4,963 matches
-
mai buni birjari. Trăsurile lor, cu doi cai, erau cele mai frumoase din oraș. Nu se găseau nici la București trăsuri așa de elegante și cu cai atît de frumoși. Iarna, scoteau săniile cu vatrap din dantele de diferite culori, întinse peste crupele cailor și cu zurgălăi la gîturi. Sania avea o banchetă pentru două persoane în spatele vizitiului și la spatele banchetei, în afara saniei, o treaptă de lemn, pe care puteau sta în picioare alte două persoane. Cu aceste sănii se
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
oraș; așa că a trebuit să mă duc singur. Generalul Svidenek, care m-a întîmpinat, mi-a spus: Nu intrăm imediat, regina a cerut oglinda să se aranjeze puțin la față, nu vrea să se vadă cît este de bolnavă". Era întinsă pe un șezlong pe terasa salonului. Paloarea străvezie a feței nu-i luase încă nimic din frumusețea ei. Cu un zîmbet senin, mi-a întins mîna și mi-a mulțumit că am venit să o văd. Nu mi-a vorbit
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
la facultate, dar mi se întîmplă ceva deosebit de benefic: mi se face ordine în haosul de cunoștințe pe care le am! Nici eu nu mai am aptitudini de școlar, dar la filologie poți să faci mereu pe deșteptu' cu lecturile întinse pe care le ai (dacă le ai). Deci... Ascult "Beatles" la ora aceasta! Am adus două L.P.-uri cu acești muzicieni care au rămas tare dragi nevoii mele de lume și bucurie! De fapt, în august fiind întotdeauna sărac citesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mare lucru. Limbajul sincopat, acele pauze în expresie (!), nu sînt un dar pentru oricine. Nu vreau să cred că recunosc poeții după ochi, dar după cuvinte îi recunosc repede. M-ai învățat, acolo, fără să știi, că meandrele prudenței sînt întinse. Dincolo de ochiul întredeschis al celui care vrea să vadă de toate, cîteva oglinzi fără viitor ni s-au relevat la amîndoi în culori, sumbre culori. Am citit "Viața lui Isus" și Fiul-Omului mi-a părut un egoist, un fanatic. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și ne-am strecurat printre oi. Un berbec mai năzdrăvan nu ne privea cu ochi buni. Ca să mă arăt bățoasă, l-am luat de coarne. Atâta i-a trebuit! M-a fugărit și m-a împuns, până m-a lăsat întinsă pe iarbă. Fetele cele două, Nely și Cristina s-au speriat și au strigat la stână, în ușă. Repede, veniți, că berbecul s-a înfuriat și-o împunge pe verișoara noastră! Tata, într-un suflet a fost lângă mine. M-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
zestrea noastră (a fetelor): lăicere, covoare, sumani, plapome, chilote, perne mari și mici (cu fluturi). Pe grindar, era atârnat, cât e camera de lungă, un scorțăraș (mai îngust ca celelalte scoarțe) tot în trandafiri, respectând modelul lor. Pe masă, era întinsă o față albă, cu dantelă pe margini și pe ea în tișlaif, cusut tare frumos de Casandra Vatamaniței (expertă în cusături cu diferite modele în culori). Tot ea ne-a aranjat și perdelele de la geamuri. Pe cuier erau trăistuțele, cojoacele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
femei și de bărbați, la drumuri lungi, pe ploaie sau ger. În prezent ea se poartă de către cei mai în vârstă. (în muzeul din Rădăuți sunt expuse mantale din Costișa, ce au un aspect de monumentalitate). Mantia verde a pădurilor, întinsă peste blânda unduire a Obcinilor, coboară până pe valea Sucevei și la noi, în sat. Cioplirea și prelucrarea lemnului se păstrează până astăzi. Consatntin Brâncuși spunea: "Gândește-te că stejarul din fața ta este un bunic înțelept și sfătos. Vorba daltei tale
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu deranjează turiștii adunați cu zecile pe treptele templului „Senso-ji”. La o intersecție, în bazar, am întâlnit un călugăr budist care aduna bani pentru renovarea unui templu. Chipul îi este senin, iar privirea limpede. Înalt, suplu, smerit, ținând o tipsie întinsă spre cei care treceau pe lângă el. După ce am contribuit și noi cu cât ne-a lăsat inima, l-am rugat să facem poze împreună. Ne-a întrebat de unde suntem. Când i-am răspuns că venim din România, a râs și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
au auzit glasurile mamelor, care îi strigau să vină la masă. Într-un târziu, cel două femei, alarmate și speriate, au intrat în hambar și s-au repezit la noi îngrozite. Ce faceți aici? Ce s-a întâmplat? Lili era întinsă pe spate cu pansamentul pe burtica ei inocentă, iar eu în picioare, lângă ea, pătruns de responsabilitatea majoră ce-mi revenea, monitorizam evoluția tratamentului salvator. Mama s-a dus la fată, s-a uitat la cârpa plină de noroi verzui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trei elemente componente se amestecau bine-bine și rezulta un fel de emulsie gălbui-maronie, care se aplica pe suprafața pământului cu mâna. Apoi, cu degetele palmelor întinse, toată această compoziție se întindea pe suprafața solului. După ce se usca totul bine, erau întinse preșurile și țolicile, făcute la războiul de țesut. Nu, bunicii mei n-au fost baroni locali și nu s-au lăfăit în bogății. Ei n-au uitat niciodată că sunt urmașii celor pe care Cuza i-a împroprietărit și cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așa stăteau lucrurile... Oare unde o fi Bărăganul ăsta?? În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează suflete al meu pe Domnul. (Psalmi 102) Copii, a sosit momentul să luăm o gustare. Aveți puțină răbdare. Imediat! Jumătatea de ziar rămasă a fost întinsă pe dușumea, în fața noastră. Noi formam acum un cerc în mijlocul căruia, pe o foaie de ziar, se aflau pâinea, slănina și apa minerală. Mama a luat pâinea și, după ce a făcut semnul crucii cu ajutorul cuțitului în partea de jos a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
stațiunii agricole din Paris o probă din solul Bărăgan. Odată cu rezultatul analizei a primit și această notiță: „...dacă noi am avea un astfel de pământ, l-am folosi ca Îngrășământ, vânzându-l cu kilogramul”. A doua zi traversăm Polonia. Lanuri Întinse de cartofi, de o parte și de alta, ne rețin atenția prin munca asiduă a țăranilor polonezi, care primăvara aduc cu pumnul Îngrășământul la fiecare cuib de cartofi. Funcționarul turc, se convinge dupa scurta lecție de economie agrară că drept
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
își îngurgitau fecalele de bunăvoie, pentru a putea primi mâncare. Regimul necesităților nu era perfect unitar, în unele camere existând o tinetă în care acestea erau depozitate. Dormitul era și el un chin, victimele fiind obligate să stea pe pat întinse pe spate, cu pătura până la piept și mâinile deasupra păturii, ca să nu poată să se sinucidă. Dacă vreunul adormea și se mișca în somn, plantoanele care stăteau de gardă peste noapte îl loveau violent cu ciomagul, ceea ce, alături de tensiunea acumulată
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acesta a făcut întocmai; cu toate acestea Popa a rămas mutilat. A fost lovit de Vasile Ungureanu, care avea ochii în lacrimi, apoi supus altor suplicii fizice. Descrie unul dintre acestea: din poziția șezând cu fundul pe ciment și picioarele întinse în față, trebuia să se ridice cu ajutorul mâinilor lipite de corp pentru ca, la comandă, să ridice mâinile de pe ciment, îndepărtându-le de corp și căzând în șezut. Cum nu mai avea fese să îi amortizeze căderea, simțea cum i se
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nas ori li se turna mâncarea fierbinte pe gât. Chinurile fizice și psihice îi făceau pe unii (cei care reușeau să ațipească) să se trezească din somn țipând ori izbucnind în plâns. După ce erau bătuți până la leșin, unii deținuți erau întinși pe jos și stivuiți, adică așezați unii lângă alții, iar deasupra lor, perpendicular, erau aruncate alte rânduri de victime. Inutil de adăugat că, la asemenea presiune, majoritatea celor din rândurile de jos nu își puteau controla sfincterele și erau obligați
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în închisori. Multe dintre bătăi depășeau capacitatea de suportabilitate a celor care asistau la ele, deseori pornind de la pretexte puerile. Lui Mihai Buracu metoda cea mai crudă i se pare lovirea cu fundul de pământ: deținuții erau puși să stea întinși pe spate, cu corpul drept și mâinile pe lângă corp, fără a avea voie să atingă dușumeaua cu partea superioară a corpului ori cu capul, care trebuiau ținute la două laturi de palmă deasupra nivelului solului. În cazul în care s-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mea psihică favorabilă au determinat reușita experimentului Realizării Sinelui. Mi-am abandonat complet trupul, mintea, condiționările și aspirațiile Maestrului spiritual căruia venisem să-i cer ajutorul. În clipa în care ni s-a sugerat să deschidem ochii, având permanent mâinile întinse cu palmele în sus și îndreptate spre portretul lui SHRI MATAJI, am simțit cum, în mod treptat, acestea mi se răcesc tot mai intens, dureros de reci la un moment dat. Simțeam vibrațiile răcoroase, benefice de care mi se vorbise
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în mod treptat, acestea mi se răcesc tot mai intens, dureros de reci la un moment dat. Simțeam vibrațiile răcoroase, benefice de care mi se vorbise la început! O mie de ani de-aș fi ținut, înainte de acest experiment, mâinile întinse cu palmele îndreptate în sus și tot nu aș fi perceput, măcar vag, acele senzații! Și nu era vorba de vreun act de hipnoză! Nu! Eram perfect lucid, permanent stăpân pe simțurile și acțiunile mele! Deci, ce se întâmplase acum
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
perfectă și seacă, m-a temperat: - Nu cred că este cel mai potrivit moment pentru a O fotografia pe Shri Mataji! Am înțepenit locului! Mă aflam într-o mare de sahaja yoghini cu fețele transfigurate de măreția momentului, cu mâinile întinse spre scenă, iar eu... Mi-a fost rușine! Am reușit astfel să ratez și plecarea Mamei... Am văzut multe chipuri frumoase - unele cunoscute, altele necunoscute - dar aceasta nu avea importanță; importantă era bucuria și lumina radiată de acele figuri și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
acasă. Poate... vreodată... Prietenul meu indian, comerciantul. Afaceri bune am făcut și în piața instalată - ad-hoc, suspectez eu - în fața campus-ului sportiv din Pune, acolo unde eram cazați. Aflată chiar peste drum, piața consta din bucăți de pânză sau cartoane întinse pe jos și pe care erau așezate fructele și legumele, rânduiți papucii de tot felul sau expuse bijuteriile și suvenirurile. Locația respectivă reprezenta și locul de dormit pentru vânzători, căci noaptea se aprindeau lămpile pe care vi le-am descris
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
așezate fructele și legumele, rânduiți papucii de tot felul sau expuse bijuteriile și suvenirurile. Locația respectivă reprezenta și locul de dormit pentru vânzători, căci noaptea se aprindeau lămpile pe care vi le-am descris mai înainte și-i puteai observa întinși printre obiectele comerțului lor. De la standul situat chiar în fața intrării în campus am cumpărat cele mai multe mărunțișuri. Apoi am mai adus clienți. Iar am mai cumpărat câte ceva. Și iar am adus clienți. M-am împrietenit astfel cu vânzătorul, un indian foarte
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
asemenea sângelui pulsat cu putere de inimă prin corp. Întreruperea circuitului ar fi echivalat cu moartea. - Foarte bine! Menține contactul! Acum, întinde mâinile în lateral! Atunci s-a petrecut minunea pentru care trebuise să fie atât de docil. Cu mâinile întinse în lateral, a simțit cum își pierde greutatea pământeană și cum, asemenea Domnului Iisus, urcă vertiginos la ceruri. La toate cerurile! Nu era levitație! Era... Înălțare! Nu avea frică de înălțime! A privit chiar în jos, să vadă cum arată
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în care tatăl meu era profesor la facultate. Aveam casă. Un prim soț. PĂrinții aveau grijă. Totul era aranjat. Și totuși, am luat viața în spate și am plecat, neluând nimic cu mine. Am dormit o săptămână pe o saltea întinsă pe podea în Piața Amzei în 1990. Casa Iorga și apartamen‑ tul de pe Spree au venit mult mai târziu și nu mă leagă casele pe mine, am lăsat casa Stere în spate și am găsit altele, totul e să fii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
i-a spus: Nicolae Alexandrovici, conform deciziei Consiliului din Urali vei fi împușcat împreună cu toată familia ta. Fraza a fost atât de neașteptată pentru țar, încât acesta nu a putut decât să zică: „Ce?” Apoi, fulgerător, se întoarse cu mâinile întinse în disperare spre familia sa. În aceeași clipă Jurowschi a tras câteva focuri de revolver asupra țarului. Victimele cădeau una după alta. Numai două fiice ale țarului și o servitoare nu fuseseră atinse. Ele alergau de jur împrejurul odăii în plânsete și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
simțit necesitatea să i se apere hotarele... Drept aceea voievozii români au colonizat de-a lungul acestor hotare pe cei mai buni și mai viteji purtători de arme din Principatul Moldovei. ... Acestora li sau dat ranguri de boierie și moșii întinse dintre care, însă, durere, numai pe cele dintâi le-au păstrat. Așa erau mazilii și răzeșii pe vremurile acelea... În mâna slavismului cotropitor și-au uitat limba strămoșilor iar factorii competenți nu s-au ocupat de soarta lor...” Aceasta o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]