10,960 matches
-
povestirea a opta a zilei a doua, Gualtieri, conte d’Angers, își înlocuiește stăpânul, regele Franței, la curte, atât timp cât acesta este plecat la luptă împreună cu fiul său. Nora regelui, „simțindu se tânără și proaspătă”946, îi apreciază în mod deosebit înfățișarea și deprinderile, felul politicos de a vorbi și vestimentația impecabilă, ba chiar îi oferă o adevărată pledoarie în favoarea propriei cauze, de cuceritoare a inimii cavalerului, denotă șireteniei, abilitate, 943 Ibidem, p. 183. 944 G. Boccaccio, Decameronul, vol. al II-lea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
voluntar și dezinvolt al donnei demonicata, așa după cum am subliniat tot în ultimul capitol al lucrării noastre. Considerăm că problemele legate de virtute nu îi preocupă, de fapt, decât accidental, autorii abordați sunt mai interesați să stârnească interesul cititorului prin înfățișarea unor personaje și a unor evenimente inedite 1052, credibile, înlăturând pe cât posibil alegorismul exagerat, care saturase creațiile medievale. Pentru Dante, natura însemna păcat; pentru Boccaccio și Chaucer, ea devine lege. și nu i se opune religia sau moralitatea, ci societatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este al tuturor. Înainte de toate, Jupiter este zeul legilor, care Împarte dreptatea, organizează totul, Își protejează supușii, Îi răsplătește sau Îi pedepsește. Este, de asemenea, un zeu seducător și multiform, una dintre specialitățile lui fiind cea de a-și schimba Înfățișarea pentru a le seduce pe femeile frumoase. Pe acest plan, crede că totul Îi e permis, Își Înșală plin de vioiciune nevasta, Iunona, și procreează fără reținere... În fine, este un zeu binevoitor, care vorbește despre plăceri și satisfacții. „Jupiter
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Modestia îi reușise o performanță tristă a sarcasmului. Într‐ adevăr, nu izbutise să‐și adune poeziile într‐ un volum tipărit, așa că rămăsese tot... fostul funcționar de la Casa Națională, însă pensionat. Aici activitatea lui se încheiase rotund... Îmbătrânise, avea în toată înfățișarea ceva de pârloagă spelbă, sărăcită de vânturile lui noiembrie. Atunci i‐am văzut noblețea obosită a ochilor și i‐ am întâlnit cu adevărat privirea. Mi‐ a zâmbit pentru întâia oară, dar și pentru ultima dată, deoarec e el avea curând
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ca director al ziarului Răsăritul, dar și la concursul din 27 martie 1913 pentru ocuparea scaunului de institutor în Consiliul general, unde „domnul Gh. Ionescu Tutoveanu, conservator, a obținut 16 voturi, nefiind ales.” * „... Îmi place sufletul lui și‐mi place înfățișarea care i‐l cuprinde, figura lui florentină, gulerul lui al b, sticlos, frânt pe o cravată nouă, meticuloasa lui acuratețe de floare. Îmi place sunetul vocii, în care‐ i bate inima, ochiul lui cinstit, lumina de statuie de parc a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Pe alta a dojeni: Dă‐te, soro, la o parte, / Dă‐ te mai încolo, zic! / Vai de cel ce are parte / Să te‐ atingă doar un pic! / Îl sufoci cu‐ a ta duhoare!.../ Ești de‐ o murdărie crasă / Asta e înfățișare? / Uite, eu sunt tot frumoasă, / Astăzi parcă‐ s tipărită! / Nici o filă răvășită.../ Chiar coperta mi‐i curată / Cum a fost de prima dată./ Tu ești însă o rușine! / Doamne, cum să scap de tine / Să nu te mai văd de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
inedite istorice: „Răzeșul” Virgil Damaschin din „Victor Ion Popa, ‐ Take Ianke și Cadâr, trei figuri reale în Bârladul de altădată” (Bârladul - odinioară și astăzi) * Iată‐ l pe Virgil Caraivan văzut de pr. Dumitru Dumbr avă, consătean al scriitorului... ...” Îi admiram înfățișarea impunătoare, fruntea l ată, părul negru ca pana corbului în tinerețe, mustățile groase și neajustate, pe care le numeam vrăbioi. Îmbrăcat modest, nu‐i plăcea să fie subiectul discuțiilor. Era ca o a pă care, cu cât este mai profundă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Pricopescu, înv. Io an V. Tasie scrie în monografia dedicată Priponeștilor (Edi tura P.I.M, 2007): „Despre ce a însemnat preotul C.C. Pricopescu pentru viața spirituală a satelor, oamenii (unii) și‐ au dat seama după ce nu a mai fost. Avea înfățișarea unui sfânt, avea o voce rar întâlnită chiar în mediul preoțesc, era sobru în tot ce făcea, un exemplu demn de urmat ca soț și tată, ca gospodar în sa t. Predicile de la sfârșitul slujbei erau profund ancorate în învă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
încă depinde de scânteia de geniu a creatorilor de film. Eminescu nu are încă nici o carte de geniu pentru un geniu (Camil Petrescu este unic), nu are nici un film artistic pe măsură (în cele 3-4 pelicule ca Ciprian Porumbescu are "înfățișări" secundare) și, în zilele noastre, nici recunoa șterea necesară ca MODEL, în literatură cel puțin. Până la urmă nici marii eroi ai neamului n-au o filmografie prea stufoasă ! M-au sunat câțiva dintre cei ce-și ascund bruma de minte
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Manning, Wilson și Lewis-Jones (1998); Manning (2002). La ce ne poate fi de folos să știm acest lucru? Până la urmă, nu la foarte mare lucru, poate doar când ne întâlnim noaptea, pe o stradă neluminată cu o persoană a cărei înfățișare este ambiguă și al cărei sex este bine să îl cunoaștem (!). Există totuși câteva cazuri în care această diferență bărbați/femei poate ajuta cercetătorii să rezolve anumite enigme, ca cea a picturilor rupestre care datează din trecutul foarte îndepărtat al
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
un bărbat să fie mulțumit de corpul lui: o privire în oglindă și o stare de bine par a fi suficiente. În cazul femeilor însă, percepția asupra aspectului lor fizic se schimbă în urma unor modificări concrete, evidente, mai ales ale înfățișării lor. După antrenamentul sportiv, mai mult decât femeile, bărbații se vor privi în oglindă... Pentru mai multe detalii Kiefer L, Leitner B., Bauer R., Rieder A., „Body weight: The male and female perception”, în Sozial und Präventivmedizin/Social and Preventive
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
care îi sunt necesare pentru a-și crește copiii. Într-adevăr, femeile sunt sensibile la acest argument. Și, plecând de aici, bărbații vor intra în concurență pentru a-și mări șansa de a seduce femeile. Această competiție poate lua diferite înfățișări. Astăzi, lupta fizică este rară. În societatea noastră bărbații se bat foarte sporadic. Cu toate acestea, atunci când are loc o omucidere, constatăm că motivele acesteia sunt fie gelozia, fie competiția pentru un statut (Wilson și Daly, 1997). Astăzi, bărbații vor
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
populației, va fi, alături de prozator, principalul artizan al acestor construcții de cult mistagogic și religios, la care basarabenii, atâția câți vor mai rămâne în viață, vor veni să se reculeagă. În presa de la Chișinău s-a strecurat ideea că această „înfățișare” televizată a lui Ion Druță a fost de fapt o pledoarie pro PDAM și pro Andrei Sangheli, în perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare. S-ar putea să fie așa, timpul va verifica și această supoziție. Mie recitalul său - cu respectul cuvenit
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
spectacol, deopotrivă, tragic și comic, încât, de la un anume moment al dezbaterilor, un adevărat scandal deveniseră chiar ei - „demolatorii” și „apărătorii” poetului. Și asta din simplul motiv că încă foarte puțini pot să-și camufleze mediocritatea, platitudinea și ridicolul propriei înfățișări intelectuale atunci când scriu și vorbesc despre Eminescu. Cu toate acestea, sau tocmai de aceea, numărul „specialiștilor” în Eminescu, al celor care țin neapărat să-și facă publică opinia lor despre poetul național, crește cu o progresie aproape astronomică în situații
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a morții și, pe măsură ce zilele trec, amânarea se transformă Într-o nevroză a așteptării. Acutele sunt notele firești ale confesiunii - nu atât ca formă a disperării, cât un semnal că ancestrala frică de moarte a omului poate să ia o Înfățișare paradoxală. Străvechile cuvinte ale lui Epicur („Adeseori, ceea ce-i Împinge pe oameni spre moarte e teama de moarte”) Își găsesc În jurnalele intime ale sinucigașilor o confirmare deplină. În frica de moarte se află, desigur, atât conștiința, cât și prefigurarea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
micul sat pescăresc Benidorm din Spania. Scurta lor ședere la văduva Mangada a dus la scrierea de către Plath a povestirii cu același titlu, deși cea mai mare parte din materialul descriptiv produs În acea perioadă are, privit dinspre prezent, o Înfățișare ciudat de plată. Atât și nimic mai mult. Nimic despre obsesiile ei transsexuale, nimic despre felul disperat În care-și caută un loc printre poeții timpului, nimic despre panica, despre spaima fără cuvinte, ca Într-o sfântă și blestemată muțenie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Firește, portretul moral al scriitorului se decupează - chiar dacă tot Împotriva voinței explicite a acestuia - cu mai multă ușurință decât cel fizic. Poate pentru că preocuparea de căpătâi a autorului e să-și fixeze (pentru sine, pentru alții) portretul interior, și nu Înfățișarea exterioară. Aceasta nu exclude, Însă, notarea modificărilor propriei Înfățișări, mai ales când acestea sunt de natură să-l irite pe autor: „La Paris am slăbit, la Cannes iarăși m-am Îngrășat” (Petru Comarnescu)5. Identități suplimentare Jurnalul intim pune bazele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Împotriva voinței explicite a acestuia - cu mai multă ușurință decât cel fizic. Poate pentru că preocuparea de căpătâi a autorului e să-și fixeze (pentru sine, pentru alții) portretul interior, și nu Înfățișarea exterioară. Aceasta nu exclude, Însă, notarea modificărilor propriei Înfățișări, mai ales când acestea sunt de natură să-l irite pe autor: „La Paris am slăbit, la Cannes iarăși m-am Îngrășat” (Petru Comarnescu)5. Identități suplimentare Jurnalul intim pune bazele unei noi identități a scriitorului. Personajul posesor al unei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
șovăielile lui Petru Comarnescu se produc tocmai În numele imaginii umane, adică a posibilei autodescrieri, pe care pretextul alegerii hainei, a cămășii, a fularului le iscă. În fine, elementul cel mai complex al autoportretului redat de jurnalul intim este cel al Înfățișării fizice. Dacă primele două (cel moral și cel vestimentar) sunt ingrediente esențiale ale autoportretului, aspectul fizic plasează discuția la nivelul imediat inferior - cel al portretului. Chiar dacă zonele de contact dintre cele două forme de Înfățișare a personalității umane sunt extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalul intim este cel al Înfățișării fizice. Dacă primele două (cel moral și cel vestimentar) sunt ingrediente esențiale ale autoportretului, aspectul fizic plasează discuția la nivelul imediat inferior - cel al portretului. Chiar dacă zonele de contact dintre cele două forme de Înfățișare a personalității umane sunt extrem de largi, ele se deosebesc În punctele esențiale. Portretul e, În egală măsură, o tehnică și o artă care se Înscriu În strategiile inconștiente ale textului confesiv. Sindromul Mallarmé funcționează ireproșabil și În acest caz: În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
zilei, scriitorul edifică, În tăcere, o altă memorie, care e a textului literar Însuși. Din aparenta lipsă de interes pentru felul În care se autodescrie și din neastâmpărata obsesia de a se proiecta În pagină, scriitorul Își modelează o nouă Înfățișare, extrem de personală și de vie - cu atât mai mult cu cât elementele care o compun pretind să fie Înconjurate de aura impersonalității. Dacă jurnalul intim are vreo șansă de a fi anexat spațiului mai general al literaturii, atunci, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu este recunoscut; • Impostura falsul erou formulează pretenții neîntemeiate; • Încercarea grea eroul este pus în fața unei grele încercări; • Îndeplinirea încercarea este trecută cu succes; • Recunoașterea eroul este recunoscut; Demascarea răufăcătorul sau falsul erou este demascat; • Transfigurarea eroul capătă o nouă înfățișare; • Pedepsirea răufăcătorul este pedepsit; Căsătoria eroul se căsătorește și se înscăunează împărat. Moment de răscruce atît pentru folcloristică, cît și pentru naratologie, modelul lui Propp a însemnat triumful structurii asupra tematicii, basmul fiind în opinia lui Propp o "narațiune construită
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Contra-curenți. Recunoștea că în domeniul culturii antice și renascentiste cunoștințele ei erau prea fragmentate pentru a termina cartea și, în 1921, a transformat Contracurenții în trei nuvele: După Dürer, După El Greco, După Rembrandt dându-le aceste titluri pentru a da înfățișarea unei colecții unitare în ciuda faptului că au rămas nepublicate. Rembrandt conținea semințele lucrării Un om obscur pe care o va publica aproape Fiecare scriitor poartă în sine un anume număr de ființe. Mai curând decât să le reprezint pe cele
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mult. Deosebirea era de cea mai mare importanță, și aceasta se limpezea zilnic pentru Marguerite pe mă-sură ce deceniul se apropia de sfârșit. Când ea și Grace au găsit refugiul de pe insula pustie au putut să adopte o nouă înfățișare, nu ca un cuplu de femei din Troia, ca să spunem așa, amărâte că li se răpise patria, ci ca niște artiste care își deschideau ochii în fața realităților condiției umane. Înainte de război Marguerite căutase să se convingă pe cale rațională că era
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a urcat pe tron, la vârsta de 41 de ani în 117. Apoi urmează ani lungi de călătorii prin întregul imperiu și viziunea lui asupra Hărții pământului. Nimic din reconstrucția lui Yourcenar nu rivalizează cu evocarea Geniului pământului pacificat sub înfățișarea unui tânăr culcat Antinous ținând în mâini fructe și flori 47 și cu labirintul întortocheat al descrierii primei întâlniri a lui Hadrian cu Antinous în 127. Aceasta a marcat începutul anilor fabuloși. Cartea îl poartă pe cititor mai departe în
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]