6,508 matches
-
A împărțit apoi terenul de la malul oceanului în loturi pe care a început să le vândă, iar în 1916 a fost dat în folosință portul. În 1912, a conceput planul clădirii ce avea să devină Hotel "Argentinos", gândit pentru a adăposti "600 de persoane, cu 80 de băi calde și reci de apă dulce și sărată, săli de mese colosale, săli de gimnastică, cabinete ortopedice, de tratament electric, teatru, salon de bal și grădină de iarnă". Piatra de temelie a "celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prin portul pescăresc, colindam buticurile elegante sau, dintr-un "prepeleac", pândeam poate apar balenele. Uneori, ne aventuram pe ocean cu o șalupă până la "Isla de Lobos". Insula și cele 8 insulițe alăturate au o suprafață de 43 de hectare și adăpostesc importante colonii de "lupi de mare" (circa 300000 de exemplare) și de "lei de mare" (circa 20000 exemplare, care pot ajunge și la 350 de kilograme). Întâlneam și "lupi" și "lei" în portul pescăresc, îngrămădindu-se să prindă peștii aruncați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ani, Încerc să recompun alte secvențe povestite de părinții mei, ca aceea În care tata Își conducea În noapte Opelul, cu farurile stinse, pentru a nu atrage atenția, Între București și ferma de la Meret, unde sora și fratele lui se adăposteau pe moșia unor prieteni, care ne-au primit și pe noi să stăm o vreme mai ocrotiți de pericolele războiului. La Meret am făcut Întâii pași și mi s-a povestit că primele mele cuvinte au fost mama, tata, avion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fusese atins. Tot profitând de o situație privilegiată, ani mai târziu, În acel cumplit 11 septembrie, am fost asigurat, printr-o complicată, dar promptă rețea, pusă În mișcare cu ajutorul Comediei Franceze, despre situația copiilor mei, care erau teferi la New York, adăpostiți În subsolurile școlilor private În care Învățau. Lecția acelei prime zile a anului a devenit pentru ei o sinistră istorie vie, de povestit nepoților. E bizar că avem nevoie de astfel de ocazii ca să devenim mai sensibili unii față de alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ajuns la concluzia că legile din România nu permit crearea centrului ca o instituție nouă și independentă, dar am fost asigurat că se va găsi negreșit o soluție. La scurt timp, ea mi-a fost prezentată: centrul urma să fie adăpostit la umbra unei instituții existente (În speță Teatrul Național din București), Însă cu autonomie totală, garantată de ministrul Culturii, ca și libertatea mea, În calitate de director al centrului, de a concepe și conduce activitățile lui conform propriilor mele idei. Umbrela instituțională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum Îi spune susținătorul ei - se urcă Încet, cuprinsă de negre presimțiri, agățându-se de el, Înfricoșată de moarte să nu cumva să plece sania Înainte de a-și adăposti În ea formele pline. În cele din urmă, se instalează gemând și Își introduce pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului plescăit din buze al vizitiului, cei doi cai negri, Zoika și Zinca, Își Încordează picioarele, dau din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
camera mea În care Îți plăcea să te cuibărești fiindcă acolo era cald și te simțeai În siguranță!“ Camera Mademoisellei - atât cea de la țară cât și cea de la oraș -, era pentru mine un loc straniu - un fel de seră ce adăpostea o plantă cu frunze groase, impregnată cu un miros greu, de urină. Deși când eram mici era situată alături de camera noastră, nu părea să aparțină casei noastre plăcute, bine aerisite. În ceața aceea bolnăvicioasă, duhnind, printre alte efluvii mai dense
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dinspre sud-est, În care m-am născut eu și la nișa din zid, la diademele cu scânteieri colorate, care constituiseră o recompensă adecvată pentru fluturele Swallowtail pe care-l prinsese odată pentru mine. În jur de ora opt seara, holul adăpostea o grămadă de mantale și galoși. În sala de ședințe a comitetului, de lângă bibliotecă, la o masă lungă acoperită cu postav (pe care fuseseră așezate acele creioane frumos ascuțite), tata și colegii lui se adunau pentru a discuta o anumită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
11 1 Pentru a reconstitui vara anului 1914, când m-a cuprins prima furie paralizantă de a face versuri, Îmi este de-ajuns să vizualizez un anumit pavilion. Acolo, flăcăul slăbănog de cincisprezece ani, care eram eu atunci, s-a adăpostit În timpul unei furtuni, una dintre numeroasele care izbucniseră În acel iulie. De regulă, pavilionul apare În visele mele, cu totul independent de subiectul lor, care poate fi, bineînțeles, oricare, de la abducție până la zoolatrie. Pavilionul plutește În aer - ca să zicem așa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-a burzuluit și grămezi de nouri negri, grei se bolovăneau furioși, mânați de o vijelie ce se stârnise de rupea copacii. Deși începuse să curgă din cer cu găleata, murați până la piele, oameni și cai hotărâră să nu se adăpostească. Prea aproape de casă erau, și prea nerăbdători, și prea obosiți erau, încât nici n-au avut nevoie de pinteni și caii voiau "acasă". Au pornit într-un galop întins, înfruntând pieptiș furtuna. Biciuit de ploaie, cu pletele zălude lipite pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dor... Voichița își șterge lacrimile: De la Neamț, într-un galop am zburat... Am auzit: ești zâna răniților... Don Giovanni m-a învățat doftoriceala... Ochii tăi și mâinile tale sunt cea mai strașnică oblojeală... Voichiță, când or da turcii, să te adăpostești în cetate! îi spune cu îngrijorare, punându-i palmele pe umeri. Auzi, Voichiță?! Ai grijă de tine! E o poruncă! "Să am grijă!", se dezlănțuie ea. Cine vorbește! Cel ce se aruncă în luptă cu moartea! Promite-mi că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adevăratul ei testament, nescris, a fost acel zâmbet» (230). Dăruindu-i fiului în acel zâmbet tot sufletul ei, mama i-a lăsat un testament care, fiind «nescris», s-ar fi putut pierde, și de aceea a fost nevoie să fie adăpostit într-o scriere despre el și despre toate momentele când, de-a lungul vieții, memorialistul a simțit răsfrângându-se în sine lumina maternă. Ca atare, cartea se compune din alternarea a doi timpi: timpul avertizării împotriva morții, al înfiorării în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
elimine) îmi amintesc mai ales de prologul lui, de drumul parcurs pe jos fără grabă, de acasă până la Universitate, mai exact de ultima porțiune. Mă aflam pe partea dinspre spitalul Colțea, în ochi cu clădirea nouă, de abia terminată, ce adăpostește la parter cinematograful „Luceafărul” și pe colț „Miorița”, cândva faimoasă (ca magazin de desfacere a produselor lactate). Pe peretele oblic, roșu-cărămiziu al acelui bloc proaspăt dat în folosință, se află proiectată, „imprimată” toată starea mea sufletească de atunci. N-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
iradieze”, indestructibil. De câte ori îmi amintesc de Umbrelele din Cherbourg îmi amintesc de toată acea seară de octombrie neasemuită, fericită și totuși adumbrită de surde amenințări, oglindă totodată a filmului și a stării mele sufletești speciale: Umbrelele din Cherbourg continuă să adăpostească o clipă pentru mine unică, neprețuită. * La începutul lui noiembrie 1964, beneficiam, în calitate de proaspăt redactor la Gazeta literară, de primul meu concediu, de vreo zece zile, concediu pe care, după cum mă înțelesesem cu Doina, urma să-l petrec la Snagov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întreagă haită pașnică, statornicită în jurul marilor clădiri. Cuminți, stau culcați pe labe suverane, cu boturile lor inteligente, exprimând un fel de înțeleaptă cumsecădenie, urmărind cu privirea rarii trecători. În ziua aceea însă, nu știu cum, față în față cu imensa „Casa Scânteii” adăpostind mii și mii de oameni - uriaș stup uman zumzăitor -, vechile mele cunoștințe, câinii, mi se par neobișnuit de simpatici, de „reușiți” - infinit superiori nouă. * Oricine lucrează sau a lucrat vreodată la un săptămânal știe ce înseamnă ziua premergătoare apariției unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care le vedeai. În câteva minute iată-ne ajunși la Betleem. Este un orășel curat, frumos, pe coasta unui munte. E locuit de musulmani și câțiva arabi. Betleemul este locul unde s-a nascut Pruncul Iisus. În peștera unde erau adăpostite animalele. Acolo s-a născut. Acolo au fost găzduiți Sfântă Fecioara cu dreptul Iosif. Pentru cei săraci nu se gaseste ușor loc. E greu de găsit. Acolo s-a oprit Steaua care arată unde Se va naște împăratul veacurilor. Peste
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
se aspune Câmpul Pastorilor fiindcă pe acolo umblau pastori cu oile. Într-o noapte li s-a arată Steaua. Și îngerii li s-au arătat vestind că S-a născut împăratul veacurilor. Acum pe acel loc, deasupra grotei unde se adăposteau pastorii cu oile când plouă s-a făcut o biserică. Mănăstirea Sfanțul Teodosie Această frumoasă mănăstire este aproape de Betleem și viețuiesc în mănăstire trei persoane: două măicuțe și un preot călugăr. Biserică este foarte mare și impunătoare. Are o curte
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ridicați în sus pe stâlpi pentru umbră, fiind călduri foarte mari și soare foarte puternic. Au spus că ar dori să mai vină personal, măicuțe, că e loc suficient dar nu depinde de ei. în curte se află capelă care adăpostește peșteră magilor. Acolo s-au ascuns magii de frica lui Irod. Intrând în capelă coborî mai multe trepte și multe ai de văzut. Mult m-am mirat cum au putut să se adăpostească sub piatră dar grijă Milostivului Dumnezeu i-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ei. în curte se află capelă care adăpostește peșteră magilor. Acolo s-au ascuns magii de frica lui Irod. Intrând în capelă coborî mai multe trepte și multe ai de văzut. Mult m-am mirat cum au putut să se adăpostească sub piatră dar grijă Milostivului Dumnezeu i-a îndrumat să-i scape de răutatea lui Irod. Ne închinam la icoane și aprindem câte o lumânare. Plecăm fericiți de tot ce am văzut. Biserică Sfanțului Mormânt al Maicii Domnului Ea este
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Biserică Sfanțului Mormânt al Maicii Domnului în Biserică Sfanțului Mormânt al Maicii Domnului sunt multe de văzut și multe locuri tainice. Oricum nu pot să redau tot. Biserică este construită după modelul bisericilor din Orient. Este ridicată deasupra peșterii care adăpostește Sfanțul Mormânt al Maicii Domnului. Are multe candele atârnate pe tavanul peșterii, dar nu toate ard. Cred că la diferite sărbători le vor aprinde pe toate. Este electrificat și unde se citește și se face slujba e lumină iar restul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
că un clopoțel desfăcut spre vârf, iar la mijloc fiecare clopoțel are un firicel cu o gămălie galbenă încărcată de nectar puternic mirositor și plăcut. Cât privești, nu te mai saturi. Lângă biserică din această grădină este o stâncă. Ea adăpostește chipul Mântuitorului Iisus Hristos căzut de povară păcatelor noastre. Este din piatră albă. Mântuitorul este desculț, căzut pe mâini în genunchi. Este atat de trist și te privește cu duioșie. Să-L vezi cât suferă pentru noi. Cu un pic
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
osteneală te poti urca să ajungi la El. Și eu, nevrednica, am ajuns la El. Am atins buzele de călcâiul Lui. Apoi am intrat cu toții în biserică. Este foarte mare și încăpătoare. Mare la privire dar și la sfințenie. Ea adăpostește stâncă pe care Domnul a stat când S-a rugat cu sudori de Sânge. Este foarte impresionant să vezi. Te uimește. Stâncă este împrejmuita simbolic cu un gard de fier forjat. Gardul este cum a fost cunună de spini a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de aici. Cu mari emoții și transformați de toate câte am văzut pe Golgota coborâm treptele. Piatră Ungerii Piatră Ungerii este aproape de intrarea în Sfântă Biserică, în interiorul bisericii. Să știți, dragii mei, ca aceasta biserică este enorm de mare și adăpostește multe altare. Mare minune a făcut Domnul cu mine că m-a ajutat să ajung pe acele sfinte și minunate locuri. Îi mulțumesc din tot sufletul lui Dumnezeu, că mare bucurie am. Ne-am oprit la Piatră Ungerii, care răspândește
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
înăltuța. Din această cămăruța intri pe genunchi în Sfanțul Mormânt. El este cam de 2 m de lung, cam un metru de lat și înalt de 1,50 m. Așa cred, dar nu sunt sigură, cu aproximație redau. Piatră care adăpostește locul unde a stat Domnul, în interior, este înaltă de 60 sau 70 de centimetri. Pe ea se oficiază Sfântă Liturghie. Sunt acolo trei icoane cu învierea Domnului, mai este o ușița cu o icoană a Maicii Domnului. Pe acea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Evanghelii, dar e minunat lucru să te afli acolo, în acea sfințenie, daca nu cu trupul, măcar cu inima. Locul ne cheamă tainic pe toți. Nimeni nu are nimic de pierdut dacă ajunge acolo. Dimpotrivă, se îmbogățește. Nazaret Biserică ce adăpostește Casă Maicii Domnului - interior Cetatea Nazaret este un încântător oraș pe un munte. Este foarte frumos așezat, cu vai și dealuri ce îmbrățișează orașul cu legendele lui. Se află la o distanță de aproximativ 40 km de Ierusalim. Seamănă cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]