9,323 matches
-
antipodale, Australia și Noua Zeelandă. Scopul acestui capitol introductiv este, așadar, de a descrie acest context amplu astfel încât să se excludă ideea potrivit căreia ceea ce se întâmplă în Franța este unic sau de mică valoare. Dar am vrea, de asemenea, să accentuăm faptul că există o abordare specific franceză a cerințelor majore. Acest lucru prezintă interes pentru numărul mare de state care au adoptat modelul francez al statului-națiune când au devenit independente, ceea ce este numit uneori și statul "napoleonian". Acestea se întind
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fost formulat în anii 1950 într-o situație a economiei bunăstării (naționale) și susține că "numai guvernele centrale ar putea obține eficiență economică locală prin politici de redistribuire și egalizare fiscală."55 Contra-argumentul, cunoscut ca federalism fiscal sau descentralizare fiscală, accentuează faptul că autonomia fiscală este necesară ca o modalitate de creștere a responsabilității și sensibilității guvernelor subnaționale. Federalismul fiscal a reprezentat aplicarea acestei noțiuni la autoritățile locale și avea la bază ideea potrivit căreia cetățenii autorității locale puteau alege dintr-
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
parte, generalul fiind preocupat de criza din Alger, căderea celei de-a Patra Republici și înființarea celei de-a Cincea Republici. În perioada de început a președinției sale, de Gaulle, care avea o noțiune aproape mistică asupra statului-națiune francez, a accentuat noțiunea de "la grandeur de la France" ("măreția Franței") și a arătat puțin interes pentru probleme de genul: guvern local și regional. Dar, în ciuda acestu lucru, și-a sfârșit cariera politică într-o notă destul de surprinzătoare. Crezând că procesul de centralizare
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
formulării politicii au fost mai complexe decât ne sugerează acea imagine stereotipă. Totuși, chiar și cea mai sofisticată analiză a unui sistem de complicitate, înaintată de autori ca Michel Crozier, în lucrări precum Le Phénomène Bureaucratique și La Société Bloquée accentuaseră faptul că sistemul administrativ și politic era "blocat".13 Apoi, descentralizarea urma să fie un mijloc de "deblocare" a sistemului prin nivelurile îmbunătățite de participare cetățenească dar și prin provocarea modernizării și dezvoltării acestuia. Dar în ce măsură aceste reforme și-au
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
între ele, liniile de demarcație dintre toate aceste niveluri de guvernare sunt acum mai puțin vizibile, în parte, datorită stupidităților și compromisurilor făcute în timpul primelor etape ale reformelor. Acest catalog al eșuărilor în atingerea obiectivelor originale ale reformelor, a fost accentuat din 1983 încoace de către schimbarea ideologică și paradigmatică a socialiștilor în momentul în care aceștia au abandonat câteva elemente care aparțineau socialismului lor democratic de "noua-stângă" și au început să adopte abordări mai neoliberale cu privire la politică și la linia politică
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
4. De asemenea, a exercitat o "supraveghere anticipativă" (la tutelle a priori) asupra deciziilor consiliilor departamentale și municipale. Cu toate acestea, după înaintarea legilor din 1871 și 1884, a trebuit să se ocupe de ansamblurile alese în mod democratic care accentuau legitimitatea care rezulta din alegerea lor prin sufragiu universal. În același timp, este adevărat că majoritatea municipalităților au rămas dependente de serviciile prefecturii pentru a-și îndeplini sarcinile pe care trebuiau să le îndeplinească. Și al treilea factor care a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și mai rațional. Mai mult, sistemul de granturi specifice însemna că posibilitatea era mai mare ca autoritățile locale să respecte normele naționale. Până la mijlocul anilor 1970, a fost evident că această strategie a dat greș, iar acest lucru a fost accentuat în raportul intitulat Vivre Ensemble.39 Nici politicienii locali nu erau încântați de această abordare națională și au cerut libertate de acțiune asupra granturilor. Acest fapt a generat pierderea treptată a constrângerilor de la centru și de aici a pornit trecerea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a taxelor adunate și a sumei care se direcționează către autoritatea locală. Ca și în alte țări europene, în Franța tendința a fost de a se îndrepta către un regim mai "liberal" oferind un rol mai mare sectorului privat și accentuînd profitabilitatea acestor servicii. Fondurile europene Franța este eligibilă pentru a primi finanțare din partea unui număr de programe EU dintre care cele mai importante sunt Politica Comună Agricolă (PCA) și acele fonduri care formează Fondurile Structurale și care cuprind Fondul European
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sociale că "Cele două stiluri de cercetare, calitativ și respectiv cantitativ, sunt foarte diferite" (p. 17), dar diferențele de stil (numere și statistică versus cuvinte și interpretare) nu sunt importante "din punct de vedere metodologic și al conținutului propriu-zis". Ei accentuează că "cercetarea calitativă nu este superioară cercetării cantitative și invers, indiferent care ar fi subiectul cercetării" (p. 19). În viziunea acelorași autori, cercetarea științifică a socialului are patru caracteristici: 1. Obiectivul cercetării îl constituie formularea de inferențe. Bazându-se pe
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
se întâmplă, ele dezvoltă valori și concepții proprii care în mod natural sunt în conflict cu cele propovăduite de grupul dominant. Astfel, tendința inerentă a societății este spre conflict și nu spre consens. CONFLICT VERSUS VIOLENȚĂ. Este foarte important să accentuăm acum ideea că conflictul nu înseamnă același lucru cu violența. Un anumit conflict poate fi violent, astfel ca în cazul răscoalelor și revoluțiilor. Dar conflictul nonviolent este mult mai comun. Conflictul se produce în parlament ca expresie a opoziției grupurilor
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cine suntem, ce gândim că suntem și cât de "buni" suntem. Abilitatea de a fi în măsură să vorbești despre tine însuți este denumită de psihosociologi monitorizarea prezentării calităților proprii (self-monitoring). Perspectiva interacționistă, oricum, are de asemenea limitele ei. Deoarece accentuează pe interacțiunea față în față în formarea realității sociale, există tendința să ignore partea pe care instituțiile sociale ca familia, religia și economia o joacă în formarea comportamentului uman. Interacționismul de asemenea tinde să ignore forțele sociale majore, astfel ca
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
altora influențează concepția pe care o avem despre sinele nostru. G. H. Mead a văzut societatea ca o arenă a interacțiunilor. În această arenă, oamenii intră în relații unul cu altul și schimbă informații, atitudini, reacții și înțelesuri. El a accentuat că oamenii nu numai că reacționează față de fiecare altcineva, dar de asemenea interpretează acțiunile altora. Instrumentul pentru această interpretare îl reprezintă folosirea simbolurilor care sunt lucruri care reprezintă alte lucruri. Mead folosește termenul de simboluri semnificante, care desemnează acele simboluri
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
constituția fizică a individului. De aceea, din punct de vedere sociologic devianța este abordată ținând seama de relația dintre indivizii care se angajează în anumite tipuri de comportamente și comunitatea socială care definește aceste comportamente. Însă, în mod esențial, sociologii accentuează pe rolul culturii, structurii sociale și interacțiunii sociale în producerea devianței. Există o duzină sau chiar mai multe de teorii sociologice despre comportamentul deviant. Pentru a realiza o ordine în demersul nostru le vom grupa potrivit celor trei cadre teoretice
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
elevul sau studentul determină succesul educațional. Pentru perspectiva funcționalistă acest lucru a însemnat un argument dintre cele mai convingătoare. 10.2. Perspectiva teoriei conflictului despre educație Dacă viziunea funcționalistă subliniază contribuția instituțiilor educaționale la susținerea sistemului ca întreg, teoria conflictului accentuează pe faptul că educația poate fi un mecanism prin care grupurile puternice o folosesc ca să limiteze oportunitățile celor cu mai puțină putere în societate. Potrivit cu teoreticienii conflictului de sorginte marxistă, în practica tuturor societăților școlile tind să promoveze structurile politice
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sociale a elevului sau studentului. Pentru studenții cu status socioeconomic mai scăzut, mesajul primar este să se conformeze autorității, pe când pentru cei cu status mai înalt este să lucreze în mod independent, deși în cadrul unei ierarhii a autorității. Acest proces accentuează diferențele în socializare care deja s-au produs în familie și, drept urmare, pregătesc elevii și studenții în mod distinct pentru profesiuni diferite. Așa cum mulți sociologi au arătat, familiile din clasa de mijloc mult mai probabil vor inculca copiilor valori ca
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și studenții în mod distinct pentru profesiuni diferite. Așa cum mulți sociologi au arătat, familiile din clasa de mijloc mult mai probabil vor inculca copiilor valori ca independența în gândire și realizarea obligaților școlare, spre deosebire de familiile muncitorești și cele sărace care accentuează pe obediență și conformare. Aceste diferențe se bazează pe situația diferită a pozițiilor sociale ale celor două grupuri. În general, părinții socializează copiii lor în modalități care reflectă propria lor experiență de autonomie sau conformare în profesie. Ca rezultat, elevii
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
oamenii de vârsta ta nu se îmbracă așa." Al doilea sunt așteptările legate de vârstă despre alte roluri pe care oamenii trebuie să le joace reflectate în expresii ca preșcolar, vârstă de școală, vârsta studenției, vârsta pensionării. Este important să accentuăm că rolurile de vârstă, la fel ca și grupurile de vârstă, sunt construcții sociale. Societăți diferite au idei diferite despre ce reprezintă cel mai potrivit comportament pentru un anumit grup de vârstă. Să apelăm la un exemplu: activitatea sexuală printre
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
teorii vedeau propriile societăți ca fiind preferabile altora. Se presupunea nu numai că toate societățile pot deveni la fel ca societățile industriale occidentale, dar ele trebuie să realizeze acest lucru. În acest fel, teoriile de început au tendința de a accentua un aspect al schimbării dezvoltarea tehnologică și economică drept criteriu cheie al evoluției. Mai recent, câțiva sociologi și antropologi au pledat pentru teoria multiliniară a schimbării evolutive. Potrivit acestei abordări, deși evoluția nu poate fi universală, există o tendință a
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sunt în dezacord cu privire la numărul, felul și combinația factorilor care cred că contribuie la competiția și conflictul social. Spre exemplu, sociologul Ralf Dahrendorf l-a criticat pe Marx pentru că a supralicitat rolul proceselor economice în schimbarea socială. În schimb, Dahrendorf accentuează faptul că oamenii caută mai multă autoritate puterea legitimă ca să impună norme grupului. Spre exemplu, părinții au autoritate asupra copiilor lor, pro-fesorii asupra elevilor și studenților, iar ofițerii asupra soldaților. În mod tipic există o distribuție inegală a autorității și
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
schimbării pot fi în beneficiul lor. Astfel pentru Dahrendorf, la fel ca și pentru Marx, există o tendință inerentă către schimbare în societate și aceasta se va produce dacă apar condiții adecvate. Atât Marx cât și Dahrendorf au tendința să accentueze importanța forțelor sociale și impersonale în schimbarea socială și să diminueze rolul oamenilor și al ideilor acestora. Unii teoreticieni ai conflictului s-au distanțat de această argumentare, afirmând că ideile și conștiința umană pot juca un rol important în schimbare
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Miroiu, 2004, p. 227). În tranziția românească, politicile guvernamentale de protecție socială se orientează masiv spre acordarea de sprijin celor aflați în dificultate, în loc să faciliteze recuperarea și integrarea lor în societatea activă (Zamfir, apud Miroiu, 1999, p. 97). Astfel, statul accentuează polarizările sociale existente între cei care sunt considerați posesori de drepturi și cei care sunt permanenții plătitori ai realizării acestor drepturi. Polarizările sunt cu atât mai mari cu cât categoriile de beneficiari ai politicilor sociale se extind din ce în ce mai mult, iar
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
neagă o serie de oportunități și drepturi, iar „...excluderea unui grup de la poziții de putere poate duce la distorsionarea deciziilor politice și a rezultatelor lor” (Popescu, 1998, p. 281). Cel din urmă argument care susține prezența femeilor ca reprezentanți politici accentuează ideea potrivit căreia implicarea numeroasă a femeilor în viața politică ar determina apariția și a altor modele de urmat 2, ar crește stima de sine, ar încuraja femeile să rupă barierele cu tiparele tradiționale de rol, cu ceea ce este propriu
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
subtextul presupus de aceasta). Este vorba de aceeași opoziție de mai sus dintre bărbații care fac ă în acest caz ă politică și femeile care sunt ă în cazul de față ă frumoase. De altfel, la finalul emisiunii, stereotipul este accentuat o dată în plus: Stelian Tănase: Vreau să vă mulțumesc pentru că ați acceptat șsă veniți în emisiuneț. Sunteți tineri, frumoși, ne punem multe speranțe în dumneavoastră... Victor Ponta: Mai mult Roberta, în mod sigur. Poziția de inferioritate a femeii politician, stabilită
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
fapt și insistă asupra nevoii femeilor de a avea acordul bărbaților pentru proiectele lor politice. Invitatele oferă însă explicații clișeizate („Problemele femeilor în România pot fi rezolvate tot de către femei”, „Să fie mai multe femei în politică, în general”) sau accentuează importanța promovării individuale („Penetrarea sistemului prin propriile tale competențe”). Este de apreciat însă faptul că, deși fac parte din tabere politice adverse, cele două invitate au discursuri congruente, neagresive, iar prezența unei jurnaliste ca moderatoare este de natură să încurajeze
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
defăimarea publică. Dacă rolul pe care l-a jucat Eva în căderea umanității a dus la crearea unui prototip malefic al femeii, cel al Fecioarei Maria, regină a paradisului, a cerului, a pământului și a tot ce există, vine să accentueze latura virtuoasă a principiului feminin, ea devenind un 21 S. H. Rigby, Misogynist versus Feminist Chaucer, în Chaucer in Context: Society, Allegory and Gender, Manchester University Press, 1996, p. 134. (trad. n.) 22 Ibidem. 23 simbol al calităților feminine. Cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]