7,862 matches
-
identifică în acea magmă voința de-a trăi (latura ei dionisiacă, nietzscheană) mai puternică decât orice ființă. Nu e de mirare când deasupra întregii lumi el simte raza unui ochi mai mare ("sâmburele vieții"?), guvernator, prototipul Ochiului Divin: "Ce plan adânc!... ce minte! ce ochi e colo sus! Cum în sămânța dulce a patimei a pus Puterea de viață..." (Mureșanu) 2. Două motive: "cărțile vechi" la Eminescu și "biblioteca" la Borges În cercetarea poeticii eminesciene, după o primă etapă în care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
să vorbească", să transmită legea-stelelor. La Borges nu există un drum către magul/inițiatul posesor al cărții, pe când la Eminescu calea e un stadiu important, o treaptă de accedere la ea. La Borges cărțile se află în mari Biblioteci, în "adâncul vreunui raft întunecos", ba mai mult pot fi oricând cumpărate ("Am biblii de vânzare", Cartea de nisip). Fermin din Congresul "risipea în Europa sume nesăbuite" în "cumpărarea nediscriminată" a unor cărți și lucrări. "Inițierea" va fi în acest caz însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
statului. Asemenea întregului nostru popor, întâmpinând cu cele mai alese sentimente de dragoste și înaltă prețuire apropiata aniversare a îndelungatei dumneavoastră activități revoluționare și a zilei de naștere, dăm expresie profundei recunoștințe ce v-o purtăm și vă dorim din adâncul inimilor noastre, mult stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, viață îndelungată, în deplină sănătate și putere de muncă, ani mulți și luminoși în fruntea partidului și statului, alături de stimata tovarășă Elena Ceaușescu, pentru a conduce harnicul și entuziastul nostru popor spre noi
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
cărți, putem cita un singur fragment dintr-un studiu al său cuprins în volumul de față: „Viața politică internațională a Principatelor Române în secolul XVIII n-a fost asemenea unei ape învolburate la suprafață, bântuite de furtuni, dar liniștită în adâncuri, ci asemenea unui cazan în fierbere, în care curenții ascendenți tind să se elibereze prin deversare, ceea ce explică frământările socio-politice, spirituale în general, care plasează intriga și malversațiile politice între fenomenele adjuvante. Probele ne stau la îndemână: mișcarea «din adâncuri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
adâncuri, ci asemenea unui cazan în fierbere, în care curenții ascendenți tind să se elibereze prin deversare, ceea ce explică frământările socio-politice, spirituale în general, care plasează intriga și malversațiile politice între fenomenele adjuvante. Probele ne stau la îndemână: mișcarea «din adâncuri» a pus capăt, la 1821, unui regim confecționat de sus, de «Înaltul devlet»“. Quod erat demonstrandum. Leonid Boicu, Omul, a plecat, după o viață scurtă - prea scurtă pentru sufletul său mare - și modestă, chiar mult prea modestă pentru înaltele virtuți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-i scoată din pauperitate, ceea ce explică și „curajul” lor în a risca supliciul Porții. [În concluzie;] viața politică internațională a Principatelor Române în secolul XVIII n-a fost asemenea unei ape învolburate la suprafață, bântuite de furtuni, dar liniștită în adâncuri, ci asemenea unui cazan în fierbere, în care curenții ascendenți tind să se elibereze prin deversare, ceea ce explică frământările socio-politice, spirituale în general, care plasează intriga și malversațiile politice între fenomenele adjuvante. Probele ne stau la îndemână: mișcarea „din adâncuri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
adâncuri, ci asemenea unui cazan în fierbere, în care curenții ascendenți tind să se elibereze prin deversare, ceea ce explică frământările socio-politice, spirituale în general, care plasează intriga și malversațiile politice între fenomenele adjuvante. Probele ne stau la îndemână: mișcarea „din adâncuri” a pus capăt la 1821 unui regim confecționat de sus, de „Înaltul devlet”. AIIAI, tom XXIII/l, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, 1986, pp. 263-270. II.1.3. O CONTROVERSĂ ISTORIOGRAFICĂ NEÎNCHISĂ: DECLANȘAREA CRIZEI („PROBLEMEI”, „CHESTIUNII”) ORIENTALE Așa numita „chestiune
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
transreligiosului, adică ceea ce traversează și depășește culturile și religiile. Transculturalul și transreligiosul privesc timpul prezent al transistoriei, care este totodată de domeniul incredibilului și al epifaniei. Atitudinea transculturală și transreligioasă nu este un simplu proiect utopic: ea este înscrisă în adîncurile sufletului nostru. Prin transcultural, care se conjugă cu transreligiosul, războiul civilizațiilor, amenințare tot mai prezentă în vremurile de azi, nu ar mai avea nici o rațiune de a exista. Autonașterea Universului și autonașterea omului sunt inseparabile. Știință și conștiință, cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
rolul, poate capital, pe care experiența depresivă a jucat-o în elaborarea gîndirii lui Jung și Pauli. Experiența depresivă, ca moarte a sinelui, urmată de o renaștere, poate fi trăită ca o adevărată inițiere, prin profunzimea vertiginoasă a scufundării în adîncul sinelui. Aș îndrăzni chiar să formulez ipoteza că experiența depresivă a deschis vanele imaginarului și afectivității. Aceste experiențe depresive au fost însă asimetrice. Din cîte știu, Lupasco nu a trecut printr-o asemenea experiență. În cazul lui Jung, ea avea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
În fond, Lupasco ne pune o întrebare fundamentală: ce înțelegem prin "da" și prin "nu"? Altfel spus, care e statutul adevărului? Nu e de mirare că scriitorii, precum André Breton, au fost primii sensibili la această interogație ce pătrunde în adîncurile ființei noastre. PENTRU UN DA SAU PENTRU UN NU Nu știm dacă Nathalie Sarraute l-a citit sau nu pe Lupasco. Dar piesa sa Pentru un da sau pentru un nu este un superb exemplu de logică a contradicției în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
către Fierz din 14 ianuarie 1956, in K. V. Laurikainen, op. cit., p. 134. 22 K. V. Laurikainen, op. cit., cap. IX "Quaternity", pp. 125-139. 23 Marie-Louise von Franz, Nombre et temps -Psychologie des profondeurs et physique moderne (Număr și timp. Psihologia adîncurilor și fizica modernă), Paris, La Fontaine de Pierre, 1983. 24 Umberto Eco, op. cit., pp. 55-66. 25 H. Reeves, M. Cazenave, P. Solié, K. Pribram, H.-F. Etter et M.-L. von Franz, La synchronicité, l'âme et la science. Existe-t-il
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în cuiburi în cuiburi de ființă (după expresia lui Ken Wilber), desi cu cît se integrează mai mult sferelor superioare ar părea că își pierde libertatea, fiind (în concordanță cu observația lui Blake referitoare la război) tot mai "înrobit" în adîncul sistemului hiperstratificat, paradoxal devine tot mai liber la nivel conștiințial-ființial, deoarece dobîndește acces mental-cognitiv, spiritual și probabil materio-spiritual, la sfere cosmice tot mai înalte și tot mai adînci, asadar dobîndește acces la o complexitate tot mai vastă. Paradoxal, acest proces
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
eterne ale minții nemuritoare creatoare) și principiul răului din ea a fost mistuit/mîntuit: Omul purificat vede acum " sferele-Îngerești nălțîndu-se noapte și zi", cînd stelele s-au mistuit "și-n locul lor, iată / Ochii ce se Întind ai Omului privesc adîncurile unor lumini minunate!"144 Înțelegem astfel că pentru Blake sferele îngerești există din veșnicie, iar taină lor este cunoscută doar de Dumnezeu, spre care acestea veșnic se înalță. Sferele îngerești sînt arhetipuri dumnezeiești ce țin de ordinea lăuntrica a divinității
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apelor, la fel ca Dumnezeul din Geneză, care desparte apele de ape. Căderea are loc chiar în inima lui și este cauzată de cunoaștere: Enion, care este o formă de cristal în pieptul lui Tharmas (implicația alchimica este evidentă), explorează adîncurile din Tharmas, adică se scufundă în substanță ființiala infinită căutînd să găsească fundamentul. Acolo unde ar fi voit să afle lumină, ea va găsi însă beznă. În acest sens, este evidentă asemănarea cu Böhme, despre care Steiner scria că avea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
propriul lui sediu n-are mobilitate, sau raționalitate, sau comprehensiune, ci e un adînc întunecat, ce n-are nici început, nici sfîrșit, ci e o încăpere întunecoasa a morții unde nimic nu se simte, este sfîrșitul tuturor lucrurilor, este trupul adîncului sau adevărată casă a morții, dar în această vale întunecată există cele șapte spirite ale lui Dumnezeu, care, nici ele, nu au început sau sfîrșit. Dacă în lupta lor (în sistemul lui Böhme există o luptă luminoasă, a vieții, si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
solipsismului. Emanațiile lui cad din infinitul spiritului în finitate, devin "desfrînate" prin cunoașterea 186 libertății nemărginite. Astfel, Enion nu se poate întoarce o dată ce a găsit Păcatul, adică moartea (nemișcarea din concepția lui Böhme), din sufletul tainic al celui iubit, din adîncurile întunecate (Ungrund-ul infinit al lui Böhme, "întunecat" în sensul de necunoscut și incognoscibil pentru creatură) ale lui Tharmas 187. Enion este atrasă în "Seelengrund" al lui Tharmas (termenul german aparține lui Meister Eckhart și este foarte apropiat de ideea unui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îmbufnata 13 tinerețe. Ascultînd duioasele ei tînguiri, curînd limba să Să sîsîie cuvinte începu și în curînd, crescînd în bărbăteasca vlaga, 120 Nalta un chip de aur și pe scăpărătoarea stîncă el statu, Întunecos chip omenesc cu áripi și în adîncurile sale Orbitoarele lumini că de nestemate limpede luciră; fermecător în furie, Fălindu-se cu ochii săi, de Bucurie Tresăltînd în groaznică Trufie, [Căutînd slavă, dorind să fi avut ochi cerurile ca să vadă, 125 Și căutînd lingușitor că Glia să-și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din pîntecul lui Enitharmon, Tu cruntă Grozăvie, Mergi în zadar și urlă! Loviți, loviți lanțurile lui! loviți, O, ciocăne înghețate! Lovește, Spectre-al lui Urthona! batjocorește dúșmanul care în jos ne-a tras 425 Din ceruri ale bucuriei în acest adînc. Acuma mînie-te, insă te mînii-n van!" Astfel cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului puternic răsunau. Belșugul Sărbătorii se revarsă, și-Încoronați cu trandafiri și cu-ncercuitoarea vită Mireasă și cu Mirele Enormi șezură; alăturea de ei Urizen, Cu stinsa strălucire-oftă, uitînd de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și urlă! Loviți, loviți lanțurile lui! loviți, O, ciocăne înghețate! Lovește, Spectre-al lui Urthona! batjocorește dúșmanul care în jos ne-a tras 425 Din ceruri ale bucuriei în acest adînc. Acuma mînie-te, insă te mînii-n van!" Astfel cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului puternic răsunau. Belșugul Sărbătorii se revarsă, și-Încoronați cu trandafiri și cu-ncercuitoarea vită Mireasă și cu Mirele Enormi șezură; alăturea de ei Urizen, Cu stinsa strălucire-oftă, uitînd de vinul care curge 430 Și de Ahania, Neprihănita să Mireasă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mult rîvnind, gustînd cu-atît mai mult, si sorbind dulce fericire Din toate rotile cerești ce se-nvîrteau35 și carele Celor Uciși. În depărtare, Departe aruncată-n Noapte, rîvnind îngrozitor de-nfometată, 435 Și verile și iernile rotindu-se în jur în groaznicul adînc 36, Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea pe vîntul pustiit: "De ce strígă Corbul și nimeni de el n-are milă? De ce cad Vrabia și cu Prihorul în iarna flămînda? Neputincioase, tremurînd stau ele pe tufe desfrunzite sau friguroase pietre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Satan și-Anac45, 500 Sihon și Og, nu vei rămîne tu, rebel fiind legilor mele, În beznă să-ți zidești tronul puternic, și-n noaptea mea străveche, Sfruntînd puterea-mi, nu înarma-vei împotrivă-mi pe ai mei fii-n Atlantic, Adîncul Meu, și noaptea Mea, pe care pretinzîndu-l Coroana-mi ai pretins? Rămîne-voi întocmai că și ține, și-aici cu mîini de sînge 505 În cortul sau pe-ntunecatul adormit lovi-l-voi, apoi puterea cerca-mi-o-voi cu tine". În vreme ce astfél vorbea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
glasul sau astfel începu: Luváh și Vala tremurînd și dîndu-se napoi, pe marele stăpîn, cel al Lucrării, îl văzură, Și-al sau Cuvînt îl auziră: "Împărțiți-vă, voi, cete, după rang53. Să construim Sălaș pentru al cerului iubit în groaznicul adînc: 25 Să construim Găoacea Lumii-n jurul Stîncii Albionului". Cetele Cerului zburară prin văzduh cîntînd și către Urizen strigînd. Unii-așezară nicovala, alții războiul de țesut îl înălțară, alții-ntocmiră Plugul și cu grapa și-alcătuiră hamurile de argint și fildeș
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
roșu ei, șuierînd, isi despicară-n jos cale de multe leghe Pîn' ce oprindu-se, fiecare își găsește centrul [temelia]; acolo stau ei suspendați 140 Cumplitele scîntei zvîrlindu-și departe-n adîncimea-ngrozitoare. Căci, măsurat în spații ordonate, Fiii lui Urizen Despart adîncul cu compasul 72; puternică Balanța o înaltă, Pe care-o smulse Lúvah din slabă Inima a Omului Căzut, Si la cîntar pun Cuburile grele, apoi le-așază-n cruntele lăcașuri. 145 Și-n toată-această vreme, închise-n Peșteri, Războaiele de aur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cîrlige daurite agață pretutindeni Cortinele universale și de la Soare la alt Soare Pe ai luminii purtători îi răspîndesc; separă furioasele particule 155 În blînzi curenți, așa cum apă și cu vinul se amestecă. În timp ce ástfel Spiritele celei mai puternice arípi sumbrul adînc îl luminează 73, Sînt toarse firele și corzile sînt răsucite și întinse; apoi cei slabi Lucrarea și-o încep, si multe plase-s împletite, întinse multe Plase, si multe Spirite sînt prinse; nenumărate plasele, 160 Nenumărate lațurile și capcanele, si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiilor săi după rangurile lor și chipeșelor sale fiice, Urmîndu-și în tăcută măreție căile ce fostu-le-au fixate În linii drepte ce nu se măsoară 89 prin proporții de număr, greutate Și măsúră, uimitoare mișcare matematică de-a lungul adîncului, 275 În piramidă-nvăpăiată, sau in Cub90, ori în coloana de văpaie-n Patru colțuri, fără podoabe 91, departe strălucind, călătorind nainte spre însuși hărăzitu-i capăt 92; Apoi căzînd într-un grozavnic spațiu, recăpătîndu-și în cumplită iarnă Puterea-i risipita
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]