11,260 matches
-
vedeai câte-un echipaj pe drum, uneori nici nu știai dacă ăia care te-opreau la control nu erau chiar bandiții, deghizați în polițiști. Până la Constanța, n-au mai fost probleme. Cum am trecut de Dunăre, s-au ridicat și aburii, dar cerul tot n-a apărut. Podul strălucea. Dacă te interesau vapoarele, le zăreai încărcate cu ceață. Soarele tăiase câteva felii din toamna asta nesuferită. Se răsfiraseră pe geamul lateral, deși lumina cădea departe: aici un deal, dincolo un gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Puteam să fim și-n Techirghiol, nu era mare diferență. „Aici!“, a mârâit Mihnea, „Urc-o pe dâmbul ăsta!“ Am tras de volan și-am ieșit din apă cu roțile din față. Nu era bine: parcă simțeam cum se ridică aburii din motor. „Stai că-ți deschid eu.“ Mihnea a sărit din mașină, l-am auzit fleoșcăind prin apă, apoi undeva pe-aproape, prin beznă. Sunetele s-au stins imediat, acoperite de zgomotul motorului. Opelul o fi fost el Opel, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Sticla s-a întors la Mihnea, care-a mai sorbit un gât. Apoi a ajuns la mine. Am înghițit și eu o gură, duhnea frumos, a prune fierte, adevărate. Am simțit cum mă încălzesc pe loc, parcă îmi turnase cineva aburi în stomac. „Bună, ai?“, a rânjit Mihnea. „Marfă de munte, nu poșircă apoasă, făcută de localnici cu corcodușe de Tulcea. A lor nici nu se poate bea, zici c-au scăpat o scrumbie înăuntru. Rețeta lui bunică-meu, învățată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Purtau încă mirosul stătut al nopții sau poate al vreunei bătălii pierdute, pe care nu ne-o mai aminteam. Mă simțeam bine, ciudat, ca atunci când nu dormi destul. O urmăream pe Maria în ceață, o jumătate de-obraz încălzită de aburii ceștii pe care-o ducea la gură. Mihnea râdea, Dumnezeu știe de ce. Tânărul Lupu arăta perfect, hainele nu mișcau o cută, parcă nu zăcuse în aceeași magherniță cu noi. Galbenul înnegrit al tutunului îi dispăruse de pe degete; se lăsase brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe ele), tot a pâine. Era și greu să miroși a altceva, cu fabrica peste drum, dincolo de blocuri, pe „Ilie Pintilie“. Doar spre sfârșitul primăverii, când ploaia scutura pomii și Bucureștiul se scufunda într-o cană de ceai de tei, aburii se-amestecau cu drojdia și fierbințeala căpăta alt miros. La început, ambițiile băteau departe. Toată lumea vroia „să i-o tragă“ lu’ Tanti Leana, colegii mei de joacă păreau de-a dreptul înnebuniți, numai despre asta vorbeau, de dimineața până seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai permeabile ale imaginației mele. Bărbați și femei se împreunau acolo, răsuciți peste corpul Mariei gol și transpirat. Se degaja o fierbințeală rece din toate mișcările grăbite sau pricepute, ca atunci când vezi șerpii încolăcindu-se cu zecile, plăcut și înspăimântător. Aburii treceau dintr-o scenă într-alta, se deplasau odată cu corpurile, vârstele și culoarea pereților din camere, fără a se schimba în vreun fel: le simțeam răsuflarea înfășurând-o pe Maria în zeci de îmbrățișări la care nu luam parte. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
șters de pe harta Europei. Intram cu el lipit de Ploiești și de Giurgiu, de nu mai știai unde ai ajuns. Vedeai doar excavatoarele și panourile cu „ZONA METROPOLITANA“, spălate de lumina neoanelor. Vara, cimentul tremura în aerul rarefiat, transparent ca aburii de benzină. Operațiunile se desfășurau metodic, duse la capăt de-o armată de funcționari, în frunte cu primarul: omul părea blând, bine intenționat, cultivase pe vremuri roșii la Videle. Trebuia să fii isteric ca să iubești locurile astea, inconștient să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fuselaj. Ardeam de nerăbdare să aflu totul, să fiu pregătit. Nu mi-era frică nici de întuneric, nici de găluștile cu prune ale bunicii Aneta (o vreme, le ocolisem și eu, privind cu suspiciune învelișul aspru, poros, din care curgeau aburi, în contrast cu interiorul răscopt: pruna fierbinte, leșinată, parcă molfăită și scuipată la loc, care te păta cu violet pe gură). Apreciam caimacul (conținea calciu, mă dădăcise maică-mea că e bun). Nu renunțam la izmene, mai ales iarna (când te înțeapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sfârșea rău, înjurând pe la spate. Nu mai rămăsese nimic intact, unde întorceai capul întâlneai viol, distrugere și cumințenie vicleană. Șase secole de istorie și prostie îl pătrunseseră până la măduvă. Acum, Bucureștiul semăna cu un lepros, carnea cădea de pe el în aburi de tencuială umedă. N-aveai de ce să fii mândru, dar nici de ce să-ți pară rău. În cinci ani de plimbări încăpățânate, nici eu, nici Maria nu reușisem să ne obișnuim cu el. Pe cât de mult îl îndrăgeam, pe-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
armă, până n-a mai rămas nimic întreg. Apoi au sărit în două mașini și-au demarat spre Târgoviște, fără să ia nimic. Spargerea asta fără scop a fost și ultima. Pe seară, în timp ce deasupra Moroieniului încă mai plutea un abur rece de țuică și praf de pușcă, a venit vestea că bandiții fuseseră prinși la Pucioasa, lângă băi. Mașinile fuseseră făcute strecurătoare, nu scăpase nimeni. După vreo trei zile, s-a scris despre dispariția lor violentă, dar nimeni nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și istorie adevărată. Am ocolit-o cu grijă și-am ieșit în spate, pe strada Edgar Quinet, pe care o băteam zilnic în drum spre serviciu. Aici, istoria degaja miros proaspăt și-o înfățișare pieptănată, sculptată în marmură albă și aburi de-azot: cineva avusese proasta inspirație să înșurubeze o placă comemorativă cu „Revoluția“ chiar pe fațada facultății, pe care-o udau în fiecare noapte cerșetorii și boschetarii. Părea că toți locuitorii sectorului 2 își descărcau conținutul vezicii în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Citisem prin ziare despre metodele prin care „băieții“ îți deschideau corespondența. Se scana plicul ca la doctor, la raze X (cum o fi arătat un scanner ceaușist: ca un televizor mai mic, cu lămpi?), după care intra la presa cu aburi, unde un lucrător poștal îl comprima între două jeturi de aburi. De-acolo, anvelopa era preluată cu o pereche de mănuși, depusă pe-o masă de sticlă și uscată cu foenul: plicul se deschidea singur sau, când lipiciul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Se scana plicul ca la doctor, la raze X (cum o fi arătat un scanner ceaușist: ca un televizor mai mic, cu lămpi?), după care intra la presa cu aburi, unde un lucrător poștal îl comprima între două jeturi de aburi. De-acolo, anvelopa era preluată cu o pereche de mănuși, depusă pe-o masă de sticlă și uscată cu foenul: plicul se deschidea singur sau, când lipiciul nu se desprindea din tot V-ul limbii, băieții introduceau o spatulă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mă uit la tendoanele care-mi atârnă peste telecomandă. Mâine poate o să le repar. „Ăsta iar nu semnează.“, am observat. „Se sinucide sau nu?“ „Înainte sau după semnătură?“ „Oricând. Sau îi face felul altcuiva?“ „Nu rezultă.“, a observat Mihnea, scuipând aburi de frig și nemulțumire. „Poate o taie pe fătuca aia a lui; poate doar își desenează franjuri pe vene.“ „Sau poate minte de stinge...“ „N-aș crede. Și, la urma-urmei, minciuna e-o formă alternativă a realității. O variantă. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deschide ușa și ne-am fi trezit în față în față cu Agentul Termic, îmbrăcat într-un parpalac de piele până la glezne. M-am apropiat de calorifer. Blocurile fuseseră conectate la magistralele de fontă, o rețea uriașă a puterii căldurii. Aburii erau dirijați dintr-un cartier într-altul, spre punctele termice. Apa gâlgâia apoi pe țevi, în culori diverse, stratificate (limonadă, ruginie, maro închis); la ultimele etaje n-ajungea sau curgea pe sponci, când n-o mai folosea nimeni din bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nici tata nu era străin de toată povestea asta.“ Am făcut amândoi o pauză, privind în jur. Nu mai intrase nimeni în cafenea, Rocco sau cum îl chema de fapt pe italian amesteca dezinvolt laptele cu cafeaua după tejghea. Fluierau aburii espresorului, un sunet plăcut, rutinier. Labradorul de la masa de lângă geam dormea liniștit, legănat de zgomotul cafetierelor, iar Mircea Eliade II citea un ziar, fumându-și mai departe pipa. Mirosea a vanilie, rom și prune uscate - unul din amestecurile alea englezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
metalic cu sită, la rândul lui alimentat de motorul electric al tramvaiului. Placajul trăgea căldură, lemnul se dilata ușor. Te așezai pe scaun și-ți lua foc fundul, ca-n poveștile cu fetița cu chibriturile. În restul vagonului, frig și aburi, mai rău ca afară. De obicei, bătrânii, care știau pontul, urcau în mare viteză și ocupau locul în fiecare vagon, chiar de la primele stații; cineva ajungea întotdeauna primul. Era ca la noi în București, în Obor sau la Matache, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alcătuită din boieri, boiernași, producători, meșteșugari și târgoveți a condus la disatisfacția generală față de slavona liturgică, inadecvată tranzacțiilor comerciale. Motivați de interese materiale, aceștia nu mai puteau fi satisfăcuți de limba slavonă, "bună pentru momentele solemne ale rugăciunilor cântate în abur de tămâie" (Panaitescu, 1965, p. 7), dar anacronică în contextul noilor necesități practice ale relațiilor comerciale. Probe istorice irefutabile sprijină afirmația că naționalismul politic românesc, cel care prin aspirațiile sale năzuia la unificarea tuturor etnicilor români în cadrele aceluiași stat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
profesiuni? Veniturile statului, percepute asupra contribuabililor, deci asupra alegătorilor, sunt plata pe care cetățeanul o dă pentru a primi în schimb servicii echivalente. Ce servicii echivalente ne dau Adunările cari 'și pierd vremea m discuții zădarnice, votând însă cu iuțeala aburului legile cele mai importante, cari ar trebui mult timp studiate? Ce servicii echivalente pot restitui miniștri schimbați de treizeci și șase de ori în patru ani de zile? Ce servicii echivalente pot face niște oameni cari nu știu nimic afară de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de la necesități practice. Așa, de exemplu, grecii au dezvoltat mecanica și matematica În strânsă legătură cu arhitectura și ingineria militară. Schimburile comerciale au Încurajat construcția de nave, orientarea pe ocean și astronomia. Industrializarea a devenit posibilă odată cu descoperirea mașinii cu abur, apoi cu combustie internă etc. Unde este știința astăzi? Toate aceste realizări În plan științific au contribuit la dezvoltarea unei civilizații materiale de care omul nu se mai poate dispensa astăzi, toate având ca substrat capacitatea lui de a face
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mare. Procedurile de urgență trebuie Însușite de orice chiriaș și personal auxiliar. Acestea nu se referă doar la atacurile teroriste, ci includ și situații de genul cutremurelor, incendiilor, tornadelor, penelor de curent, Întreruperea alimentării cu apă, explozii ale cazanelor de abur, ale centralelor termice etc. Toate procedurile de remediere vor fi coordonate de personal de specialitate (electricieni, mecanici, experți În comunicații etc.). Conceptul de Facility Management (FM) este unul relativ nou pe piața românească, iar companiile specializate În astfel de servicii
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
miracol l‑a putut vindeca pe băiat. Astfel, Hercules Mavrakis s‑a bucurat de redobândi‑ rea sănătății prin intermediul ajutorului minunat al Sfântului Nectarie. Din cauza limitei de spațiu, mai relatăm doar una dintre minunile sfântului. După zilele de Paști, vasul cu aburi Corinthia a tras În portul Eghina. La bord se afla Ioannis Kriaris, un membru al echipajului, Împreună cu soția lui, Katherine. Aceștia locuiau În Atena. El făcea un pelerinaj la mănăstirea sfântului pentru a se Închina moaștelor lui. Primise o mare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a se Închina moaștelor lui. Primise o mare binefacere din partea cuviosului Nectarie și dorea să ofere În dar un vapor mic din aur realizat pentru a comemora un eveniment minunat. El a povestit următoa‑ rele : În martie 1956, vasul cu aburi ieșise din apele Italiei când s‑a produs o ruptură În porțiunea de carenă din spatele etamboului. S‑a ridicat imediat tot echipajul În picioare. Kriaris, știind că se aflau În pericol de a se scufunda, a invocat cu credință puternică
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
din scrinuri, Cu brazi ce-și trec lumina în cerc ca niște unde Ecourile, butii pleznind de-atâtea vinuri, Sau aurora clopot de var în căni cu lapte, Culori, zvonuri clătite cu-odihna în cerdac, Umed și bun pământul cu aburii în șoapte, Tristețe sfărâmată sub crengi ca un gândac. (Schützhaus) Imaginea despre acest volum n-ar fi cât de cât completă dacă n-am reține și un număr de „definiții” ale poeziei, conturate pregnant în versuri memorabile, și care se
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
semn transfigurator se înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al poetului, rezolvat acum în viziunea unei omeniri fericite, a unei vârste edenice recuperate: Zi liniștită. Zi luminoasă, Cu semănăturile strălucind lângă soarele de aramă, Cu împărțirea dreaptă a bucatelor, Lângă aburii desfăcuți între fânețe și vânturile de argint. Iată-te, tu, omule bun, Argat sau cântăreț cu uneltele amiezii, Câinii latră bucuroși plopii îți ies înainte Din vocea ta bunăziua urcă limpede. (Bunăziua urcă limpede). Poemul lui Voronca nu e străin
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]