4,343 matches
-
în Scandinavia. Ar fi vrut acum să viziteze China sau Java. Dar nu se grăbea să se hotărască. "Am tot anul la dispoziția mea", își repeta. Într-o seară de toamnă se întoarse acasă mai devreme ca de obicei. Ploaia înghețată și repede îl silise să renunțe la lunga lui plimbare prin parc. Voi să telefoneze unei prietene, dar se răzgândi și se apropie de discotecă. "Pentru o seară rece ca asta, numai muzica... Numai muzica", repetă absent, surprins că găsește
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îndreptase direct spre sala din fund. Dar peste puțin timp, poate pentru că sala era goala și slab luminată, plecase, fără să spună bună seara, ținîndu-și mâna dreaptă la gură. Dimineața, pe strada Episcopiei, în fața casei de la numărul 18 fu găsit, înghețat, un necunoscut, foarte bătrân, îmbrăcat într-un costum elegant și un palton scump, îmblănit. Și paltonul și hainele erau atât de largi, încît nu încăpea nici o îndoială că nu erau ale lui. De altfel, în buzunarul vestonului se aflau un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Bine. Și iată acum ce surpriză vreau să le fac. Evident, asta e un secret, nu spui nimic acasă. Mâine seară, după ce se va servi șampania și ne vom aduna toți aici, în salon... N-a putut uita niciodată tăcerea înghețată care a urmat șoaptelor, râsetelor înăbușite, ciocănitului discret al paharelor de cristal, când Vasile Chelaru și Anuța au tras încet draperia și oglinda i-a privit pe toți, așa cum se strânseseră, la cererea Generălesei, înghesuiți, în fundul salonului. Parcă nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ochii întrebători caută o stea, printre valurile atacate de neguri reci. Tăcute, coșurile caselor îngenunchiate în alb de zăpadă, împletesc în noapte fuioare de fum, într-un pled pufos, pe care adierea vântului îl va așeza cu delicatețe sub tălpile înghețate ale norilor călători. În negura nopții îmi voi ascunde tristețea sufletului, departe de clocotul chinuitor de peste zi, iar mâinile mele vor aduce ofranda Iubirii Lui, printre diamante cioplite în fulgii de nea. E noaptea Nașterii Domnului.
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
de la The Flats și o ținea așa pînĂ În Jessup. CÎnd auzea cîte o mașină venind se oprea pe marginea drumului, așteptînd să Îl ia și pe el; uneori nu-l lua, caz În care mergea mai departe pe șoseaua Înghețată. Depindea de cît de Încărcate erau mașinile, și mai conta și dacă erau femei Înăuntru, asta pentru că orbul mirosea destul de tare, mai ales iarna. Însă pînĂ la urmă oprea cineva, pentru că era totuși un orb. Toți Îl știau și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să pui în țoiul cel mare! l-a completat Pâcu, în râsul moleșit al cărăușilor... Așezați - fiecare la locul lui - cărăușii au rămas tăcuți. Fețele înroșite de frig păreau niște măști. Doar ochii arătau că sunt vii...Iși frecau mâinile înghețate și trăgeau cu coada ochiului urmărind mișcările lui Costache crâșmarul... Ce ar fi să fierbem și rachiul? Vă dezgheață cât ai bate din palme - a propus Costache. Ti-a ieșit un sfânt din gură. Ceva mai nimerit nici că se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cânta din vioară poate se opresc diavolii iștia.” „Stii că nu ar fi rău să încercăm?” am aprubat eu. „Goguță, ia pune mâna pe vioară și cântă ceva, să vdem ce fac jivinele. Aș fi cântat eu, dar am mâinile înghețate și zdrelite de la amnar și cremene”... Si-o acordat el cu chiu cu vai scripca și o început să zică una așa mai doinită...Să vezi minune! Doamne! Uite asta mi-i sfânta cruce și jur pe ea că spun
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să-l strige pe Costache, pentru că el i-a simțit de departe și a ieșit cu felinarele aprinse... Bine te-am găsit, Costache! Dacă stai în poartă, asta înseamnă că sunt pregătite toate cele trebuitoare pentru niște oameni osteniți și înghețați ca noi - a grăit moș Dumitru din dosul mustăților pline de promoroacă. Bine ați venit, oameni buni! Intrați! Vă așteptam - a răspuns Costache. Veneam noi ca de obicei dacă drumul nu era atât de anevoios. Mai de-a dreptul spus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întors în cer, însă, înainte să plece, Zâna mi-a dăruit singurul ghiocel din coroana ei fermecată, ca amintire. Atunci am început să văd toate frumusețile acestui anotimp plin de iubire: iarba și floricelele care, cu greu, răsăreau din pământul înghețat, mugurașii, care se nășteau pe crengile goale, mielușeii care zburdau liberi și voioși pe câmpul animat de iarba verde și de zborul vesel al păsărelelor. Așa s-a sfârșit ultima zi de iarnă și prima zi de primăvară din acel
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
altul decît Ceasul izgonirii din grădină? Pe ultima foaie e el. Cu palmele ca bătute-n cuie, pe-o cruce, dar pe-o cruce de carne, într-o "rugăciune profană". Se distinge și un fragment de sîn, cu sfîrcul vînăt, înghețat. Am revenit la începutul albumului, să mă asigur că nu halucinez. Femeia ridicată pe jumătate din iarbă sînt tot eu. Firele de mohor, lipite de coapse, mă sug ca lipitorile. Recunosc: e un deliciu pervers în a mă privi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
participativ. I-a rupt tivul pardesiului, în zelul de-a o consola. "Nu-s împăiat, sînt lup viu. Am și io o inimă!" Mi-am imaginat o noapte de femeie tînără, cu tomberoneza, cu pisica maidaneză. Zgribulite într-un pat înghețat. Doar și eu dețin o îndelungată practică a singurătății. Gustul de fiere, de laptele cucului cînd îi strivești, din greșeală, tulpina în dinți, s-a accentuat. Nerăbdător, sub o aparență abia amicală, Rusalin aproape c-o împinsese afară: Pleci, Șichy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Marte!“ - ca să aveți apă să trăiți acolo pe/în viitor. Și poate punga aia va fi ca o amosferă care va păstra toate bunătățile în interior, că Marte ar fi o planetă bună de a trăi acolo!... Pentru că are apă înghețată, ar trebui doar să o spargem! Dar ar trebui să trimitem niște aparate care să o spargă, dar să intre prin pungă... Ele o vor desface, dar și o vor lega și apoi vor sparge bucățile mari de gheață și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Mai erau și unii băieți, niște ștrengari, care ne mai spălau cu zăpadă, ne băteau cu bulgări și uneori plângeam. Ne dădeam cu sania, până ce veneau să ne ia acasă să mâncăm sau ne luau că era seară. Acasă, ajungeam înghețate bocnă și uneori începeam să plângem de la căldură, căci căldura ne provoca durere. Până a doua zi, se uita toate scârba. Era mai greu pâna se adunau copiii, odată adunați, începeau alte jocuri mai interesante. Cineva s-a gândit să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
pocăi tâlharii din Soare Răsare și când îi vei pedepsi pentru fărădelegile lor împotriva poporului meu...că ne-au rupt moșia părintească, au semănat bejenie și moarte pretutindeni...ne-au robit părinții și frații și bunicii, ducându-i în Siberii înghețate, pardosind cu trupurile lor întinderile cele nemărginite...”. E clară atitudinea de cetățean patriot a scriitorului. Aceeași rugăminte am adresat-o și noi, cu speranța în Dreptatea divină și a Istoriei noastre milenare. în Satul elogiază satul românesc în general, satul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
secret va rămâne între noi două... Peste ani și ani, aici în îndepărtata Canadă, mi-am adus aminte de acel moment premonitor al existenței mele. Suntem în 20 decembrie 2010, flori de gheață îmi acoperă toate geamurile, sunt obosită și înghețată (de abia am intrat), dar în casă și în sufletul meu e cald și bine. Aud clopotele bisericii din fața casei, este ora 6 seara. În fiecare zi bat la această oră. Timpul trece enorm de repede, la vârsta noastă și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la fel și bătrâni bolnavi (pag. 137). Doar pentru a fi exterminați au fost ridicați din tihna căminelor lor, în care prin muncă și-au făurit bunăstarea. Oamenii erau exploatați ca niște robi, silindu-i să muncească până la epuizare, flămânzi, înghețați, sumar îmbrăcați, măcinați de boli, fără nici cel mai elementar tratament medical chiar și pentru cei care lucrau în mediu toxic, și conchide autoarea: „Ieftină era viața deportaților în surghiun”. Unii recurgeau la sinucidere, pentru a pune capăt chinurilor insuportabile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Atât de cald Universul pierdut printre degete frământă stările necuvenite ajustat până la marginea îndoielii. Mă prăbușesc incert în praful înghețat al dimineții de sepie și emisiile pulsatile trec dincolo de așteptări suspendându-se una pe alta. Nu cerșesc blândețea zilelor de ieri, doar sunt tentat de atracția viitorului ce se poticnește în staționări echivoce. Liminar, clipele brodate timid se pierd, însă
At?t de cald by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83727_a_85052]
-
mi-am strecurat piciorul, iar bretelele au Început imediat să-mi intre În carnea deja umflată. Câteva secunde mai târziu am Închis catarama și mi-am reluat poziția verticală În scaun exact În clipa În care Miranda intra pe ușă. Înghețată. Rămăsesem Înghețată locului, iar mintea Îmi lucra suficient de rapid ca să-mi dau seama cât de ridicol arătam, dar nu suficient de rapid ca să mă și mișc. Ea m-a observat imediat, probabil pentru că se aștepta ca Emily să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
frisoane de gând, de aceea, intelectul e asociat totdeauna cu un cadru boreal. Dacă ar fi așa, ar Însemna că indivizii nu cunosc voluptatea Împreunării corporale și că se iubesc numai În concepte. N-ar fi mai probabil că albul Înghețat cere concupiscența pasională pentru armonie și echilibru? (miercuri) Ninge vârtos afară și simt că lectura nu-mi mai procură nici o satisfacție. Îmi furnică ochii. Nici nu mai știu ce citesc; nu văd decât imaterialitatea albă ce se strecoară Între literă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
respirând parfumul florii, al pietrei, al muntelui, al puterii de care se simțea cuprinsă, ea putea să moară de fericire; de fapt, chiar murise În acea clipă. (sâmbătă) Era iarnă. Mă Întorceam de la școală Împreună cu două colege. Călcam pe zăpada Înghețată, care dădea un sunet de sticlă pisată sub talpa bocancului la fiecare pas: scruuu-scruuu, scruuu-scruuu. Sunetul mi se părea bizar, ireal, fără nici o justificare. Mă uit În sus și descopăr cerul de un albastru lăcuit ca un ou de Paști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce pare că plutește, trasă În sus de aburul unei eșarfe roșii; tocmai atunci mă izbește un bulgăre de zăpadă În frunte: ai grijă, idiotule, asta ți-ar mai lipsi: să te Îndrăgostești! (vineri) E ger, ieșim la șosea, aerul Înghețat taie obrajii ca briciul; n-am mănuși, mâinile mi s-au făcut sloi, stăm pe o bancă: A. Îmi ia mâinile, le pune Între pulpele ei, sub fustă; arș! e ca o plită Încinsă; „Ce s-a Întâmplat?“ „Te doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de veacul fanariot. Nu știu de ce, dar, când trec eu, agitația acestei paiațe, smulsă din textul lui Mateiu și al lui Ion Barbu, Întrece orice limită imaginabilă; se apleacă peste fereastră cu părul alb-sur, despletit În smocuri Încâlcite din timpi Înghețați; cu gesturi emblematice, ține un pieptene lucios de metal În mâna tremurândă, cu care face gestul retezat de neputință de a se pieptăna, Într-o mișcare largă de a mă atrage, de a mă provoca. Eu mă feresc, căci, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
coada impregnată de cocleală nu părea să se fi urnit de la locul lui. Petrache înțepă mormanul de cocoloașe care arăta ca grămăjoarele de cocs din fața sobei, din vremea copilăriei. Totul era cât se poate de real. Ba chiar, de sub crusta înghețată, resturile calde ale animalului fumegară. Neștiind ce altceva să facă, Petrache aduse găleata și adună cu fărașul, mirându-se de mirosul viu, de animal, care se răspândea în jur. Apoi șterse cu înverșunare, de parcă, frecând întruna și înlăturând orice urmă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în jur. Apoi șterse cu înverșunare, de parcă, frecând întruna și înlăturând orice urmă, ar fi vrut să se convingă că fusese doar o închipuire. Și, cum nu știa unde altundeva să ascundă bălegarul, săpă o groapă, opintindu-se în pământul înghețat, apoi bătători locul. Acum totul părea iar în bună rânduială, mai puțin gândurile lui buimace. Și zborul corbului care se învârtea deasupra, ca și cum ar fi bătut dintr-o singură aripă. Negăsind unde să se așeze din pricina cununii de spini, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu statuile sau, mai degrabă, ele seamănă cu noi, cred că Dumnezeul oamenilor și al statuilor e același. Dacă socotim câte statui are Mântuitorul, Iisus al statuilor ar fi cam același cu al nostru. Petrache privi cerul. Era limpede și înghețat, ca apa pe piatră. Și stelele începuseră să scapere. — Să nu te miri dacă Judecata de Apoi a statuilor n-o să vină mai degrabă, cugetă, mai departe, Fandarac, regretând, în sinea lui, că discuția asta n-avusese loc în bodegă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]