4,780 matches
-
Kreisler in zufälligen Makulaturblättern" ("Concepțiile despre viață ale motanului Murr, împreună cu biografia fragmentară a capelmaistrului Johannes Kreisler în file întâmplătoare de maculatură")" al lui Ernst Theodor Amadeus Hoffmann. Dar spre deosebire de Murr, căruia E.T.A. Hoffmann îi dă un rol de activist social, care, măcar aparent, consideră că scopul vieții sale îl constituie critica societății, motanul Hiddigeigei este un personaj mult mai prietenos. Amărăciunea lui nu trece decât rareori de o ironie condescendentă, gândurile sale nu sunt pline de o critică acidă
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
motiv, lituanienii, în marea majoritate, îi consideră pe germani ca eliberatori față de opresiunea sovietică și speră ca trupele germane vor aduce autonomia țării. Când Germania nazistă atacă Uniunea Sovietică (22 iunie 1941), o parte a populației lituaniene, sub conducerea Frontului Activist Lituanian, se ridică împotriva regimului de ocupație sovietic și declară independența țării. Această mișcare insurgentă s-a numit ulterior "Insurecția din Iunie". Pe 23 iunie se proclamă "Guvernarea Provizorie a Lituaniei", care fusese constituită în secret încă de pe 24 aprilie
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
de ocupație sovietic și declară independența țării. Această mișcare insurgentă s-a numit ulterior "Insurecția din Iunie". Pe 23 iunie se proclamă "Guvernarea Provizorie a Lituaniei", care fusese constituită în secret încă de pe 24 aprilie și conținea membrii ai Frontului Activist. Premier a fost desemnat Juozas Ambrazevičius. Această guvernare a avut o viață scurtă, fiind dizolvată la 5 august, deoarece țara intrase sub controlul naziștilor. Guvernul provizoriu își constituise forțe de ordine proprii, organizate sub forma unor batalioane denumite "Tautinio Darbo
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
patrie. El s-a stabilit la Rio de Janeiro, unde a fost primit de mica comunitate de exilați și imigranți italieni. În cursul acestei perioade, el a răspândit sentimentele revoluționare în rândurile compatrioților săi și a rămas în contact cu activiștii din Europa, Mazzini și corespondenții săi Antonio Ghiglione și Luigi Canessa. Mulțumită susținerii lui Giuseppe Stefano Grondona, a devenit președinte al celulei de pe continentul american a organizației "". El a aderat și la loja masonică "Asilo di Vertud". În septembrie 1835
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
putere un singur partid: Partidul Comunist Bulgar. Acesta s-a transformat în 1990 în Partidul Socialist Bulgar și participă la viața parlamentară democratică și la coaliții guvernamentale. În timpul Războiului Rece Bulgaria a fost un stat satelit al Uniunii Sovietice. Deși activistul comunist Gheorghi Dimitrov a fost în exil o bună parte a vieții sale (din 1923), în special în Uniunea Sovietică, el nu a fost doar un om de paie în mâinile lui Stalin. Judecat în procesul incendierii Reichstagului din 1933
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
Vrancea. A avut trei copii, Eugenia sau Ecaterina (Geta)(din prima căsătorie), Gheorghe (Gelu) și Sanda (din a doua căsătorie). Ultimii doi au emigrat mai demult din România (în Canada, respectiv în Israel). Un amănunt interesant este modul cum numeroși activiști importanți ai Partidului Comunist Român își botezau copiii. Astfel, conform unor autori, Chivu Stoica, Leontin Sălăjan și Teohari Georgescu și-ar fi botezat fiicele cu numele de Ana din considerație față Anei Pauker. În mod similar Emil Bodnăraș, Gheorghe Apostol
Gheorghe Apostol () [Corola-website/Science/303731_a_305060]
-
adevăr, peste 18 ani, A.H.Qarayev, ajuns unul dintre conducătorii ai țării, a fost arestat și împușcat în 1938, încă în primul val al represiunilor staliniste. După ocupație au fost închiși sau împușcați aproape toți demnitarii de stat și activiștii partidului "Müsavat". Rasulzade se ascunde în localitatea izolată Lahîc, așezată în munții caucazieni, însă a fost prins și transferat la Baku. O întâmplare - prezența lui Stalin în capitala Azerbaidjanului, îi scapă viața. Stalin încă nu era "atotputernic", dar era un
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
dar unii au rămas în satele nou înființate. Rezistența anticomunistă a avut o formă organizată, mulți oameni opunându-se regimului comunist cu arma în mână, formând grupuri de partizani de 10 - 40 de luptători. Ei atacau posturile de miliție sau activiștii comuniști locali sau executau sabotaje. Printre cei mai renumiți partizani anticomuniști s-au numărat Ion Gavrilă Ogoranu, Spiru Blănaru, Teodor Șușman, Elisabeta Rizea din Nucșoara, Toma Arnăuțoiu și Gheorghe Arsenescu. În ciuda marelui număr de soldați ai trupelor de securitate sau
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
avut loc peste 80.000 de arestări de țărani, dintre care 30.000 finalizate cu sentințe de închisoare. Gheorghiu-Dej a murit în 1965 în circumstanțe cel puțin neclare. După o scurtă luptă pentru putere, în fruntea partidului a venit un activist de rangul doi, Nicolae Ceaușescu. Dacă politica lui Gheorghiu-Dej era considerată conservator-stalinistă prin comparație cu noua linie politică hrușciovistă, Ceaușescu a părut inițial un reformist prin comparație cu neostalinismul lui Leonid Brejnev. În 1965, numele țării a fost schimbat în
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
asupra vieții sale de mai târziu [o trimitere la homosexualitatea lui Pastior].” Stephani îl cunoștea pe Pastior încă din București, unde amândoi, pe atunci tineri autori, în 1961 au fost capturați de Securitate. După opinia scriitorului vestgerman Lutz Rathenow, cunoscut activist pentru drepturile omului, această controversă privind trecutul Securității este o „mixtură de încercări de a clarifica [situația] includând patima dezinformării [...]. Atunci mai degrabă ne-am dori o situație similară cu cea din Germania și o oficialitate de încredere, cu decizii
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
Rudolf (Rezső) Kastner (Kasztner), (cunoscut în ebraică cu numele Israel Kastner ישראל קסטנר), (n. 1906, Cluj, Transilvania, d. 15 martie, 1957, Tel Aviv, Israel) a fost un ziarist, jurist și activist sionist evreu din Transilvania și Ungaria, care a condus "de facto" (ca vicepreședinte) mica organizație evreiască de asistență "Va'ad HaEzrah Vehatzalah" ("Vaada") sau Comitetul de Salvare și Ajutor din Budapesta, în 1944, când Ungaria (inclusiv Transilvania de Nord) se
Rudolf Kasztner () [Corola-website/Science/304190_a_305519]
-
A studiat la școli importante indiene, europene și engleze ca Santiniketan și Oxford, dar rezultatele ei slabe au împiedicat-o să obțină un grad. În timpul șederii ei în Europa continentală și Anglia, l-a întâlnit pe Feroze Gandhi, un tânăr activist Congresist, cu care s-a căsătorit in 1942, înaintea Mișcării Indiene, o revoltă condusă de Mahatma Gandhi și Partidul Congresist. Cuplul a fost arestat și deținut pentru câteva luni pentru implicarea lor în mișcare.În 1944, Gandhi l-a născut
Indira Gandhi () [Corola-website/Science/304198_a_305527]
-
în industrie a crescut semnificativ în timpul programului lansat de Gandhi „20 puncte”, veniturile crescânde și la fel și poziția financiară a Indiei în comunitatea internațională. În același timp, se ducea o campanie draconică de arestare și torturare a miilor de activiști politici, nemiloasa campanie de curățare a străzilor din jurul Delhi-ului, ordonată de Sanjay și îndeplinită de Jagmohan, care a lăsat sute de mii de oameni fără adăposturi și mii uciși, împreună cu programul de planificare familială care a impus forțat vasectomia a
Indira Gandhi () [Corola-website/Science/304198_a_305527]
-
greve de muncă bazate pe studiile sale de propagare și organizarea circulației forței de muncă contemporane. Cu toate acestea, aceste greve au fost înfrânte cu succes de către guvern, și Mao a fugit de la Changsha, Hunan după ce a fost etichetat ca "activist radical". El a meditat la aceste eșecuri și în cele din urmă și-a dat seama că muncitorii din industrie nu pot să conducă revoluția, deoarece sunt doar o mică parte a populației din China, și luptele neînarmate ale forței
Mao Zedong () [Corola-website/Science/304205_a_305534]
-
de mai multe ori pentru activități de disidență. Wałęsa a lucrat îndeaproape cu Comisia pentru Apărarea Muncitorilor ("KOR"), un grup care avea ca scop ajutarea persoanelor arestate după grevele din 1976 și a familiilor acestora. În iunie 1978 a devenit activist al Sindicatelor Libere ale Coastei ("Wolne Związki Zawodowe Wybrzeża"), o organizație underground. La 14 august 1980, după ce o altă creștere a prețurilor a dus la o grevă la Șantierul Naval din Gdańsk—grevă la inițierea căreia a participat—Wałęsa a
Lech Wałęsa () [Corola-website/Science/304206_a_305535]
-
lui Wałęsa în cadrul grevelor, negocierilor și al noului sindicat i-a adus faima la nivel mondial. Wałęsa a deținut acest rol până în 13 decembrie 1981, când generalul Wojciech Jaruzelski a declarat legea marțială. Wałęsa, ca și mulți alți lideri și activiști ai Solidarității, a fost arestat; avea să fie închis timp de 11 luni în mai multe orașe din est (Chylice, Otwock și Arłamów, lângă granița cu URSS) până la 14 noiembrie 1982. La 8 octombrie 1982, Solidaritatea a fost scoasă în afara
Lech Wałęsa () [Corola-website/Science/304206_a_305535]
-
său la ceremonie. În anii 1980, Wałęsa a continuat activități underground legate de Solidaritatea. Fiecare număr al săptămânalului clandestin al sindicatului, "Tygodnik Mazowsze", purta motto-ul său, „Solidaritatea nu va fi divizată, nici distrusă.” În 1986, în urma unei amnistii a activiștilor Solidarității, Wałęsa a coînființat prima entitate legală a Solidarității de la declararea legii marțiale—Consiliul Provizoriu al NSZZ Solidaritatea]] ("Tymczasowa Rada NSZZ Solidarność"). Între 1987 și 1990, a organizat și a condus Comitetul Executiv Provizoriu al Sindicatului Solidaritatea. Spre sfârșitul verii
Lech Wałęsa () [Corola-website/Science/304206_a_305535]
-
numit pe Shimon Peres director general al Ministerului Apărării, iar pe Moshe Dayan în funcția de șef al Statului Major. Peres avea atunci 30 ani. În fața noului prim ministru Sharet cu atribuții slăbite și cu vederi moderate și conciliatoare, triumviratul activist format din ministrul Lavon, Peres și generalul Dayan reprezentau un factor de contrapondere. Din acel moment calea lui Dayan și a lui Peres spre posturi dintre cele mai înalte în stat se arătă deschisă. Din anul 1952 Franța a început
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
explice motivul. Succesorul său în funcție,Levi Eshkol, a preluat de la el și portofoliul apărării, în ciuda vocilor care cereau numirea lui Moshè Dayan sau a lui Peres în fruntea acestui minister. Imaginea publică a lui Eshkol era cea a unui activist mai cenușiu, deși avea multe merite și deținuse înainte funcția însemnată de ministru de finanțe. Preluarea de către Eshkol a ministerului apărării părea să fie o barieră în calea ascensiunii spre putere a lui Dayan și Peres. Dayan a demisionat la
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
Wesley Everest, membru al Muncitorilor Industriali ai Lumii, a fost scos din închisoarea orașului și a fost linșat. Cea mai importantă acțiune guvernamentală din timpul "panicii roșii" a fost materializată prin așa-numitele Raiduri Palmer împotriva anarhiștilor, socialiștilor și comuniștilor. Activiștii de stânga, așa cum a fost candidatul socialist la funcția de Președinte al Statelor Unite Eugene V. Debs, au fost întemnițați, folosindu-se prevederile Legii spionajului și ale Legii răzvrătirii. Secțiunea a 4-a îl împuternicea pe Dirigintele General al Poștei Statelor Unite
Panica roșie () [Corola-website/Science/303912_a_305241]
-
Partidul Republican, conform originalului din limba engleză, [The] Republican Party, este, alături de Partidul Democrat, unul dintre cele partide politice importante din Statele Unite ale Americii. Fondat de activiști ai mișcării anti-sclavie în 1854, "Partidul republican" este adesea numit Grand Old Party ori GOP, în ciuda faptului că a apărut pe scena politică a Statelor Unite mai târziu decât Partidul Democrat. a partidului este în general considerată a fi de centru
Partidul Republican (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/304290_a_305619]
-
de participanți, o serie de greșeli ale unor comandanți militari nehotărâți sau incompetenți numiți de guvernul polon au dus în cele din urmă la înfrângerea insurgenților de către armata țaristă. După căderea Revoltei din Noiembrie, mii de foști combatanți și alți activiști polonezi au emigrat către Europa de Vest, unde au fost la început primiți cu entuziasm. Acest element, denumit Marea Emigrare, avea să domine în curând viața politică și intelectuală poloneză. Împreună cu liderii mișcării pentru independență, comunitatea din exil a cuprins cele mai
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
naționaliste și agrariene, precum și partide politice corespunzătoare, în Polonia divizată și în Lituania. Principalele grupuri etnice minoritare din fosta Uniune, între care ucrainenii, lituanienii, belarușii și evreii, s-au implicat în propriile mișcări și planuri naționale, care au întâmpinat dezaprobarea activiștilor polonezi pentru independență, care contau pe renașterea Uniunii. Pe la începutul secolului al XX-lea, mișcarea culturală Tânăra Polonie, centrată în Galiția și profitând de mediul mai favorabil curentelor liberale, a fost izvorul celor mai reușite producții literare și artistice ale
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
aplicare o amnistie parțială, mai multe sute de deținuți politici au rămas închiși. În septembrie 1986, s-a declarat amnistia generală și guvernul a eliberat aproape toți deținuții politici. În toată acestă perioadă, autoritățile au continuat să hărțuiască disidenții și activiștii Solidarității. Solidaritatea a rămas interzisă și publicațiile sale la fel; toate publicațiile independente au fost cenzurate. Cum criza economică nu a fost însă rezolvată și instituțiile societății erau disfuncționale, atât nomenclatura conducătoare cât și opoziția condusă de "Solidaritatea" au început
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
iulie Adunarea Națională, cu susținerea mai multor deputați ai Solidarității, l-a ales în funcție pe generalul Wojciech Jaruzelski. Două tentative ale comuniștilor de a forma un guvern au eșuat. La 19 august, președintele Jaruzelski i-a cerut ziaristului și activistului Solidarității Tadeusz Mazowiecki să formeze un guvern; la 12 septembrie, "Sejm"ul (legislativul național) a votat guvernul Mazowiecki. Pentru prima oară în istoria postbelică, Polonia avea un guvern condus de un necomunist, precedent ce avea să fie urmat și de
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]