6,539 matches
-
marile orașe de pe glob, e obligator ca fiecare capitală să propuie atenției călătorilor străini și propriile ei creații, satisfăcând totodată și gustul băștinașilor, care să poată găsi zilnic mâncările cu care sunt deprinși, gătite de mână de meșter.“ Admirabilă frază, îndemn valabil și (sau mai ales) astăzi, cu condiția ca prin sintagma „gătite de mână de meșter“ să înțelegem creativitatea chef ului, depărtarea sa inteligentă de tradiție, pentru ca aceasta din urmă să nu se piardă în monotonie. Adică oricât de deprins
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
seama de verosimilitate [...], e o prostie a voi să explici tot ce e reprezentat cu ajutorul logicii, de vreme ce nici în viață nu sesizăm un eveniment în toate cauzele și urmările sale". Nicolae Balotă consideră că Urmuz ar fi putut citi aceste îndemnuri și "se va fi simțit întărit în conștiința eficienței literare a scrisului său" (Nicolae Balotă, op. cit., p. 573) 36 De exemplu, Maria Vodă Căpușan, analizând schița La Paști, descoperea o prefigurare a cuplurilor lui Urmuz în imaginea lui Lache și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
insistența hermeneutului nu este încununată de succes, Vasile Lovinescu ne încurajează în manierea Împăratului Iulian: "ceea ce în mituri se prezintă neverosimil este tocmai ceea ce deschide calea spre adevăr. Cu cât mai extraordinară, mai paradoxală este enigma, cu atât este un îndemn pentru noi să nu ne încredem în vorba nudă, ci să ne trudim în căutarea adevărului ascuns."183 Jean Bruno-Renard întărește această idee, deși dintr-o altă perspectivă, considerând că miturile sunt texte fantastice care "permit mai eficient decât cele
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fata mămăicăi înc‟olecuță!.., Glasul ostenit al bătrânei moașe, repeta întruna de două zile și două nopți, aceleași vorbe... „hai, mai împingi olecuță...“ În vreme ce tânăra femeie, la prima ei „facere“, deși voinică, sleită de puteri, abia că mai gemea la îndemnurile ei. Anton, pădurarul, umbla bezmetic prin odaie, frământându-și pumnii, în neputința lui de a-și ajuta nevasta. Bătrânul Toma Chiuariu, tatăl lui Anton, cu cotul stâng răzimat de laiță și cu tâmpla sprijinită în pumn, stătea așa, de ceasuri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
descurcă gânduri încâlcite. O viață... a fost gata să deie o mână de ajutor celor în nevoie. ...De două zile și două nopți, neostenită, o îndeamnă pe tânăra femeie..., „haidi, fata mami‟, ...înc‟ olecuță, înc‟ olecuță“. Într-un răgaz dintre îndemnuri, privea prin ochiul de geam, la urgia de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un glonț păgân. Anton se opri din povestit, urmărind o pasăre de noapte, pe cer, care cu un țipăt ascuțit trecu pe deasupra ca un fulger negru. Și greierul de sub tufa de liliac tăcu pentru o clipă. Apoi, pădurarul continuă. ...Ecoul îndemnului său, „după mine, copiii mei“ a mai fluturat o vreme în văzduh și s-a stins în vale. Buza de jos începu să-i tremure a plâns, mai trase o țigară, sucită cu foiță subțire, pe limbă și buză. Tot
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mese. Acestea erau adesea ocupate de ofițeri de la Kripo din Alex, iar asta avea ca efect faptul că Stock era obligat să Își etaleze devotamentul față de național-socialism, chipurile. Pe perete se afla un afiș mare cu Führerul, ca și un Îndemn tipărit care zicea: „Dați Întotdeauna Salutul Hitler!“ Stock nu fusese mereu așa, iar Înainte de martie 1933 fusese un pic cam „roșu“. Știa că eu știu și Îl Îngrijora permanent gândul că și alții ar putea să-și aducă aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Malcoci pîrcălab de Roman. Cu ei poposiră și o mulțime de slujitori, așa că se umpluseră și locurile de popas dimprejurul târgușorului. Domnul era bucuros că noua Curte, deși costisitoare, izbutise să farmece trimișii împăraților străini. „Bine s-a mai potrivit îndemnul ca nimeni din boieri, până în cei de-al treilea rang, cu haine proaste să nu hie, că este de scârbă.” Înaintea domnitorului, postelnicii, copiii de casă, cu mari podoabe și cu fotaze la cai, vegheau ca Domnul să nu fie
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Tăceți, cinstiți boieri, îi îndemnă logofătul, hai mai bine să auzim ce pricină are boier Iordache, că Domnul o fi obosit, iar Divan pentru norod l-a ține și spătarul Vasile! Să poftească boierul Iordache! trâmbiță un aprod bătrân, la îndemnul logogătului. Să trăiești întru mulți ani, Măria Ta! rosti lingușitorul grec, descendent al unei familii eline din Macedonia. Ia spune, Iordache, ce durere te mai scoate din crama Cotnarului? întrebă, cu răutate fățișă, Vodă. Măria Ta, am venit să pun
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că am scris doar despre lucrurile pe care nu voiam neapărat să le țin minte, cine știe! Oricum nu asta contează, s-ar putea ca întâmplarea pe care ți-am spus-o adineauri să nici nu aibă vreo legătură cu îndemnurile mele romantice de a mă sustrage cu atâta detașare apolinică, Și eu aș vrea să-l întreb pe Theo ce înseamnă această detașare de care, din vraja, continuă el apăsând ironic pe fiecare cuvânt, formelor cvasi-perfecte ale naturii umane, corectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui, Citește-mi mai departe! Caietul ăsta începe să mă amuze! Să mai citesc? întreb eu încă tulburat de cuvintele citite adineauri pe furiș din, Da! citește! astăzi n-am chef să pictez! Și eu luminat pe dinlăuntru de-un îndemn ce nu stă bine firii mele, dar care, pentru moment, îl ferește pe Theo de amintirea teribilă a, Ce faci, nu citești?! Nerăbdător el, eu cu gândul nedus până la capăt, Ba da, numai să văd unde am rămas, 27 februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
creștini evlavioși, pungi cu făină, sticle cu apă și vin, haine ale celor suferinzi rămași acasă, neputincioși, lumânări aprinse, pungi cu grâu, cu porumb, chiar și sticle de ulei, începe predica, rumoare prin popor, la microfon Preasfinția Sa Episcopul de, îndemnul la dragoste și înțelegere, unde dragoste nu e, întoarcerea la Dumnezeu, nu intrarea în Europa e mai importantă pentru noi, românii, ca un popor creștin ce ne aflăm, ci căutarea căilor de a ajunge la Dumnezeu, Dumnezeu nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cercetam strada în căutare de târfe albe, spunându-mi în sinea mea că, dacă dau de vreuna care seamănă cu Betty Short, am s-o previn că intersecția 39th cu Norton e la numai câțiva kilometri și am s-o îndemn la prudență. Dar cele mai multe târfe erau cioroaice și blonde vopsite, care nu meritau osteneala să le previn. Nu meritau decât să fie arestate atunci când nu-mi făceam norma. Erau totuși femei, ceea ce făcea ca mintea să-mi zboare aiurea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
statele vasale, la granița cu parții există primejdia unor revolte, poate chiar a unor războaie. Menționarea imperiului part, dușmanul nicicând îmblânzit, Irakul de astăzi, evoca un coșmar, însă cei mai iuți la minte dintre optimates au intuit că sub acel îndemn sinistru se ascundea un plan - și au recunoscut imediat că analiza era inteligentă și, din păcate, adevărată. Unii, care nu se gândiseră în viața lor la pământurile acelea, rostiră critici înflăcărate cu privire la părăsirea în care fuseseră ele lăsate ani de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru noi, cei care trăim aici, cât și pentru cei care au trecut pe malul celălalt. Pentru că divinitatea este aici și acolo, veșnic. Și puterea ei ține laolaltă toate lucrurile. Germanicus simți, ca pe o moștenire, emoția care îi fusese îndemn și pierzanie lui Marcus Antonius. Și, temându-se de un refuz, îi propuse blând preotului: — Ai veni cu mine și cu fiul meu, ca să ne călăuzești prin țară? Impulsul acesta avea să influențeze hotărâtor zilele care-i mai rămăseseră. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
procesul fu declarat închis. În lipsa sentinței, tăcerea veșnică a celui mort îi îngădui Liviei - căreia poporul îi spunea Maștera, însă care de ani de zile era numită oficial Augusta - să o apere de toate acuzațiile pe prietena ei Plancina. La îndemnul mamei sale, Tiberius ajunse să o susțină pe Plancina chiar și în fața senatorilor înmărmuriți. „Nu s-a văzut vreodată“, spuneau romanii, „o rudă apropiată a victimei care să-i apere cu atâta fervoare pe ucigași“. S-au găsit argumente subtile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tinereții nevinovate, însă pe care și-o formase în anii de umilință sufocantă. Îmboldi calul s-o pornească la galop de-a lungul golfului, spre Baia, tot mai repede, pe măsură ce se îndepărta de locuința lui Tiberius. Îi veniră pe buze îndemnul și numele adresate, cu ani în urmă, îndrăgitului mannulus pe care îl lăsase pe malul fluviului Rhenus. — Haide... Incitatus. Repetă, aplecându-se lângă urechea calului: — Incitatus! Calul răspunse imediat, încordându-și ritmic mușchii puternici. Odată cu pavajul străzii care aluneca pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se întreceau cei mai frumoși cai din imperiu, deoarece tânărul Împărat împărtășea vechea, înflăcărata pasiune a poporului roman: cursele de cai. Două echipe din orașe diferite se înfruntau într-o dură competiție, în delirul susținătorilor lor: o multitudine de culori, îndemnuri frenetice, pariuri, învălmășeală, încăierări; abia după douăzeci de secole, la Roma, un alt sport (fotbalul) avea să dezlănțuie emoții la fel de puternice. Dorința de a asista la spectacole era atât de mare, încât curând, celor două echipe li s-au adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atins ușor ceafa nemișcată. — Haide, să mergem. Am ajutat-o să coboare, m-am aplecat până la ea și i-am cuprins talia cu brațul, i-am simțit oasele vibrând în timp ce se ridica și un suspin adânc îi mișcă pieptul, un îndemn pentru ea însăși. Afară cerul era locuit de o lună plină, largă, cu un chip caritabil pe care, în timp ce ne duceam îmbrățișați către firma luminoasă, ne-am oprit s-o privim. Era atât de aproape luna aceea că părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a terminat! Îmi pare rău! Fima! Tamar! Vă rog, Închideți prăvălia chiar acum! Toată țara asta a noastră e mai asiatică decât Asia! Ce Asia? E Africa! Însă În clinica mea se mai lucrează ca Într-o țară civilizată! Însă Îndemnurile astea erau de prisos, căci Gad Eitan se retrăsese deja În cabinetul lui, Tamar ieșise să se spele pe față, iar Fima oricum nu se mișcase de la biroul său. La cinci și jumătate o femeie Înaltă, cu părul blond, Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a o lăsa după aceea să se descurce singură. Putea presupune că aceasta Îi devenise amantă În zilele săptămânii, când Moscheles nu era prin preajmă, poate cu complicitatea mamei văduve (așa „căzuse În greșeală“ Trilby pentru prima dată), poate la Îndemnul de a-i poza nud. Era oare de neconceput să Își fi proiectat vinovăția asupra unei versiuni demonizate a amicului evreu, Svengali, idealizând-o pe Carry În Trilby și autoportretizându-se drept castul cavaler Little Billee? Oare aluziile lui Kiki la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o primă privire, pare atrăgătoare, o ocazie de a pătrunde În lumea cosmopolită a saloanelor oficiale, a mașinilor și a hotelurilor de lux pe care până acum nu le-a văzut decât pe dinafară; pare a fi direcția arătată de Îndemnul lui Lambert Strether: „Trăiește-ți viața din plin!“ În cele din urmă Însă, refuză. O Întâlnire cu dna Wharton a fost suficientă pentru a-i dezvălui măsura personalității ei copleșitoare. A-i fi secretară Înseamnă a-i fi sclavă, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de pădure și fără spectatori, mersul pe bicicletă, atât de ușor încât orice copil îl poate deprinde, eu am refuzat să mă încumet la mai mult de o tentativă. Fiindcă în Danemarca, de pildă, în Ulvshale Skov, de îndată ce am cedat îndemnurilor venind de la Malte, Hänschen și Helene, care încă de mici se obișnuiseră pe două roți și care acum îmi strigau „Nu fi laș!“, „Hai odată, papa!“, și m-am urcat pe o bicicletă, fiul unei mame căreia, fără s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Sfântul Martin, când îl invitasem la masă în Friedenauer Niedstraße pe filosoful Ernst Bloch, aveam de ales între o umplutură de mere sau umplutura de castane recomandată de maestru. Indiferent pentru care mă voi fi decis, elevul era vaccinat cu îndemnul: „Nici o gâscă fără peliniță!“. Atunci, spre sfârșitul anilor ‘60, când revoluția se afirma totuși, fie și numai pe hârtie, datorită numeroaselor semne de exclamare, preferința mea s-a îndreptat spre castanele comestibile. În afara unei jumătăți de piept, Bloch a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cunoască dorințele avântate ale fiului. Ochii lui albaștri-deschis nu licăreau. Poate că mi s-ar fi oferit, ca stimulent, lozinca citată frecvent mai târziu în paginile economice ale ziarelor de mare tiraj: „Viitorul e-n lignit!“. Și, cu siguranță, și îndemnul care fără îndoială că nu putea fi contrazis: „Bucură-te dacă găsești un loc de ucenic fără să fi absolvit școala...“ Cât de dezamăgit trebuie să fi fost tatăl meu plin de bune intenții atunci când fiul nu a făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]