4,863 matches
-
impus un împrumut obligatoriu. Danton și montagnarzii au cerut girondinilor să nu-i mai atace pe sanculoți. La 26 martie, Robespierre a trecut de partea sanculoților, chemând poporul la răscoală împotriva deputaților girondini corupți pe 31 mai. Iacobinii au fost înfrânți la Lyon. La 2 iunie, 80.000 de membri ai Gărzii Naționale au înconjurat Convenția și și-au îndreptat tunurile spre ea, cerând expulzarea girondinilor din Adunare și fixarea unui preț maximal la toate produsele de baza. Pentru a evita
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
la 6 octombrie și doamna Roland pe 9 octombrie. Achitarea nu era o opțiune. Revolta federală a fost reprimată în toată țara de către armata regulată, iar în august-decembrie 1793, Marsilia, Lyon și Toulon au fost ocupate, rebelii din Vandeea fiind înfrânți. Fiecare țăran întâlnit în zonă a fost împușcat de trupe, gospodăriile și recoltele fiind incendiate. Femeile erau violate și mutilate. Vandeea era un deșert depopulat după ce s-a încheiat pacificarea. Mii de oameni care s-au predat și umpleau închisorile
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
guvernul părea că a rezolvat problemele ce amenințau existența republicii. Revoltele federaliste au fost reprimate, orașele erau aprovizionate cu alimente și valoarea asignatului creștea. Armata franceză a alungat trupele spaniole din Roussillon și trupele piemonteze din Savoia. Englezii au fost înfrânți la Hondschoote, iar austriecii la Wattignies în octombrie. Un conflict cu sanculoții era inevitabil, iar în toamna 1793, anarhia domnea în departamente pentru că comitetele revoluționare locale, armatele revoluționare și reprezentanții ca Fouche interpretau legea după bunul plac sau o ignorau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
autoritatea Comitetului salvării publice, toate armatele revoluționare fiind dispersate. Anarhia a luat sfârșit , iar autoritatea sanculoților a fost redusă. Multe elemente ale Vechiului Regim au reapărut, Robespierre justificând că era necesară o dictatură până când inamicii interni și externi vor fi înfrânți. Principalul pericol pentru Robespierre provenea din partea lui Hebert și adepților săi. Ziarul sau, "La Pere Duchesne", milita pentru violență, fiind popular în rândul sanculoților. Hebert i-a sprijinit pe iacobini împotriva girondinilor și dorea o funcție după lovitura de stat
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Papa a fost ridicat de trupele franceze, stabilindu-se în Franța. Republica Romană este pierdută. Republica Batavă sau Republica Elvetă erau conduse de minorități, fără sprijinul constant al trupelor franceze. Regaliștii doreau să izbucnească revolte în Franța, însă acestea sunt înfrânte. La un moment dat, regaliștii și iacobinii obțin succese importante, iar Directoratul trebuia să înlăture ambele tabere. În 1799 existau două alternative, Directoratul fiind un regim politic consumat: continuarea regimului politic al anului II, dar condus după Constituția anului I
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
parte din directori, inclusiv Paul Barras, au susținut alternativă militară. Napoleon se întoarce din Egipt și este considerat ca fiind un „salvator” în condițiile dramatice prin care traversa Franța. Existau semne de însănătoșire a economiei franceze. Revoltele regaliste au fost înfrânte, iar propaganda desfășurată de adepții lui Napoleon combină adevăruri cu mistificări, din care rezultă că Napoleon era „Omul Providențial”. Pe 8-10 noiembrie 1799 , Napoleon declanșează lovitura de stat cu ajutorul armatei împotriva celor două camere care se opuneau adoptării unui regim
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Sierra Maestra pentru a duce un război de gherilă împotriva forțelor lui Batista. Printre supraviețuitori erau și Ernesto "Ché" Guevara, Raúl Castro și Camilo Cienfuegos. Pe 24 mai 1958 Batista a trimis 17 batalioane împotriva lui Castro, care au fost înfrânte din cauza moralului scăzut și ratei mari de dezertare. În ziua de 1 Ianuarie 1959, Batista și C. R. Aguero au fugit din țară, iar forțele lui Castro au cucerit Havana. Castro și-a consolidat controlul asupra țării prin naționalizarea industriei, exproprierea
Fidel Castro () [Corola-website/Science/297673_a_299002]
-
proceseze petrolul, au fost expropriate, iar SUA au rupt relațiile cu Cuba. Pe 16 aprilie 1961, Castro și-a descris revoluția ca fiind una socialistă, iar pe 17 aprilie au avut loc debarcările nereușite din Golful Porcilor, care au fost înfrânte de armata cubaneză. După consultațiile lui Nikita Hrușciov, conducătorul URSS, cu armata, în iulie 1962 s-a întâlnit cu Raúl Castro pentru a discuta detaliile plasării rachetelor nucleare sovietice în Cuba, dar avioanele de recunoaștere americane au descoperit instalațiile pe
Fidel Castro () [Corola-website/Science/297673_a_299002]
-
modelul american și cel francez, iar prințul danez Christian Fredrik a fost proclamat rege la 17 mai 1814. Asta a cauzat izbucnirea războiului între Suedia și Norvegia. Cu toate acestea armata suedeză nu era suficient de puternică încât să-i înfrângă pe norvegieni, iar trezoreria Norvegiei nu îi permitea acesteia susținerea unui război îndelungat, plus că flotele britanice și rusești blocaseră coasta norvegiană; din toate aceste motive Norvegia a acceptat să intre într-o uniune personală cu Suedia. În urma acestei înțelegeri
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
irlandezi. Rebeliunea izbucnită în 1641 nu a putut fi înăbușită deoarece în 1642 a izbucnit Războiul Civil Englez. Rebelii irlandezi au masacrat coloniști protestanți și s-au aliat cu regele Carol I și cu regaliștii din Marea Britanie. Aceștia au fost înfrânți însă de parlamentariști, iar Oliver Cromwell a recucerit Irlanda după un război violent soldat cu masacre ca cel de după asediul Droghedei din 1649, a confiscat proprietățile nobililor irlandezi și le-a distribuit coloniștilor protestanți. După Restaurația Stuarților, Carol al II
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
atitudine ce i-a adus însă detronarea în Revoluția Glorioasă din 1688, el fiind înlocuit de parlamentariștii englezi, susținuți de olandezi, cu Wilhelm de Orange. Deși susținut de Franța lui Ludovic al XIV-lea, Iacob al II-lea a fost înfrânt, și odată cu el și visurile nobilimii irlandeze de redobândire a vechilor privilegii. Capitularea iacobiților catolici irlandezi la Limerick în 1691 a marcat începutul unei perioade de dominație protestantă, în care puterea în țară a aparținut unei minorități de nobili și
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
rol important în sistemul de apărare a Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian. În iarna 101-102 d.Hr. regele Decebal în fruntea unei armate de daci, carpi și sarmați invadează provincia Moesia Inferior. Legiunile romane sub conducerea lui Traian înfrâng pe invadatori în două rânduri: odată pe Râul Iantra și a doua oară în sudul Dobrogei la lângă localitatea Adamclisi de astăzi. Pentru comemorarea celei de-a doua victorii în locul bătăliei s-a înființat localitatea Tropeum și în anul 109
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
de Dunăre, pe o parte din ei colonizându-i lângă Carsium și ajută în reconstrucția provinciei. În timpul domniei împăratului Dioclețian Dobrogea devine provincie separată sub numele de Sciția (Scythia), parte a diocezei romane Tracia (Thraciae). Împăratul Constantin cel Mare îi înfrânge pe goți care au atacat provincia în anii 331-332. După devastarea provinciei în 384-386 de către ostrogoți, orașele și infrastructura Dobrogei sunt refăcute în timpul împăraților Licinius, Iulian Apostatul și Valens. Creștinându-se, puterea romană devine bizantină. Sub efectul migrațiilor de nestăvilit
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
teritorii. Una dintre cele mai importante reorganizări a avut loc în timpul împăratului Hadrian, reorganizare care poate fi încadrată într-un context mai larg, al crizei Imperiului Roman și al abandonării teritoriilor asiatice cucerite de Traian. În 106 Decebal este definitiv înfrânt de trupele romane si o parte însemnată a teritoriului condus de acesta este transformat în provincie romană. Traian mai rămâne o perioadă în noua provincie pentru a o organiza. Astfel, el dă o lex provinciae care fixa probabil forma de
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
abandonarea Munteniei și a sudului Moldovei, întreprinsă de Hadrian, să se fi făcut pentru a le permite roxolanilor să se stabilească în aceste zone. Urmează apoi înfrângerea iazigilor pentru care împăratul îi acordă lui Q. Marcius Turbo, general experimentat care înfrânsese răscoale în Egipt și Cirenaica, o comandă excepțională asupra Daciei și a Pannoniei Inferior. Dificultatea cu care aceste atacuri au fost respinse a făcut evident faptul că Dacia necesita o nouă organizare, o împărțire care să o facă mai ușor
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
Răsărit de vechea Dacie, și o campanie prin care și-a atribuit titlul de Dacicus. Probabil una dintre ultimele menționări în documente a termenului "dac" aparține istoricului grec Zosimos, care în secolul V menționează tribul numit de el "carpo-daci", trib înfrânt de Imperiul Bizantin. După spusele lui Lactantius, împăratul Galerius (c. 260 - Aprilie sau Mai 311) și-a afirmat originea dacică și s-a declarat dușman al numelui Roman, propunând chiar ca imperiul să se numească nu roman ci Imperiul Dac
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
cucerit de Armata roșie pe data de 28 ianuarie, ce a fost și prima zi de război. Senatul Finlandei a fost mutat la Vassa în ciuda faptului că au mai rămas anumiți senatori și în capitală. După ce Armata roșie a fost înfrântă de către trupele germane ce erau de partea Gărzii Albe Finlandeze, aceștia au recâștigat orașul în aprilie 1918. Spre deosebire de Tampere, Helsinki nu a fost afectat atât de grav în război. După câștigarea finlandezilor mulți foști soldați ai Armatei roșie au fost
Helsinki () [Corola-website/Science/296644_a_297973]
-
21 mai 1848, la Pesta, s-au întrunit sub președinția lui Emanuil Gojdu, circa 40 de deputați români din Crișana și Banat, printre reprezentanții orădeni numărându-se Nicolae Jiga, Ioan Dragoș, Gheorghe Fonai și Ioan Gozman. Chiar dacă revoluția a fost înfrântă, tradiția revoluționară a anilor 1848-1849 a marcat decisiv conștiința publică orădeană, efectele ei pe termen lung simțindu-se, mai ales după 1867, când participanții la revoluție care au scăpat cu viață au putut să se manifeste în viața politică locală
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
Rin până la munții Ural). În această perioadă, triburile germanice au început să se familiarizeze cu tacticile de război romane, menținându-și, însă, apartenența tribală. În anul 9 d.Hr., în cadrul bătăliei de la Pădurea Teutoburg, triburi germanice conduse de Arminius au înfrânt trei legiuni romane conduse de Varus. O mare parte din Germania de astăzi, anume partea de la est de Rin și la nord de Dunăre, a rămas, astfel, în afara Imperiului Roman. Spre anul 100 d.Hr., pe când Tacitus scria lucrarea sa
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
în secolul al VIII-lea. ci continuă secolele următoare când în secolul al XIII-lea aici apar primele așezări secuiești. 1366-1427-perioada formării "Scaunelor Secuiești" 1562 secuimea se răzvrătește împotriva împotriva taxelor impuse de Ioan Sigismund Zápolya dar răscoala a fost înfrântă și secuimea a fost destrămată și înglobată în sistemul uniformizat al județelor. 1657 începe campania pentru cucerirea tronului Poloniei bazată pe trupele secuiești, iar ca represalii "Poarta Otomană" ordonă atac devastator împotriva secuilor în anul 1661. 1691 Transilvania ajunge sub
Județul Harghita () [Corola-website/Science/296662_a_297991]
-
saxon, Frederic Augustus a fost, de asemenea, ducele Varșoviei. Dar în fapt, cea mai importantă persoană în ducat a fost ambasadorul francez. În 1809 s-a început un război scurt împortivă Austriei. Deși în bătălia de la Raszyn polonezii au fost înfrânți și austriecii au intrat în Varșovia, în cele din urmă polonezii au executat cu succes o manevră de învăluire a inamicului, reușind cucerirea orașelor Cracovia și Liov și a celei mai mari părți a regiunii anexate de Austria în timpul împărțirilor
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
la Tapae. La un an de la victorie, în 88, o armată romană condusă de Tettius Iulianus atacă din nou regatul lui Decebal, pătrunzând în Dacia prin Banat. Decebal așteaptă în defilelul de la Tapae. Confruntarea se încheie cu victoria romană. Deși înfrânt de romani, din cauza dificultăților întâmpinate de armatele imperiale în Pannonia în lupta cu quazii și marcomanii, care-l sprijiniseră pe regele dac, Decebal încheie o pace avantajoasă cu împăratul Domițian în anul 89. Decebal era numit "client al Romei", iar
Decebal () [Corola-website/Science/296674_a_298003]
-
sunt sfătuiți pentru binele lor să se întoarcă la Roma. Are loc bătălia de la Tapae, în vara anului 101, iar Decebal încearcă să oprească înaintarea romană. Bătălia se încheie cu victoria romană. În iarna și primăvara anului 102, Decebal este înfrânt la Nicopolis ad Istrum și în Dobrogea la Adamclissi. În toamna anului 102, Decebal este silit să încheie o pace zdrobitoare pentru Dacia: regele dac trebuia să dărâme zidurile cetăților, să cedeze o serie de teritorii și să renunțe la
Decebal () [Corola-website/Science/296674_a_298003]
-
surprindere considerând că mișcarea de trupe s-a desfășurat pe malul stâng al Istrului, iar trecerea fluviului s-a făcut undeva în zona actualului județ Mehedinți și, probabil, i-a împins pe scordisci până la Singidunum, astfel că aceștia au fost înfrânți, dar nu nimiciți total, deoarece "pe aceștia din urmă și i-a făcut aliați." Dar în urma acestei înfrângeri severe scordiscii nu au mai fost consemnați în niciun izvor al lumii antice în cursul secolului I î.Hr. După unirea cu triburile
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
triburile geto-dacice din zona intracarpatică, dispunând de o forță militară de apreciat, depășită doar de cea a Republicii romane, Burebista întreprinde o campanie fulgerătoare împotriva tribului celtic al boiilor conduși de către Critasiros, precum și împotriva aliaților acestora, taurisci și i-a înfrânt, undeva în zona Bratislavei de astăzi, probabil la Zemplin. Se presupune că itinerariul urmat de oastea lui Burebista a fost marcat de îngroparea unor tezaure monetare la Tótfalu, Stupova, Bratislava, Simmering etc. Efectul acestei campanii a fost nimicirea totală a
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]