384,087 matches
-
Monica Pillat Ceas trecut Sub pași podeaua era caldă Și-mi auzeam numai suflarea, Dar câte limbi vorbea tăcerea... Dintr-un ungher, se răspândiră Volume stinse ca trezite, Dar când să le deschid, din pagini Au început să zboare fluturi împrăștiind în aer scrisul. în alt cotlon, luci un cufăr Și descuind, am vrut să aflu... însă veșmintele păstrate, Atinse numai, se răriră Și am rămas în mâini cu umbra. Aici îmi sunt tot mai departe, Mi-
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
să spui? Ce bine-ar fi spre seară, Să sune doar o dată Și-n receptor s-auzi O boare ca de mare Suflând: te iau acasă... De mii de ani De mii de ani vâslesc S-ajung până la Tine, La început pescarii Credeau c-am să mă-ntorc Dar eu eram acasă Numai în larg de valuri. Apoi navigatorii Mi-au arătat pe hartă Că drumul cel mai lung E-naintare-n cerc. M-au iscodit pirații Pe iuțile corăbii Să
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
se întoarse Oprindu-mă în gol. Sonet pentru fratele Dan Să ne-afundăm în cartea cea mai albă Lăsând în urmă casa de cuvinte, Tot ce-aș fi vrut să-ți spun ninge din pagini Și unde nu mai vezi începe calea. O liniște ca zborul fără aripi Ne trece de ghețarii îndoielii, Ne suie în adâncul unde gândul Alunecă din nume, din istorie. Imacularea-i ținta care șterge Din minte cicatricea întâmplării Și vindecă de umbre luminarea. Putea-vom specula
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
mă îmbulzesc deodată dulci și mîndre amintiri, Căci zăresc, fiind deschise a trecutului ferestre, Anii ce se perindară și defunctele semestre, Săptămîni și zile scurse într-aceste vechi zidiri. Cu aceste versuri își va celebra Cazimir sfîrșitul studiilor universitare. Le începuse în toamna lui 1951. Examenul de admitere a cuprins cinci probe: două scrise (literatură română și istoria R. P. R) și trei orale (literatură română, o limbă străină, Constituția R. P. R.). Unul din subiectele tezei de literatură a fost
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
vîrful grămăjoarei este aleasa zilei, norocoasa, protagonista, dar deocamdată vorbitorul nu ne spune cum o cheamă. Creează un suspans cu o mică poveste introductivă, cu o mică anecdotă. Apoi ca un profesionist ce este, cititorul unei cărți pentru ziua abia începută dă cîteva date de specialist: autorul (de unde să-l apuci, ce a mai scris), editura, traducătorul. Este momentul cînd imaginea se transformă, iar prezentatorul este proiectat în viteză în stînga ecranului, într-o ramă de dimensiunile unei coperți, ca și cum s-
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
care și-a întrerupt, inexplicabil, cariera, la un moment dat, foarte devreme...L-a măcinat o boală ciudată... Ulterior, am citit într-un interviu o frază decentă care rezuma discuția cu Brice Parrain și discuția noastră. Alexandru Vona întrebat de ce, începând așa de glorios, un volum de versuri, premiat, apoi romanul acesta, cunoscut și apreciat totuși de reprezentanți importanți ai exilului (Mircea Eliade, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc.) n-a mai scris. ŤAm totuși sentimentul că aprofundarea experiențelor alienante ale naratorului
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
cititorului occidental scriitorul ungur sau bulgar sau român nu are decît meritul de a fi victimă? în Vest cînd sînt aplaudată mă simt în același timp jignită, pentru că nu eu îi interesez, nu ființa mea individuală, ci ființa mea globală. începe să-mi fie frică de satul global, cum îmi e frică de politică. Literatura Occidentului, literatura conștiințelor libere, a celor ce desfid complexele, a celor care cred că voința și rațiunea pot schimba fața lumii, e o literatură mult mai
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
inaugurală" e decisivă pentru ritmurile și semnificațiile adânci ale operei. Trebuie ca personajul lui să se trezească într-un anumit context - un context care să evoce nașterea altei lumi. Să dea semnificație trezirii. În ediția a doua, ESPLA, 1954, Desfășurarea începe așa: "Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit ca din nimic, cu toate că se culcase seara frânt de osteneală. "Uite, domnule, s-a făcut dimneață", gândi el cu mirare. Vru s-o scoale și pe muiere
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
nu o va modifica în edițiile viitoare - vezi ediția 1954, p.14): "Ilie Barbu nu știa mai mult decât alții, ba chiar îi scăpau unele lucruri, cum era, de pildă, alegerea președintelui gospodăriei. Pentru el principalul era că aveau să înceapă o viață cum nu mai fusese vreodată: să are, să semene și să culeagă bucatele la un loc, apoi să le împartă după munca fiecăruia. Dar cum se vor petrece toate acestea, cine o să aibă grijă ca lucrurile să iasă
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
aici înainte oamenii se vor băga în seamă și se vor împrieteni nu după câte pogoane are fiecare, după câți cai, boi sau porci au în bătătură, ci după cum au să muncească și să se poarte în viața nouă care începea." (s.n.) Ce se va întâmpla mâine, iată întrebarea fundamentală a operei sale de tinerețe. În edițiile definitive, Ilie Barbu visează: "Ilie închise ochii și, pe jumătate ad ormit, visă lumina zilei și o întindere nesfârșită de pământ. I se părea
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
Singura grijă care ia proporții mari în conștiința unui om este cum să nu se piardă pe sine.," Întrebarea va rămâne până la ultima carte, răspunsurile se vor schimba de la roman la roman. În deceniul dintre Ana Roșculeț și Risipitorii, Utopia începe să devină o figură de stil. Nu o posibilitate a devenirii lumii, ci un instrument de lucru al scriitorului, mai preocupat de imaginarul său mântuitor decât de soluțiile socialismului științific. Cornel Ungureanu Post scriptum. Paginile de mai sus erau scrise
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
ca să nu mai fie perturbate emisiunile. Altfel oamenii au spus că vor sparge reclama aceea. Că atâta bucurie are omul simplu: să se uite la televizor...) Reveni în coridor, privi în stradă și văzu piața de pește. Soția chiar că începu să se enerveze, așa că o luă de mână - de vorbit încă nu-i vorbea " și o duse să vadă minunea. Femeia continuă să bodogănească, așa că Oskar trebui să-și calce pe inimă și s-o facă și pe ea conștientă
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
deplasă în dormitor pentru a compara, ci se mulțumi să privească prin alt ochi de geam. într-adevăr minune! Printr-un ochi se vedea vechea piață de mult dispărută, prin celelalte apărea Banca Atlantida. A doua zi, dis-de-dimineață, soții Popescu începură să-și cheme vecinii până să nu plece la serviciile lor și le arătară fenomenul. Domnul Răpițeanu, care locuia acolo de peste 70 de ani, descoperi un lucru și mai uluitor: prin geamul de la capătul coridorului familiei Popescu nu se vedea
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
Răpițeanu, care locuia acolo de peste 70 de ani, descoperi un lucru și mai uluitor: prin geamul de la capătul coridorului familiei Popescu nu se vedea numai pur și simplu vechea piață de pește, ci și personajele care, odată cu începutul zilei, au început s-o populeze. Și domnul Răpițeanu izbucni în plâns, când își văzu răposata mamă târguindu-se cu un vânzător. Fu atât de mișcat, încât i se făcu rău și căzu lat. - Să nu ne învinovățească pe noi că l-am
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
de nesuportat cu cerneluri și paste nu-l voi putea șterge dar stai puțin de unde vin toate astea al cui e gândul în care mă zbat înainte de a fi aruncat în tigaia sfârâind din bucătăria infernului? noi nouții lumea a început cu noi și sunt sigur cu noi se va și sfârși de mai multe ori o dată cu fiecare o dată pentru fiecare oricât de puțin ne-am uita înapoi chiar cu ochii mereu înainte tot o să ne răsară în față crucile și
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
altor tărâmuri cum șterge ea zgomotul infernal al orașului din ziua de luni cum șterge ea trecând fulgerător zeci de ani și cum învie ea toți morții care m-au lăsat în urmă alegerea lui adam și dacă totuși aș începe să scriu din nou acum că sunt bătrân și moda vrea să fie mestecați tineri cât mai fragezi și dacă totuși aș întoarce încă o dată spatele modei intervalului unde mă zbat înainte de marea opțiune de altfel obligatorie cu sens unic
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
cu adam căruia tot așa Dumnezeu i-ar fi spus adame alege-ți (soția sau soarta) asta-i adevărata alegere asta e opțiunea profundă nicidecum listele nesfârșite de zevzeci care ni se propun o dată la patru ani democrația adevărată a început cu alegerea lui adam și sfârșește cu alegerea mea pentru care cred că sunt pregătit lauri negri frica mi-a fost sădită în corp de la început nici n-au așteptat anotimpul prielnic nici n-au așteptat să mă nasc n-
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
care-l respir și mor să fiu înviat de ea pe cînd sărută bărbatul a cărui amintire crede că sunt, - atît de frumoasă, încît delirez lîngă trupul meu oblojit de ceaiuri, ca un copil lăsat singur pe cînd viața abia începea să-i deschidă ferestrele, încît cad și-mi visez somnul mormînt hîrjonit de îngeri ca pe un maidan înzăpezit zarva copiilor uitînd de foame, încît o culeg din toate imaginile și mi-o așez acolo unde uitarea nu are sfîrșit
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
presupusul cântec pe care-l învățase pe de rost. Uitasem ochelarii undeva pe pervazul gri, totul se rotea într-o înverșunată nebunie, o replică cred a gravitației, o spaimă de nor, un laser tăind adânc irisul. Apoi toate ceasurile au început să bată năvalnic. Râsul tău mi-a inundat interiorul și totul s-a preschimbat în cântec, era ziua de treisprezece ianuarie. Convalescența Convalescent irisul a privit soarele. într-o urnă mică așezată într-o poziție concentrică răspundeai unor scrisori confidențiale
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
S-au înmulțit actele de sabotaj, greieri mi-au inundat țesutul, tot mai multe gânduri mă răscolesc, simt sfârtecarea pulsului, oglinzile otrăvindu-mi bănuiala că exist. Aseară am făcut două căni cu ceai, m-am așezat în fața ta și am început să mă rog. Simțeam din perete cum mă fixează absurdul. într-un colț mă urmăreau cu ochii înfipți într-o complicată gravură doi mareșali ostatici. Credeam la un moment dat că boarea de gânduri otrăvitoare îmi va rupe sigiliul de pe
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
am făcut, știu doar că Ani avea o enciclopedie germană și că eu i-am tăiat pe ascuns pagina cu ciupercile colorate, le am și acum într-un album. Ani a bănuit că eu i-am furat ciupercile și a început să mănînce singură din gunoaie. A fost una din tristețile copilăriei mele. Înainte venea să mă strige, "Băiatule!", și mergeam amîndoi să devorăm resturi. Acum stam părăsit și mă trăgeam într-un scrînciob, citeam Călătoriile lui Gulliver, o cărticică de
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
univers poetic de o frapantă singularitate, atât din perspectiva temelor și motivelor recurente, cât și în ceea ce privește viziunea lirică, sau, cu alte cuvinte, în ceea ce privește unghiul de refracție a elementelor referențiale prezente în spațiul poetic. Volumele de poeme publicate de Ileana Mălăncioiu, începând cu Pasărea tăiată (1967), continuând cu Către Ieronim (1970), Inima reginei (1971), Crini pentru domnișoara mireasă (1973), Ardere de tot (1976), Peste zona interzisă (1979), Sora mea de dincolo (1980), Urcarea muntelui (1986) pun în pagină obsesia unei conștiințe scindate
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
pe cimentul grădinilor pustii, perfect rotunde, lipsite de plante...imaginile halucinante, strălucind și dispărînd rapid pe geamurile scăpate de sub obloanele din scîndurele de lemn vopsit, o vopsea încinsă, scorojită, leproasă... Băi, zice, mai bine "comentează-mă" pe mine... Și-atunci începeam: afară să se topească întunericul... tu să zbori către turla cu cruce... eu să vreau să te prind... de picioare! Prinde-mă, prinde-mă, țipai, e o.k. Uite!... stau în cap!!!
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
însoțită de pictorul George Țipoia, m-a impresionat atmosfera de tainică singurătate a spațiului alb, amplificat de nișe și coridoare curbate, urmând parcă o spirală lăuntrică. Coloanele subțiri, bolțile arcuite ale arhitecturii brâncovenești chemau la reculegere și atunci pictorul a început să-mi arate expoziția pe care a deschis-o acolo, cu tablouri din creația tatălui său, Alexandru Țipoia, alături de propriile lucrări. Călăuzită de artist, am înțeles că, pentru a trăi, picturile au nevoie nu numai de pereți pentru a fi
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
de spirit antrenează moartea fizică, uitînd că există come lungi și come prelungite. Pe măsură ce unchiul s-a transformat într-un cadavru, tot mai cadavru, dar încă viu, relația mea cu el a devenit relație a mea cu mine însămi. Am început să mă întreb dacă și cît merită să-l vizitez; datoria pe care mi-o impusesem își tot pierdea rostul. Degeaba încercam să iau exemplu de la îngrijitoarele pe care se nimerea să le întîlnesc și care - am înțeles - doar fiindcă
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]