată în Anglia; Germania, Olanda și alte țări au urmat exemplul. "Uniunea Vegetariană Internațională", o uniune a societăților
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
Maurizio Cazzati, Giovanni Legrenzi, Giuseppe Torelli. În aceeași direcție se încadrează compozițiile lui Johann Sebastian Bach (sonate și partite pentru vioară solo sau pentru violoncel, sonate pentru ""viola da gamba"", sonate pentru orgă) sau Johann Kuhnau (sonate pentru pian). În epoca respectivă s-au compus și sonate pentru un instrument melodic sau continu, cum sunt sonatele pentru vioară ale compozitorului austriac Heinrich von Biber. Termenul de "sonată" a fost atribuit de Domenico Scarlatti la peste 500 de opere pentru ""clavicembalo"", piese
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
ca în cele mai reușite creații ale lui Muzio Clementi. Perioada clasică a fost decisivă pentru dezvoltarea acestei forme muzicale, transformând-o dintr-un simplu termen muzical într-o formă fundamentală de organizare a unor compoziții de mare anvergură. În epoca de tranziție către perioada clasică multe denumiri diverse se refereau la opere cu una sau mai multe mișcări, de exemplu ""divertimento"", ""serenata"", ""partita"", regrupate sub termenul general de ""sonată"". În 1771, Joseph Haydn folosește pentru prima dată denumirea de "sonată
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
sunt realizate în patru părți, procedeu folosit la început în cvartetele de coarde și în simfonii, preluat apoi de Ludwig van Beethoven în primele lui sonate. Sonate în două sau trei părți au continuat să fie compuse în tot timpul epocei clasice: Sonata pentru pian op. 102 în do major de Beethoven e compusă din două parți, iar alta în re major, de același compozitor, în trei mișcări. Structura în patru părți devine un procedeu standard pentru cvartetele de coarde și
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
lui Beethoven, 32 pentru pian, în afara celor pentru vioară sau violoncel cu acompaniament de pian, reprezintă culmea acestui gen pentru perioada clasică. La începutul secolului al XIX-lea s-au înființat primele conservatoare de muzică unde s-a codificat experiența epocei clasice. În acest context se stabilesc criterii stricte pentru folosirea atât a termenului de sonată în sensul unei compoziții muzicale destinată sălii de concert, cât și a formei de sonată, ca modalitate de organizare a materialului muzical în interiorul unei mișcări
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
de o bacterie toxică aflată în intestine și că acidul lactic ar putea prelungi viața. A introdus termenul de gerontologie. S-a stins din viață în 1916 la 71 de ani (destul de mult fata de speranța de viață a acelei epoci). Descoperirea fagocitozei i-a adus, în 1908, Premiul Nobel pentru Medicină. De asemenea, cercetările sale în domeniul unicelularelor i-au adus o mare notorietate. Studiile privind bacteriile acidului lactic au fost continuate de savantul japonez Minoru Shirota. Acesta, pornind de la
Ilia Ilici Mecinikov () [Corola-website/Science/313150_a_314479]
-
de Pirna și 5 km vest de Bad Schandau. Direct la poalele lui se află localitatea Ebenheit, care aparține de orașul Königstein. Vizavi, pe malul celălat al Elbei, se află Fortăreața Königstein. În regiune s-au făcut descoperiri arheologice din epoca bronzului. Muntele este amintit pentru prima oară în anul 1379 sub numele de „Ylgenstein“; probabil din acest timp provine și inscripția unei cruci în stâncă pe versantul sudic. În evul mediu, prin anul 1200, pe munte exista o cetate ce
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
sau "din Rhodos" (ὁ Ῥόδιος)) (c. 135 î.Hr. - c. 51 î.Hr.) a fost un filozof stoic, geograf, politician, astronom, istoric grec. A fost profesor în orașul său natal, Apameia, Siria și a fost aclamat ca cel mai mare poet al epocii sale. Opera lui vastă există astăzi doar în fragmente. Ultimul nume citat de Strabon în sumarul învățaților preocupați de geografie este al celebrului filozof stoic și om de știință Poseidonios. Născut în Apameia Siriei, în jurul anului 135 î.Hr., Poseidonios, discipolul
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 200). Guvernarea era exercitată de același consiliu care existase și în perioada monarhică - Gerusia (Sfatul regelui - acum Sfatul Bătrânilor) compus după criterii care variau de la un polis la altul (în epoca monarhică era alcătuit din capii marilor familii aristocratice). Acest consiliu administra justiția, controla administrația și numea înalții funcționari pe o perioadă de un an - magistrați care la Atena se numeau arhonți (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
instituie astfel principiul reprezentativității. Sunt înființate tribunale populare - heliaiai - ca organe de apel la hotărârilor Areopagului și arhonților și sunt sporite atribuțiile Ekklesiei (Adunarea poporului). În următoarele decenii se cristalizează în Attica trei grupări social-politice (origini ale partidelor politice din epoca modernă): pediakoi (proprietari funciari din regiunile fertile); paralioi (locuitorii din timpurile de coastă, îndeosebi meșteșugari și negustori) și diakrioi (populația săracă din zonele de munte). În 561/560 profitând de conflictele dintre partidele paralioi (condus de Licurg) și pediakoi (condus
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
de asemenea unul dintre cele mai independente spirite pe care le-a dat națiunea română în secolul al XX-lea: personalitate cu timpurii sensibilități religioase, Teodorescu va fi înițial atras de gândirismul și misticismul ortodox al cercurilor intelectuale prevalente în epocă, dar va respinge cu vigoare și curaj excesele acestora în chiar perioada de maxim avânt al mișcărilor fasciste de coloratură mistică instigate de liderii gândiriști. Teodorescu va fi astfel activ în publicistica de stânga alături de tineri scriitori comuniști (Stancu, Jebeleanu
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
legi foarte strict. Imediat după instaurarea noii ere, Qin Shi Huangdi a vizitat toate regiunile Imperiului și a făcut pelerinaje la toate locurile sfinte tradiționale, dar zeii l-au primit rău pe cel care conducea după principii elaborate într-o epocă de tiranie. Pe muntele Siang, divinitățile locale au trimis un vânt care aproape l-a impiedicat să treacă fluviul Yhuziang. Împăratul a poruncit să fie doborâtă pădurea de aici și apoi muntele să fie vopsit în roșu ca un criminal
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
această perioadă. Valoroasă s-a dovedit, în acest sens, experiența fostelor state rivale regatului Qin, care cu mult înaintea unificării își construiseră vaste fortificații cu aceeași finalitate. Dar proiectul Qin va fi marcat, spre deosebire de aceste încercări anterioare, de titanismul acelei epoci de înnoire pentru China, având proporții cu adevărat grandioase. Marele Zid Chinezesc, extins și refăcut de dinastiile următoare, se întinde acum pe o lungime de 7 240 km, de la Marea Galbenă până în provincia Xinjiang, în vestul Chinei . Qin Shi Huangdi
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
Shi Huangdi. Multe dintre măsurile adoptate de marele unificator i-au supraviețuit. Imperiul chinez a avut o uriașă istorie timp de două milenii și se încheie cu prăbușirea dinastiei Qing, în anul 1911, când este instaurată Republica. • sec. XXVI-XXI î.e.n. Epoca suveranilor legendari Fuxi, Shennong, Huangdi, Shaohao, Zhuanxu; Zorile civilizației chineze și ale organizării sociale în alințele tribale. • sec. XXI-XVII î.e.n. Dinastia Xia - monarhie ereditară, întemeiată de Marele Yu; controlul asupra cursurilor de apă; elaborarea calendarului lunar agricol. • sec. XVII-XI î.e.n.
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
al cincilea an al domniei împăratului din Qin, de către primul ministru Lu Buwei. Aceasta era o garanție de calitate și însuși primul ministru era făcut răspunzător pentru calitatea armelor purtate de soldați . Dotarea armatei era printre cele mai bune din epocă. Invențiile militare erau binevenite și răsplătite cu pungi de aur de către împărat - cum s-a întâmplat de pildă cu arcul care trăgea trei săgeți simultan. Când câteva mii de arcași astfel dotați abăteau o ploaie de săgeți asupra inamicului, efectul
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
În plus, a fost creată o structură ce avea să fascineze multe generații viitoare. Costul în vieți omenești cerut de Marele Zid trebuie să fi fost uriaș atât pentru armată cât, mai ales, pentru țăranii supuși la corvezi. Documentele de epocă vorbesc de două milioane de victime, iar arheologii moderni confirmă mărimea prețului în vieți omenești al lucrării, cu excepția cifrei în sine a victimelor, care se ridică mai probabil la circa 250 000, descoperind că pe toată lungimea sa, Marele Zid este
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
fi dus la șubrezirea construcției, ci lângă temelie. Poporul chinez se găsea astfel în paradoxala situație de a ajunge să deteste o înfăptuire de pe urma căreia, pe de altă parte, beneficia de mai multă securitate ca niciodată . În China, indiferent de epocă și de regim politic, viața omului ca individ nu a valorat niciodată prea mult. Marele Zid Chinezesc măsoară astăzi 6 350 de kilometri lungime. Zidul Primului Împărat se întindea de la Lintiano, în provincia Gansu, până la Liadong în provincia Hebei. În timpul
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
cont de această uzură și pentru a simplifica schimburile de monede, francul este bătut de 5 grame de argint, cu titlul de 900‰. Valoarea sa este deci de 1 franc pentru o livră turnois sau 20 de sols. Totuși, în epocă, era nevoie de timp pentru a schimba moneda. Producția de pise monetare nu era suficientă față de cererea pieții, țara suferind de o lipsă generală de metale (aur, argint, dar și de cupru și bronz). Este de notat faptul că mulți
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
Cuvântul mănat este un împrumut azer din limba rusă: "монета", pronunțat: [man'eta], care semnifică „"moneda metalică"”, „"mărunțiș"”. La rândul său, cuvantul rusesc "монета" a fost împrumutat din limba latină: "moneta" „moneda”, eventual, prin intermediar italian: "moneta". „Mănat” era, în epoca sovietică, si denumirea rublei sovietice în limbile azera și în turkmena. Între 1919 - 1923, în Republică Democratică Azerbaidjan și apoi în Republică Sovietică Socialistă Azerbaidjana, a fost lansat și a circulat propria valută, bancnotele purtau denumirea în două limbi: azera
Manat azer () [Corola-website/Science/313264_a_314593]
-
maximal din propria forța de muncă în cinstea și onoarea tovarășului Rákosi.Piesele din volumul de nuvele "Eszmélet" (Trezire), (1953) sunt exemple didactice ale expresiei și viziunii schematice; și din romanul "Kati" (1953) lipsește capacitatea artistică creatoare.Operele din această epocă se înscriu în linia micului realism angajat, ce nu avea să anticipeze forța artistică și anvergura creației sale de mai târziu. Pentru întreaga generație de scriitori al lui Gyula Fekete, evenimentele Revoluției Maghiare din 1956 a produs o profundă criză
Gyula Fekete () [Corola-website/Science/313278_a_314607]
-
având ca temă metamorfozarea moralei o continuă cu romanul de mare forță expresivă: „A hű asszony meg a rossz nő” (Nevasta credincioasă și femeia rea), publicat în anul 1963, a cărui tonalitate deja prevestește principala idee a scrierilor din această epocă, respectiv parte a etosului întregii opere al lui Fekete. „Îi năcaz cu moravurile în zilele noastre”, îngână deseori tanti Orsolya, bătrâna proprietăreasă din roman, și că într-adevăr moravurile sunt perisabile, o dovedește deznodământul final al romanului:Imre Östör aparent
Gyula Fekete () [Corola-website/Science/313278_a_314607]
-
-le la dispoziția plasticienilor și a marelui public. Cu mulți dintre artiști precum Sabin Popp, Marius Bunescu, Elena Popea, Valentin Hoeflich, Iosif Iser, a avut relații de prietenie. Cu ultimul, tot ploieștean, a purtat o vie corespondență, mai ales în epoca pariziană a acestuia (din anii 30’). I-a reprezentat acestuia în justiție și unele interese patrimoniale. Impreună cu Iser și cu Ion Ionescu Quintus a pus în anii 30’ bazele pinacotecii orașului Ploiești. A întreținut relații cordiale cu mari corifei
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
V. Beneș într-un proiect de istorie a artei românești pentru Institutul Român de la Berlin, despre care nu știm dacă a depășit stadiul de intenție sau dacă s-a lucrat la el ("Revista Fundațiilor Regale", aprilie 1942, p. 239). In epoca tulbure a anilor 1948-1950, de teama represaliilor și la avertismentele fratelui său care era avizat, a distrus corespondența cu Cioran, cu Eliade și cu familia Enescu. Epocă în care timp de două decenii activitatea de critic de artă a fost
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
s-a lucrat la el ("Revista Fundațiilor Regale", aprilie 1942, p. 239). In epoca tulbure a anilor 1948-1950, de teama represaliilor și la avertismentele fratelui său care era avizat, a distrus corespondența cu Cioran, cu Eliade și cu familia Enescu. Epocă în care timp de două decenii activitatea de critic de artă a fost înghețată. Printre marii săi prieteni, s-a numărat și Petru Comarnescu, cel care i-a deschis calea reabilitării și i-a facilitat în1964 intrarea în Uniunea Artiștilor
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
critică și cu care interbelic a avut o vie colaborare la gruparea culturală Criterion. Cu criticul de artă și juristul Barbu Brezianu a purtat până la moarte un viu dialog spiritual, prima scrisoare de la acesta datează din 1928. În anii 70’, epoca ,deschiderii’’ Aurel D, Broșteanu și-a făcut din nou simțită prezența în peisajul cultural. Ca membru al Secțiunii de Critică a Uniunii Artiștilor Plastici din România, președinte al filialei Prahova pentru câțiva ani, a participat la numeroase vernisaje de galerii
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]