4,220 matches
-
În ce măsură domnul papă a aprobat Ordinul Sfântului Francisc cu privilegiul său 6. Atunci papa, privind cu atenție la acel frate cu haina ruptă, fața neîngrijită, barba lungă, părul ciufulit, sprâncenele negre și lăsate, după ce a citit cererea lui, atât de îndrăzneață și imposibil de pus în practică în mod normal, i-a spus cu dispreț: «Pleacă, frate, și caută-ți niște porci, căci mai degrabă te asemeni lor decât unor oameni. Rostogolește-te cu ei în noroi și, dându-le lor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a fost imediat după uciderea lui Cezar, pe atât de crud dușman a devenit după. Cu toate acestea principele nu a dispus ca toate scrierile sale să fi distruse, dimpotrivă a permis erudiților să și le procure 246. Și mai îndrăzneață putea fi comparația cu Marcus Junius Brutus, unul dintre asasinii lui Cezar, cum dă de înțeles trimiterea ovidiană, dat fiind că și la Tacit (ibid.) cele două nume al lui Antoniu și al lui Brutus unul dintre asasinii lui Cezar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
favoarea sa de a se ocupa de problemele poetului nu a fost tardivă. Și acum clemența sa, deloc știrbită (territa!) de dizgrația neașteptată a poetului, îi sprijină și îi va sprijini existența". Lui Ovidiu ultima afirmație i se pare cam îndrăzneață. S-ar putea spune că el își justifică această încredere în viitor printr-o reflecție psihologică și istorică: nimeni nu-și lasă neterminată propria-i operă. Așa cum Venus Anadiomene este măreața capodoperă a celebrului pictor Apelles din Cos, așa cum Pallas
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a umplut de bucurie casa imperială și a dus la o mai mare îngăduință față de toți, inclusiv față de Ovidiu (v. 87-92). Formularea lui Ovidiu, însă, pare să aibă o bătaie mai lungă, care depășește până și așteptarea poetului, oricât de îndrăzneață ar fi aceasta. Pare a fi o așteptare publică, a cărei jubilare anticipată derivă numai din triumful lui Tiberiu, dar ar trebui să aibă rădăcini mult mai adânci și mai autentice. Scrisoarea noastră adresată lui Paulus aparține aceleiași perioade de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
veselie Și-mi dau-nvederat folos. Curăția și măsura Masa mea Împodobea, Mulțumea stomah, ochi, gura; Dar mă sătura d-abia... .............................................. De-amănunt privind natura Planeți, răsărit, apus, Stăm gîndind: Așa făptura Cine-or fi-nvîrtind de sus?” Aici se oprește gîndul Îndrăzneț al lui Iancu. Nu trece hotarul ce desparte tărîmurile. Este mulțumit cu ceea ce poate stăpîni: „Ș-Însumi mulțumit cu mine Mă duceam și mă culcam” și, după evaziunea provocată de Amor, se Întoarce la peisajul său intim: cîmpurile smălțuite, iarba
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tău tînăr bătînd de turburare Subt vălul ce sălta; Te privii În tăcere; cunoscuși a mea stare, Văzuși puterea ta...”. O comunicare trecută deja În amintire („dar depărtat de tine”), intrată din tăcerea emoției În tăcerea timpului. Gestul cel mai Îndrăzneț de intimitate În lirica erotică a lui Gr. Alexandrescu este sprijinirea frunții pe pieptul tremurător al femeii. Dar și acest curaj este o faptă a trecutului: „Minutu-acela-n veci mă muncește, Ca o sentință e-n mintea mea; De ating fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
constituie un imens curaj. Va mai trece aproape un secol pînă ce să apară, În poezia română, un lirism al corpului și o poezie care să vorbească despre plăcerea sexuală. Promisiunea de „mare năvală” de la sfîrșitul poemului este și mai Îndrăzneață pentru că sugerează o sexualitate incipientă. Curajul se oprește, e drept, la treapta promisiunii. Dulcea violență se face prin delegație: prin gîndul trimis Înainte, ca buzduganul din basm, pentru a anunța venirea năvălitorului. Aceasta este insă o excepție. GÎndul caută, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pomeniți necontenit CÎt zbucium și vînzolit Ați răbdat cu luptă mare. Cum sîmțăm că să bătea Inima ei supt a mea Cu răsuflări Îndesite, Pept pe piept tot apăsînd, Gură pe gură mușcînd ȚÎțîșoare dezvălite.” Lirismul corporal este, aici, mai Îndrăzneț. Conachi sugerează bucuria trupului Înfierbîntat. El lasă deoparte, pentru o clipă, celebra lui pudoare și vorbește, Încifrat e drept, despre un rai ascuns, despre țÎÎșoarele dezvălite, de furia gurilor Împreunate, de răsuflările Îndesite care duc gîndul mai departe de vers
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
toți sînt adoratori fanatici ai ochilor. Grigore Alexandrescu rezumă acest cult al privirii În poezia română: „O singură privire viața vestejește Cu lanțuri de amor”... După ochi, În scara de valori a lui Conachi vine sînul sub forma, uneori, mai Îndrăzneață a țîțișoarei. Complexitatea simbolică a ochiului s-a putut constata. Vocația sinului e să „Înghie”: „Spre sînul cel de albcțc, Alunei patima mă-nghie”... Ochiul provoacă pasiunea, sînul naște delirul erotic. „SÎnuri cu mici țîță” (Cine-i Amoriul?), „țîțișoara dezvelită” cutremură
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de melodia sfâșietoare a unei romanțe sentimentale executate tocmai atunci, în apropiere, la o flașnetă. "Valul muzicii" precizează cu claritate raporturile dintre cei doi amanți, limpezind, după spusa naratorului, "apele sufletului". Nesigur pe el, cu toate că simte imboldul unor atingeri mai îndrăznețe, Bizu ezită s-o sărute pe Diana, căreia îi explică metodic mobilurile comportamentului său (face teoria amânării necesare). Femeia, în schimb, recunoscătoare, îi mângâie mâna pe care i-o respinsese anterior, mărturisindu-și mai întâi sentimentele prietenești (evident, cumplit de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
căutarea unei situații vesele", fata are inițiativa în toate cele, și-l impresionează pe Bizu prin naturalețea cu care îi sacrifică, lui, fecioria. Neobișnuit cu astfel de gesturi, agronomul reacționează stângaci, simțindu-se numaidecât dator s-o iubească. Dar tot îndrăzneața femeie e cea care-l consolează, luându-i capul în mâini, într-o scenă de o crasă vulgaritate. S-a întâmplat ce trebuia să se întâmple; de acum n-o să te mai doară...", glăsuiește fosta fecioară, la finele partidei de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și chiar "cu oarecare plăcere", văzând că era totuși o "femeie împlinită și destul de rotundă", care ar putea să stârnească și dorința bărbaților. Cu gândul la o aventură neașteptată, merge mai întâi la cinematograf 69 (mediu promiscuu, unde gesturile mai îndrăznețe sunt protejate de întuneric), dar experiența mult așteptată se soldează cu un lamentabil eșec. Din teama de a nu greși iar, își verifică totuși farmecele de femeie seducătoare pe bietul Poslușnicu, în ochii căruia citește, corect, pasiunea. Avocatul rămăsese de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanele" acestea vor aduce criticului un imens prejudiciu, determinând respingerea candidaturii sale la Academie 74. Sigur pe sine, Lovinescu nutrea însă convingerea că, dincolo de realizarea propriu-zis literară, dincolo deci de valoarea estetică, ficțiunile lui romanești propun o viziune "originală și îndrăzneață", "în contradicție cu tot ce s-a spus și se crede despre Eminescu în materie de iubire", având toate șansele să devină, credea el, "punctul de plecare al unor controverse din domeniul psicologic și chiar sociologic"75. Pe ce se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
legat de personalitatea criticului, pentru că, susținea el, "romanțarea biografiei duce la modele perimate", de "nuvelă veche". Verdictul zdrobitor a rămas, iar exegeții de mai târziu s-au aplecat asupra romanelor lui Lovinescu doar pentru a elucida misterul care face din îndrăznețul purtător de stindard al modernismului la noi un literator desuet, cu mult în urma criticului și teoreticianului cu același nume. Dar pentru Antonio Patraș, în cartea de față, cea mai gravă chestiune nu este dacă marele critic E. Lovinescu și-a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ficțiune vine să-i ilustreze gândirea în ampla, chiar contradictoria ei polivalență, datorată ambiției autorului de a spune în ea ceva "adevărat", adică să vorbească, cu sinceritate, despre sine. Și cine se cunoaște vreodată pe sine cu adevărat? Cea mai îndrăzneață recitire propusă de criticul ieșean este cea a literaturii lovinesciene ca melodramă, chiar în litera recomandărilor lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini până în prezent, dar fără a subscrie accentului lor ironic. Criticul de la Sburătorul luase drept unul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Adrian Poruciuc despre cultul de mistere de la Eleusis. Ele aduc în atenție simbolismul templului precreștin, al basilicii, apoi pe cel al bisericii creștine răsăritene de mai târziu. Într-o secțiune specială a cărții de față este discutat competent și interpretat îndrăzneț simbolismul crucii creștine. Trimiterea autorului este la ideea de hieros gamos (nuntă sacră) care s-ar regăsi în ideea de Biserică Mamă din creștinism. Trimiterea este la Biserica Mireasă și la Iisus Mire. Sunt în creștinism mai multe tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în spațiul literaturii universale, inclusiv orientale, exotice etc. De abia în această ipoteză, virtualitățile și valențele universale ale oricărei creații individuale naționale, din orice literatură a lumii, pot fi într-adevăr puse în lumină și valorificate din plin. Ipoteză aparent îndrăzneață, dar pe care tendința globalizării dusă până la capăt o poate face posibilă. Textul-cheie este Literatura europeană și universală; o nouă perspectivă comparatistă. Este chiar atât de aventuros păstrând toate proporțiile să presupunem că, în condiții specifice de raportare, un autor
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
general. După o activitate sporadică de prozator (din care merită să fie reținută o evocare a Comunei din Paris publicată În revista Flacăra, În care apar desenate În trăsături puternice figuri ale proletariatului francez), Petru Dumitriu face un pas mai Îndrăzneț În domeniul literaturii cu nuvela Dușmănie apărută mai Întâi În revista Viața românească, În noiembrie 1948. (Ă). Dușmănie redă lupta țăranilor muncitori Constandin, Gudică, Mialache, Eugen, Titu ș.a. membri ai Partidului clasei muncitoare Împotriva chiaburului Eftimie și a finului său
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Tocmai de aceea spunem că romanul posedă o deosebită putere de a demasca În fața cititorilor, lumea dușmanilor de moarte ai păcii și socialismului. (Ă) Dacă cititorul distinge foarte bine laturile reușite ale acestui roman, tocmai prin caracterul lor nou și Îndrăzneț, nu e mai puțin adevărat că el sesizează foarte repede și slăbiciunile, care ies la iveală abia În contrast cu părțile realizate. Câteva din aceste lipsuri izbesc de la Început. Spuneam că deși Maftei e un personaj viu, inspirând admirație și simpatie, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cât mai mulți cititori, pentru că reușește să comunice Într-o foarte mare măsură elanul care-i Însuflețește pe constructorii Canalului. Drum fără pulbere amintește de romanele sovietice ale primelor planuri cincinale. (Ă). Pe șantier, de la mașinile care mușcă pământul, până la Îndrăznețele idei ale lui Alexandru Nicolaevici Serafimov, eminentul geolog sovietic, tot ce se Întâmplă poartă semnul sprijinului frățesc pe care ni-l dă marea Țară a Socialismului. Romancierul deslușește semnificația acestui ajutor pe care știe să-l sublinieze ca o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). Unul din cele mai prețioase volume de nuvele fantastice apărut recent la noi este Cornul alb de I.Efremov. (Ă). O altă lucrare a lui I.Efremov, apărută tot În Editura Tineretului, Corăbii astrale, cuprinde un material și mai Îndrăzneț, cu indicații de cultură științifică și mai vaste, și mai profunde. (Ă). Cu alte cuvinte, fantasticul sovietic se manifestă tocmai pe liniile preconizate de Lenin care, În cunoscutul pasaj despre vis (Trebuie să visăm, În articolul Ce-i de făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
punctuale. Primul capitol, Bacăul și specificul orașului moldovenesc. Geneza, fizionomia urbană, structura etnică și evoluția demografică, cel mai important al lucrării, reprezintă încercarea autorului de a interpreta apariția orașului în Moldova într-o manieră funcțională și comparativă. Este o cercetare îndrăzneață, în primul rând ca interval cronologic - 1864-1938. Alegerea limitei inferioare, legată de legislația de organizare comunală adoptată în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, nu convinge pe deplin, domnul Alin Popa nereușind să explice suficient cum o lege produce efecte, modificând spațiul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ori învecinare, mai mult sau mai puțin activă, cu altul; 4. Statisticile etnice și demografice pot ilustra anumite tendințe și specificități majore, într-o oglindire destul de fidelă a repartiției profesiunilor urbane; 5. Profesiile devin oglindă psiho-socială de grup - evreii sunt îndrăzneți, cu simțul afacerilor, dispuși să riște totul pe „cartea” economică, în vreme ce românii, chiar și acolo unde au existat modele parentale de succes în activitățile comerciale, se dovedesc a fi ezitanți, lipsiți de curaj, incapabili de a se organiza la nivel
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
a popoarelor Belgiei. Remii (Reims) se declară pentru Roma; celelalte popoare coalizate sînt bătute pe malurile rîului Aisne. Cezar obține apoi predarea suesonilor (Soissons), a belovacilor (Beauvais) și a ambienilor (Amiens). Mai la nord, el se lovește de rezistența mai îndrăzneață a nervienilor din Cambrésis, a viromanduenilor (Saint-Quentin), a atrebaților (Arras) și a atuatucilor din Meuse. Pus în dificultate, el reușește să se impună. La sfîrșitul verii lui 57, îl trimite pe locotenentul său, Crassus, în Armorica, unde acesta nu întîmpină
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
întregii dinastii capețiene. Filip al III-lea și Filip al IV-lea. Totuși, timpurile se schimbau. Profitînd de superioritatea franceză, frați și fii ai lui Ludovic cel Sfînt se lansează în aventuri exterioare regatului, mai ales spre sud: Filip cel Îndrăzneț (1270-1285) moare la întoarcerea dintr-o expediție contra Aragonului. Dar, ceea ce domină cel mai net această perioadă, sînt progresele puterii regale: o putere care nu se mai sprijină numai pe posesiunea asupra unui domeniu întins și pe utilizarea legăturilor feudale
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]