49,940 matches
-
singura mea șansă de-a anula narativitatea dramei rămîne găsirea unei idei de mișcare a interpreților, dincolo de text - ba chiar uneori...Împotriva lui. În ambele cazuri, succesul de critică a fost Îmbucurător. Ceea ce-nseamnă că nu există, În arta spectacolului, Întotdeauna, reguli ; regula de aur = inexis tența unei reguli de aur... Văd pe micul ecran un reportaj despre premiera constănțeană a celebrei comedii Scorpia Îmblînzită. Mă șochează faptul că regizorul italian care a montat textul are, pe alocuri, idei apropiate de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ai piesei lui Peca Ștefan Ziua futută a lui Nils că limbajul dramei este „extrem de explicit și textul e interzis minorilor și ultrapudicilor”. Nu mai era nevoie de avertisment - doar și titlul este la fel de explicit precum limbajul ei... E important, Întotdeauna, contextul În care jucăm; În cartea lui, Sebi Ștefănescu povestește ceva teribil de interesant : venea la ore, Într-o zi de 22-23 decembrie 1989; afară era revoluție; iar În clasă se repeta scena Veta/Zița, din Noaptea...; studentele jucau plicticos
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Na țional; nu mai avea puterea din vremea directoratului Bulan dra, nu mai făcea politică. Era un om retras, mare amator de șuete prelungi, băutor cu măsură ( nu l-am văzut beat!), prieten cald și calm. Era inteligent și judeca Întotdeauna, limpede. CÎt privește talentul...Dumnezeu să mă ierte, dar avea o profunzime și o modernitate a jocului pe care nu leam observat la Furdui : exemple? Filmul lui Ciulei Valurile Dunării ; sau Puterea și adevărul ; ori rolurile de pe scena Municipalului - Omul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
d. Că ăla care stă cu inima la gură urmărind spectaculosul destin al Elodiei, nu-i prost să piardă taman mondenitățile biografiei Elenei Udrea... Și fiindcă tot ne aflăm la capitolul uimiri cinematografice , vreau să vă previn că nu e Întotdeauna indicat să joci convingător, pe ecran. Doi actori au fost uciși și alți trei răniți, fiindcă ...jucau veridic Într-o secvență care se filma În Angola. Bieții histrioni interpretau niște spărgători de bancă ; neinspirații polițiști au crezut că jaful e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
reprezentație de serviciu. Dar... Uneori prefer să semnez o montare care se reprezintă de numai trei ori, dar are zece cronici bune... Greu să fii mulțumit, În lumea plină de nemulțumiți a teatrului, nu?!... Încep să dramatizez (cam liber, ca-ntotdeauna) Soa cra cu trei nurori. Ar fi a șaptea tentativă Creangă. Lucrez cu plăcere, căci am un feeling inexplicabil de longeviv pentru humuleștean. La un moment dat, mă-ntreb dacă Lorca a citit po vestea : fiindcă ce-i Bernarda Alba
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
artistul culpabil - iată semnul brutal al unei normalități pe dos”(inspirat grăiește domnul Malița, În prefață). Fiindcă, se vede și din carte și din amintirile noastre (ale celor care trăitam cu cenzura-n casă!), membrii comisiilor de vizionare nu erau Întotdeauna oligoizi : cei culți, fie se erijau În complici ai creatorului incomod, fie Închideau ochii cu atîta zgomot, Încît te obligau să rămîi dator Instituției, practicînd teme nele bizantine. Altă schimbare de forțe observată de cercetători: În clipa În care În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
două ori pe zi, și o mai și sem nează, ridicol, ...” cocoșelul tău”!) ; iarăși nu cred că mai e important citatul din Nottara, despre modul În care nenea Iancu urmărea și conducea repetițiile textelor sale : după cum bine se știe, nu Întotdeauna dramaturgul este și regi zorul ideal al piesei ... Sigur că unele afirmații din altă teză, despre eroine cu ereditate Încărcată, pot sta, ca-n teatru, unde nimic nu este univoc, sub semnul Întrebării : spre exemplu, autoarea propune o seducătoare apoftegmă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Praga, Între 28 mai și 4 iunie 2007, am văzut peste 30 de spectacole cu păpuși sau marionete. Nici unul nu era jucat la paravan ! Cei care fac numai acest gen de teatru, ar trebui să se-ntrebe de ce. Am fost Întotdeauna reticent față de reprezentațiile care violentau publicul la modul infantil : am văzut cîndva o montare clujeană În care se tăia, pe scenă, la vedere, capul unei găini nevinovate - spectatorii din primele rînduri țipînd, oripilați și mînjiți cu sîngele bietei aripate ; am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cartea Sorinei Bălănescu despre Miluță : cînd directorul Haralamb Lecca are proasta inspirație să suprime postul din statul de funcțiuni, actorul C. B. Penel face o criză de nervi și...renunță la actorie ! Chiar așa, Penele tată?!... „Meseria de actor are Întotdeauna ceva sordid” (Jouvet). Știam... Cu toții avem ghinionul de-a da peste cronofagi ; nimeni n-a scăpat de insistența lor sterilă și creatoare de alergii. Dar cei mai periculoși, În lumea noastră, sunt cronofagii veleitari ; egofilii păguboși ; ploșnițele cotidiene cu vagă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de presă. Ideea mi se pare bună. Dar dacă e deja obosit În 2009, cum va rezista pînăn 2011? Eu , În locul lui, aș lua-o-n 2010. Că și spectatorii sunt obosiți, zău!... La o emisiune tv care mă enervează Întotdeauna, realizatoarea are totuși o scăpare-nspre ludic : vorbește de bărbați...giugiulibili! Nu cumva or fi existînd și cărți...giugiulibile ? Solda tul Svejk ar putea fi, categoric, una dintre ele! La o colegă din Timișoara, seara, tîrziu, bem o șam panie și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pînă la diminutiv”(p.8); „Lache și Mache, un fel de Adam și Eva ai lumii Miticilor”(p.12); „În fabula epocii lui, Caragiale pare a fi greierele, iar contemporanii săi furnici” (p.27); „Marile bătălii din Țara Miticilor sunt Întotdeauna verbale, cuvîntul moft doboară orice adver sar”(p.29); „În viața de familie, tatăl e Îndeobște, marea ab sență, de aceea nici un copil din lumea lui Caragiale nu rostește cuvîntul tată, ori vreun echivalent drăgăstos” (p.30); „Spre deosebire de Creangă, care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Mai nasol e că după aia, privind retrospectiv, realizez că poantele alea au fost cam nesărate. Tot e bine că, uite, am puterea să o mai și recunosc. Așa cum la fel de trist e și faptul că această glorioasă conștientizare se produce întotdeauna cam târzior, când zăresc privirile iritate și gurile lejer pungite ale interlocutorilor. Atunci îmi găsesc scuza că ăștia nu prea au simțul umorului. Da' ce m-a apucat pe mine să încep așa? Ei, poftim! Așa mi-a venit și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
litere de foc! pe care ți le trântește în față cu un zâmbet candid. Primul e: "Cum vrei, e alegerea ta". Iar al doilea sună și mai enervant: Nimic nu-i mai simplu decât să spui că ești un neînțeles". Întotdeauna venirea lor mă scoate din molcoma mea lâncezeală și mă aruncă într-un iureș al acțiunii după care nu mă omor deloc. Iar plecarea lor mă face să parcurg drumul invers, către starea mea naturală, la fel de stresant. Nu știu cum să explic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tot, făcând bătături pe neuronii tuturor. Îi adusesem la o asemenea stare de exasperare cu chestia asta, încât îmi spuneau toți Scufiță, neîndoielnic cu multă simpatie. Acum, de!, și Doru luase același număr de puncte de expert, dar el era întotdeauna un băiat discret și excesiv de modest. Noroc că îl suplineam eu, și încă cu vârf și îndesat. Venisem pornit pe fapte mari. Mă mâncau palmele de poftă și aveam o logoree de zile mari, promițându-le ălorlalți că o să le-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de echipă s-a mulțumit să zâmbească și a tăcut chitic. La prima donă, am făcut o parțială elegantă de trei pici, explicând mai apoi că asta e diferența între un maestru al acestui joc și o mazetă. Primul știe întotdeauna unde să se oprească, în timp ce ageamiii dau buluc spre manșă, căzând cel puțin o dată. La a doua, grație unui atac "prietenesc" făcut cadou de Cătălin, am realizat din nimic patru cupe. "Pe lângă că am atacat eu prost, ați mai avut
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lăsa dumneaei cafea. L-am deschis, dar înăuntru nu era decât apă. Nu știu ce mi-a venit, dar apa aia mi-am pus-o în ibric și cu ea mi-am preparat o cafeluță. N-am niciun talent în sensul ăsta. Întotdeauna îmi iese mai degrabă o spălătură de vase, decât o licoare tare și aromată. De data asta, nu știu cum s-a făcut, probabil eram foarte obosit, am reușit-o la marele fix. Și cu un caimac gros, o minune! N-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sus, pe o bibliotecă, pe un tablou, și mă uitam la amărâții care se canoneau acolo, jos. Mda... ce bine e să fii un gândăcel! Nu tu șefi, nu tu obligații, nu tu datorii, nu tu "e alegerea ta", care întotdeauna numai alegerea ta nu e. Faci ce ai chef, când ai chef și cum ai chef. Da, domnule! De pe poziția asta plină de înțelepciune ar fi trebuit prietenul lui frate-meu să privească lucrurile ca să scrie ceva ca lumea. O
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să-mi sparg capul, Doamne-ferește, neatent și căscat cum sunt. Săracu' frate-miu, la toate se gândise! Și bine făcuse! Că, uite, acum parcă aveam la dispoziție pistă de atletism, nu alta. Pistă de atletism gândăcesc, desigur. La bucătărie, ca întotdeauna, ușa era deschisă. M-am oprit să fac o scurtă analiză. Deci: la frigider n-aveam cum să umblu. În dulapuri? Păi, ce era în dulapuri? Ia să vedem, ia să vedem... Parcă lăsasem niște porumb pentru floricele, de-ăla
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
freza la pisisi." "La pisisi", îl imită ea ironică. Continuă cu arțag: "Aoleo! M-ai înnebunit dă cap, zău! Io ziceam dă coana Ivenița, săraca, dă a fost la o mânăstire și mi-a adus și mie nițică apă sfințită. Întotdeauna mi-aduce, știi?". Nu, nu stiam. Si? Se fasi cu apa aia?" "Ce te interesează pă tine? E problema mea!" "Dacă-i problema ta, atunsi de se mă basi la cap cu ea?" "Nu te bat la cap, vorbeam și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spun, le spun, nicio problemă", face zuza aia, numai lapte și miere, și închide imediat. I-o scăpa și ei de-o ciungă baba de Fito, de-i cu atâta dulceață-n glas? Nu-i exclus. Pe mine mă privește întotdeauna chiorâș și cu o schimă de parcă i-ar puți ceva, când apar cu vreo problemă de serviciu pe la ea. Credeam că-i doar o antipatie spontană față de mine. Acum înțeleg că există și niște cauze concrete pentru manifestările ei date
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acum în obraji, se așeză gospodărește la masă. Desfăcu pachetul cu parizer din acela modern, lejer plăsticos, dar cu bucăți de brânză topită (numită cașcaval de comercianți), mustind de glutamat de sodiu și de colorant sănătos. La el adăugă, ca întotdeauna când mânca la serviciu, și o cinstită salată de ridichi negre. Asta puțea de-ți muta nasul din loc, iar portarul socotea că mirosul e suficient de puternic încât să-l acopere pe cel de trăscău. Cu atât mai mult
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
putea apuca de lucru. Așa că nu așteptă și o puse imediat, într-un mod mai eliptic, dacă nu de-a dreptul ocult: Și... matale ai aflat ceva dă sâmbătă?". "Adică ce?", făcu pe prostul nea Tăsică, rol care îi ieșea întotdeauna perfect. "Adică ce?", îl ironiză nerăbdător Petre. "Ce te faci, bre, chinez? Adică e nunți mai întocmite sau..." "E nunți dă nunți, tată! Numa' baștani, unu și unu." Portarul scuipă sceptic printre dinți, spre o muscă ce se însorea la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai exagerat și io, pă undeva. Da' acuma, pă bune, credeți că o veni altu' mai breaz în locu' meu? Ă?" M-am îndurat până la urmă de el și băieții i-au scris: "ÎȚI MULȚUMIM! NOI, SPRE DEOSEBIRE DE ALȚII, NE ȚINEM ÎNTOTDEAUNA PROMISIUNILE". Parcă îi mai venise inima la loc. Mă bătea gândul să mai întreprind și alte haiducii, dar cuvintele domnului Ciucurel aveau o neașteptată rezonanță în mintea mea. Îmi venise ideea să mă ocup nițeluș de primul ministru al patriei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bătut la cap cu greutatea bagajelor. Le-a cântărit mai înainte? Da, le-a cântărit. Cu care cântar? Cu ăla din baie pe care se cântărește zilnic. Cu ăla!?! Da, cu ăla, ce nu-i bun? Cum să fie bun? Întotdeauna arată cu cel puțin două kilograme mai puțin. Ei, aș! Ba nu, ba nu! Știu sigur că anul trecut avea abaterea asta. Dar acum, când probabil oțelul ăla prost din care-i făcut dinamometrul s-o fi paradit și mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Van Gogh, de Rubens, de Monet, de Gaugain, de Picasso, sau chiar de Grigorescu sau Luchian, toate, de cele mai multe ori, în ton cu lumea cărților și cu starea de spirit pe care un cititor serios trebuie să și-o formeze întotdeauna înainte de lectura propriu-zisă; nu-i împiedica mai ales pe cei care, cu adevărat, mai credeau în iubire, cea mai sigură „luntre” de salvare a omului. Da, iubirea, arătându-se întotdeauna a fi una singură în universul acesta amărât, dacă ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]