4,343 matches
-
va fi "concepția" noastră asupra acelui obiect, cu atît mai completă va fi "obiectivitatea" noastră" (ibid.). Extinzînd acest apel la o interpretare din mai multe perspective în aforismele adunate mai tîrziu în volumul Voința de putere (1968), Nietzsche susține: "fiecare "înălțare" a omului atrage după sine depășirea interpretărilor înguste anterioare; de fiecare dată cînd ne sporesc puterile, noi perspective ni se deschid, noi sensuri ne pătrund mintea, făcîndu-ne să credem în existența a noi orizonturi" (1968:330). Aplicînd aceste noțiuni la
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
progresivă a ștachetei; - sărituri sub formă de concurs cu elan de 5 pași; - același exercițiu cu accent pe aplecarea trunchiului înainte și răsucirea lui spre partea piciorului de bătaie; - sărituri cu elan de 7 pași sub formă de concurs, cu înălțarea ștachetei. Greșeli: elan prea lent sau prea rapid; lipsa fazei de blocare și impulsia incompletă a piciorului de desprindere;piciorul de avântare ridicat îndoit din articulația genunchiului; săritură executată fără răsucirea trunchiului spre partea piciorului de bătaie în faza de
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
pe obstacol La obstacolul fix (groapa cu apă), alergătorul execută cu piciorul de sprijin (cel care ia contact cu obstacolul) o impulsie cu întinderea articulațiilor , urmată de o aterizare cât mai departe de baza de susținere a obstacolului, fără o înălțare a trunchiului pe verticală. La trecerea gropii cu apă, pentru scurtarea duratei zborului, tehnica se va adapta astfel încât înălțarea deasupra gropii cu apă să fie cât mai mică, pentru a câștiga viteză (Alexandrescu D.C., 1999). Caracteristic trecerii obstacolului fix, de la
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
obstacolul) o impulsie cu întinderea articulațiilor , urmată de o aterizare cât mai departe de baza de susținere a obstacolului, fără o înălțare a trunchiului pe verticală. La trecerea gropii cu apă, pentru scurtarea duratei zborului, tehnica se va adapta astfel încât înălțarea deasupra gropii cu apă să fie cât mai mică, pentru a câștiga viteză (Alexandrescu D.C., 1999). Caracteristic trecerii obstacolului fix, de la groapa cu apă, este creșterea vitezei de deplasare cu 15-20m înaintea gropii. Startul și lansarea de la start, alergarea pe
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
Dumnezeu. Părintele Dumitru Stăniloae evidenția posibilitatea unei înduhovniciri dumnezeiești, a unei îmbrăcări christice a structurii umane prin actul de Revelație, precum și prin actul kenotic 7. Spre deosebire de creștinismul occidental care "nu dă aproape nici o însemnătate lucrării Duhului Sfânt în oameni după înălțarea lui Hristos sau a lui Hristos cel înălțat prin Duhul Sfânt" se remarcă chiar o ruptură între Hristos și Duhul Sfânt; "se afirmă în Hristos separat, un Hristos al discursurilor, nu al harului necreat din Sfintele Taine, al Celui ce
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și creștinismul Istoria creștinismului începe de la nașterea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, la Betleem, în Iudeea, dintr-o Fecioară (cf. Mt 2; Lc 2) sub adumbrirea Duhului Sfânt, și culminează în evenimentele predicării, minunilor, procesului, crucificării, morții, învierii și înălțării sale la cer. Potrivit celor descrise de Sfintele Evanghelii și precizate de către evangheliștii și ceilalți autori ai Noului Testament, în a doua parte a Bibliei sau Sfintei Scripturi, contemporani evenimentului legat de persona lui Cristos, toate acestea avea să ducă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost primit trecea prin cele șapte grade de inițiere până la a deveni discipolul desăvârșit al lui Mithra. Așa cum Mithra a fost condus spre ceruri de zeul Helios, pe un car al soarelui, tot astfel și el spera în propria sa înălțare luminoasă în lumea de dincolo. Un banchet sacru îi reunea și membrii acestei comunități de cult, rechemând atenția comesenilor la o fericită comuniune de viață în lumea de dincolo. Deși izvoarele nu ne oferă nici o informație precisă cu privire la numărul tuturor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oficial antimilitaristă, făcând din aceasta o misiune specifică. Intransigența absolută a montanismului față de prestarea serviciului militar, născută din programul general al lui Montanus și încuviințată de acoliții săi Maximila, Priscila, Alcibiades și Proclus, viza purificarea Bisericii de orice materialism și înălțarea acesteia la un grad mult mai înalt de spiritualitate, capabil să exprime - potrivit crezului lor - adevărata esență a creștinismului. Dorind o reformare a Bisericii și acționând în acest sens, Montanus a ieșit în afara ei căzând, potrivit sfântului Ilarie din Poitiers
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe fond alb“ al lui Kazimir Malevici, autorul suprematismului în pictură. Verticala constituie un element esențial în limbajul artelor vizuale și pentru noi ea este o coloană a cerului sau o asociem cu „Coloana fără sfârșit“ brâncușiană semn al continuei înălțări spre cer. IV. Geneza formelor 1. Forma și compoziția Pentru a ne apropia de lumea formelor, definiția lui Henri Focillon este edificatoare: Indiferent de felul în care se prezintă, forma este elementul constitutiv al operei de artă. Efortul creatorilor de
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
fi reglată doar de iluzii vanitoase și absurde. Μ Noi nu putem fi, clipă de clipă, egali cu noi Înșine: facem uneori compromisuri, greșeli sau chiar ne abatem grav de la ceea ce se cheamă rigorile morale ale condiției umane. Dar aceste Înălțări și coborâșuri ale noastre pe scara valorilor (sau pe cea a nivelurilor de conștiință) Își au valoarea lor psihologică, deoarece ele semnifică prezența a tot atâtea momente de transformări și chiar transfigurări ale felului nostru de a fi, semnifică faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sac”; „Drag ca sarea În ochi” etc.). Μ Din perspectivă pur psihologică, iubirea este În afară de bine și de rău: este doar simțire, șuvoi de simțire; este o suferință a tensiunii trăirii. Din perspectivă etică Însă, iubirea poate să Însemne multe Înălțări sau coborâșuri, În funcție de scopul care o animă (de exemplu, poate să Însemne șantaj, minciună, desfrâu disimulat sau, dimpotrivă, devotament, inocență, sacrificiu altruist, exaltare divină etc.). Μ Inventând cuvintele și botezând cu ele lucrurile și evenimentele, omul s-a putut desprinde
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
responsabilitatea faptelor sale În seama bunăvoinței de ultimă clipă a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, se supune unui efort curajos de a-și schimba vechile obiceiuri de a gândi totul numai din perspectiva unor beneficii personale egoiste. Nu există iertare sau Înălțare de sine decât prin propria ispășire a greșelilor Înfăptuite (fiecare culege ce a semănat: nu poți recolta, de exemplu, bunătate, dacă În suflet ai simțit numai ură sau dacă te-ai hrănit numai cu invidii!). Μ Cineva se joacă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să bea cucută; luptătorii pentru libertate, care au fost azvârliți În Închisori etc.) și totuși faptele dramatice din spectacolul vieții cotidiene nu au numai o semnificație negativă: ele se dovedesc a fi modele sau căi care asigură o creștere și Înălțare morală și spirituală a omului. Μ Ce se Întâmplă când gândirea Încearcă să depășească bariera rațiunii, să iasă din condiția obișnuită a „raționalismului cartezian”, lucid și prudent? Ea intră atunci În regatul a ceea ce filosofii numesc „cunoaștere contemplativă” sau „intuiție
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mereu mișcătoare. Ele nu se opresc, în blocuri de ciment, rezistente la orice experiență, ci își afirmă precaritatea, pe măsură ce coagulează, fulgurează, se supun fluxului și refluxului capricios al revelației"155. Metafora capătă aici sensuri bivalente, contradictorii sau suprapuse, pendulând între înălțare și năruire, creștere și micșorare, început și sfârșit, născut permanent din fluid, asemenea procesului fluid al refluxului sensurilor 156: "Volumul Refluxul sensurilor se fundamentează pe dinamica unui lirism reflexiv, în interiorul căruia eul meditativ maturizat pendulează între plecare si întoarcere, "flux
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
propune un nou tip de erou, dator atît personajului romanelor „de gen” cît mai ales celor (mai bine zis celui) creat(e) de Samuel Beckett și de liderii existențialismului Sartre și Camus. Principala noutate a romunului propus de Echenoz este Înălțarea În rang a populației filmelor „de gen”, ale cinematografiei americane În special (un omgiu Îi este adus lui Hitchcock În 1985, cu romanul Les Grandes blondes). În prima parte a anilor 1980 Își scriu primele cărți Jean-Philippe Toussaint și Hervé
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Marivaux sau la Beaumarchais, slujitorilor li se propun ludovici de aur ori alte răsplăți în schimbul unor informații indispensabile... ceea ce e indispensabil se plătește! Lucrurile stau oarecum diferit în piesele istorice ale lui Shakespeare, unde moneda de schimb poate fi înălțarea în rang; de fiecare dată, însă, perspectiva unui beneficiu, material sau moral, motivează acordul dat comanditarilor de către supraveghetorii dispuși în orice clipă să slujească, evident, contra cost. Supravegherea presupune, în mod explicit, profituri economice sau politice. Supravegherea ca activitate concretă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de atracție exterioare. Totuși, mai puțin îngust și mai puțin modest, recunoaștem puterea excentrică a gravitației care ne atrage în jos. Ca răspuns, ne luptăm să ne eliberăm de forța coercitivă a condiției noastre pământene, încercând să ne înălțăm, având înălțarea drept obiectiv excentric, țel explicit al strădaniei noastre. După cum vom vedea, această luptă tensionată constituie o componentă vitală a expresiei artistice, pentru că ea dramatizează conflictul atotcuprinzător dintre forțele care încearcă să ne tragă în jos și propria noastră strădanie de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
fi atrase de el. Coșul pieptului și capul se ridică mândru degajate față de bază. Acest vector îndreptat în sus pare predominant în perceperea figurii în ansamblu, ca țâșnind din centrul gravitațional al bazei. Capul, centru puternic în sine, ajută la înălțarea corpului, după cum galeria turnului face să se înalțe Palazzo Vecchio (figura 15). În același timp, capul legat de pământ prin „efectul de elastic” acționează ca un capac care împiedică forma să se evaporeze în spațiul exterior. Alți centri secundari pot
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Petroniu al lui Michelangelo (Bologna) ține în mână un orășel fortificat care adaugă o greutate vizuală fermă părții superioare a corpului. Tot astfel, capul Meduzei ținut de brațul lui Perseu al sculptorului Canova (figura 17), asemenea unei console, ajută la înălțarea formei, cumpănind-o totodată în jos printr-o atracție gravitațională suplimentară. Respectivele exemple arată că funcția ponderii vizuale este mult mai complexă decât ceea ce se întâmplă în plan fizic. În ceea ce privește marmura lui Canova, adăugarea capului retezat în partea superioară a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și în monumentul lui Newman, acțiunea excentrică de la o masă către cealaltă este menținută unitară de centrul primar din mijloc. Constrângerea la Matisse O mare parte din acest capitol a fost dedicată relației dintre operele de artă și atracția sau înălțarea față de pământ - principala putere excentrică în existența noastră terestră. Am observat că, atât fizic, cât și perceptiv, spațiul experienței noastre este anizotropic, adică unul în care direcția ascendentă diferă fundamental de direcția descendentă. Am mai observat că mijloacele artelor vizuale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a explica asemănările de bază din miturile diferitelor culturi. Astfel, Joseph Campbell, în prefața sa la o carte pe această temă, a scris despre . Același lucru este valabil pentru simbolurile de bază, precum diferența dintre lumină și întuneric sau dintre înălțare și cădere, referindu-mă mai înainte la acest principiu al explicării pentru a justifica semnificația psihologică generală a centricității și excentricității. Din moment ce acest fapt ne implică în universalitatea structurilor perceptive, este totuși indicată o abordare mai directă a bazei fizice
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ce mișcă: iarba, cuvintele, ceasul, lucrurile, porii înhămați în "Herghelii infinite/ tropăind infinitul" ("Mișcare"). Ipostaza lui Don Quijote o intuim și în poemul "Concurs", în care aflăm că cel care stăpânește cel mai bine legile avântului, deoarece poartă în sine geniul înălțării, primește "și cele mai multe pocnituri în cap". Și în "Tinerețea lui Don Quijote", Sorescu parodiază, gesticulează larg sau reținut, ironizează pornirile oamenilor, degradarea lor, alienarea, toate fixate, cum s-a spus pe "mituri întoarse". El îmbină elementele biblice și profane, livrești în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
umană este subordonată gândului ("O lume de noapte și de zi"). Gândul de fapt nu reprezintă ideea, ci o exteriorizare a organelor de relație: " Gândul, pământ plin de ochi și de buze" ("Peisaj cu ghimpi") Nu intuim un sentiment al înălțării în tot ciclul, pentru a putea face apropierea de "Cântare omului" (Arghezi "La stele"). Adrian Păunescu nu cântă feeria nopții, mrejele diamantine; îi lipsește, în acest ciclu sentimentul prometeic: "O, strigăm sub câlții lăptoși de decembrie/ La stelele cerului cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului, omul suferă, dar sfârșește prin a se reîntoarce la Dumnezeu. În perspectiva unei morale raționaliste, vinovăția
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
le îndeplinea în viața orașului. Catedrala era punctul de unde porneau toate manifestările solemne. Aci, în prezența autorităților (prefect, primar, consilieri județeni și comunali, totdeauna în ținută de ceremonie, cu haine negre), aveau loc Te-Deum-urile pentru începutul Anului Nou, Iordan, înviere, înălțare, Crăciun, 24 ianuarie, 10 mai, zilele de naștere ale Regelui și Reginei, cît și parastasele pentru odihna sufletului personalităților defuncte. După oficierea serviciului divin, în piața din față, 24 Constantin Călin se desfășurau, în ritmurile muzicii militare, defilări ale armatei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]