7,542 matches
-
de control ne-ar lua, mai devreme sau mai târziu, sub controlul lui. Prozelitismul obligă iudaismul îl exclusese, rămânând o religie identitară fără vocație misionară, fiindcă nu urmărea universalitatea. Dumnezeul Vechiului Testament îl lovea cu fulgere pe omul imaginar, dar adepții celui Nou nu au putut, în cele din urmă, să se lipsească de idoli în stilul celor din vechime pentru a inculca idolatrilor noua idee a creatorului unic. Și Dumnezeu începe în mistică și sfârșește în politică, adică în imagini
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de discuții metodice opunându-i pe reformați și pe teologii de la Sorbona, sub arbitraj regal, încheiate cu scrisori patente. Despărțirea totală de imagini este un lux pe care niciun om de autoritate nu și-l poate oferi fie el și adept al scripta sola. Luther e un politician prea fin și respectă prea mult ordinea stabilită pentru a aluneca în iconoclasmul ultrastângist. El o ia pe ocolite, insistă pe pedagogia imaginii ca necesar complement al Cuvântului lui Dumnezeu, distinge subtil între
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
puțin consistentă a lumii antice, și-a imaginat că a găsit cimentul, cheia de boltă într-un sincretism cultural fără limite. Odată dispărute culturile cetății, omul se proclamă cetățean al lumii, fără medieri. Sacralitate moale și leneșă, căreia Imperiul Bizantin, adept al ortodoxiei și al limitării, avea să-i pună în curând capăt. În tragedia greacă, "Cetatea devine teatru" (Vernat/Vidal-Naquet). În parodia elenistică de ieri sau modernistică de azi, teatrul visează să devină Cetate. Iar teatrul viu al unui oraș
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de mâine? Percepția va fi criptată, cu decodor pentru abonați? Cei bogați vor avea atunci exclusivitatea senzațiilor fine și, poate, în cele din urmă, monopolul lumii sensibile. Valoarea supremă a unei culturi însemnând și ceea ce-i face să viseze pe adepții ei, visăm deja cu toții, mai mult sau mai puțin, să câștigăm la loto. 9 Fie că această derivă spre domnia pieței se confirmă sau nu, rămâne tentația tot mai puternică de a confunda "aerul" și "spiritul" timpului. De a alinia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
deși a avut asemenea convingeri, a fost un mare orator, un cărturar renumit și un profesor carismatic. Se spune că el ar fi scris constituția grecilor din Italia. Discipolii îl urmau pretutindeni și, curând, și-a format un cortegiu de adepți care doreau să învețe de la maestrul lor. Pitagoricienii trăiau după concepțiile liderului lor. Ei credeau, printre altele, că este mai bine să faci dragoste iarna, nu vara; că orice boală este provocată de indigestie; că trebuie să mâncăm alimente crude
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a intrat în transă pe Muntele Hira. Legenda spune că arhanghelul Gabriel i-a spus: „Recită!“ Și Mahomed a recitat, iar revelațiile sale divine au stârnit un adevărat incendiu. La zece ani după moartea lui Mahomed, survenită în anul 632, adepții săi au ocupat Egiptul, Siria, Mesopotamia și Persia. Ierusalimul, orașul cel sfânt al iudeilor și al creștinilor, căzuse. Până în anul 700, islamul se întinsese deja până la râul Indus, în est, și până pe teritoriul actualei Algerii, în vest. În anul 711
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
întoarcerea în Italia, îl făcuse cunoscut și acolo. Însă versiunea aflată de papă nu conținea zero - iar dacă l-ar fi conținut, s-ar fi bucurat de și mai puțină popularitate. Aristotel avea încă o puternică influență asupra Bisericii și adepții lui de frunte continuau să respingă noțiunile de infinit de mare, infinit de mic și vid. Cam pe vremea când se încheiau cruciadele, în secolul al XIII-lea, Sf. Toma d’Aquino declara că Dumnezeu nu putea să creeze ceva
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
întreg și îl traduce ca atare, el înseamnă «comple t ro tund» sau «ce rc pl in» [s.n.]. Din acest motiv, se numește kyilkhor («centru și ce rc») [s.n.] în tibetană, făcând referire la o persoană importantă înconjurată [s.n.] de adepți sau la Regele Dharmei, Cuceritorul Transcendent, alături de alaiul și palatul său. De aceea, în acest context, mandala [s.n.] este temeiul [sau temelia] care susține calitățile supreme și se înfățișează ca întrupare a spr ijinului întru totul pur și a celui
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
religia care își pierde prerogativele politice. în aceste condiții, lupta pentru autoritate se poate desfășura, odată cu pierderea statutului politic de „primă religie“, doar prin apel la supremația majorității și deci prin încercarea dominării numerice. A păstra și a mări numărul adepților este una dintre pârghiile păstrării autorității politice. în consecință, din punct de vedere oficial se va da câștig de cauză, după cum se cere, ecumenismului, însă în lăcașurile de cult se vor propovădui cu mai multă putere superioritatea propriei religii și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
am ales și nu alegem calea hotărând împreună, dacă nu facem cu onestitate bilanțul a ce și cum am gestionat și prognoza a ce și cum vrem să gestionăm în anii ce vin. Este evident și pentru cei mai convinși adepți ai paradigmei științifice dominante (întemeiate pe mecanica newtoniană, dualismul cartezian, logica aristotelică etc.) că în ultimul timp s-au acumulat și evenimente, probleme neașteptate, nedorite, neintenționate de cei care le-au creat, care pun la probă nu numai știința, ci
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
că sărăcia este o "caracteristică" a perioadei pe care o parcurge România de la socialism la capitalism, fiind determinată de "restructurarea" economiei, de "moștenirea comunistă", de actele de corupție, de trecerea de la hiper-centralizare la "liberalizare" (de la o extremă la alta) etc. Adepții explicațiilor cauzaliste ale sărăciei susțin că: săracul însuși e vinovat de situația de sărăcie în care se află, el singur a ajuns în această stare; cauza este organizarea societală; sărăcia este un fenomen social normal în societate, cu rădăcini adânci
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
care, fără a distruge deodată, le strică, le denaturează”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 111-112) Diferite denumiri ce li s-au dat ereziilor și ereticilor „Urâta erezie a maniheilor<footnote Notă Pr. D. Fecioru: Maniheii, adepții lui Mani. Mani n-a fost un eretic creștin, cum este socotit uneori, ci un întemeietor de religii. Mani consideră pe toate celelalte religii premergătoare religiei sale și strict naționale. Pentru aceasta tendința religiei sale este universalistă; s-a întins
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cartea a III-a, 23, 1-4, în PSB, vol. 44, p. 150) „Când Arie a venit în Egipt după sinodul de la Ierusalim, fiindcă Biserica din Alexandria evita comuniunea cu el, a venit din nou în orașul Constantinopol unde se adunau adepții săi, care voiau și să arate supunere episcopului Eusebiu din Nicomidia, și să participe la sinod. Alexandru, episcopul de atunci din Constantinopol<footnote Notă Pr. Șt. Alexe: A păstorit după anul 325 și a murit în 336 sau 337 (n.s.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fiind așadar universală și cumulativă. Interpretată în termeni transcendentali, cunoașterea specifică științelor naturii este separată (și epistemologic opusă) de formele de gândire determinate istoric și cultural care sunt înțelese ca relevante pentru o perspectivă asupra lumii"159. Astfel, teoreticienii sociali adepți ai "programului forte" al sociologiei cunoașterii, sau în termenii lui Raymond Boudon ai perspectivei maximaliste, consideră că atât sociologia cunoașterii, cât și sociologia științei sunt neutre din punct de vedere epistemologic și, din acest unghi, conceptul de cunoaștere poate fi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
este în aparență irațional în plan social. Depășind "excesele matematizante" intervenite în sfera teoriei social-politice sub influența pozitivismului, ideologia poate contribui deci la îmbogățirea comprehensiunii complexității spațiului social. În plus, chiar dacă am fi de acord cu pretențiile emise recent de adepții "programului forte al sociologiei cunoașterii"200, care subliniază că, până când nu vom adopta o abordare științifică a întregii cunoașteri deci atât cea proprie științelor naturii, cât și aceea specifică teoriei sociale și politice înțelegerea noastră cu privire la aceasta nu va fi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
considerând că șeful ei, Corneliu Zelea Codreanu va face din România “o țară mândră ca soarele de pe cer”; -a avut ca organe de presă ziarele: o “Buna Vestire”; o “Cuvântul”; o “Axa”; o “Sfarmă-Piatră”. -a reușit să-și atragă numeroși adepți prin: o organizarea de procesiuni religioase; o repararea sau construirea unor biserici sau troițe; o organizarea taberelor de muncă; o organizarea unor cantine și magazine muncitorești. -a atras de partea ei reprezentanți ai burgheziei, studenților, intelectualilor, țăranilor, săracilor, preoților. -în
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
săi. Este semnificativ și faptul că această teorie a fost influențată de concepția fiziocrată și de ideile liberalismului care atribuiau statului un rol de “jandarm”, de supraveghere a aplicării regulilor (legilor) și asigurarea ordinii publice. 13 Idem, p. 156 23 Adepții teoriei siguranței (Jean-Jacques Rousseau, Emile de Girardin, Mc Culloch, Thiers, ș.a.) presupuneau că statul era un partener activ În orice activitate, creând condiții favorabile pentru desfășurarea În siguranță a diferitelor activități (prin legi, instituții, organe de stat, etc.) și primind
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
impozitului căutând minimizarea părții din utilitatea individuală ce se sacrifică pentru a asigura funcționarea normală a statului. În această variantă, după plata impozitului, utilitatea marginală realizată ar trebui să fie egală pentru toți indivizii. Este interesant că tot În concepția adepților acestei teorii se putea institui și așa-numitul „impozit negativ”, reprezentând, de fapt, o asumare de către stat a unei cheltuieli ca pe o alocație unică, globală, destinată să asigure indivizilor aflați În dificultăți un venit minim garantat. Dar această alocație
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
este soluția de compromis. Ca urmare, se admite că acoperirea cheltuielilor publice trebuie efectuată prin prelevarea de impozite, dar așezarea și perceperea acestora trebuie astfel concepute Încât raporturile de forțe dintre indivizi să rămână aceleași ca Înainte de impozitare. Unul din adepții teoriei, J. R. McCulloch, afirma că „nici un impozit pe venituri nu poate fi echitabil dacă nu lasă indivizii relativ În aceeași situație ca aceea În care ei se găseau Înainte de perceperea sa”16. Este avută În vedere preocuparea de a
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
modificări ale salariilor și prețurilor, politica monetară și fiscală, stocul monetar, bugetul, rata dobânzii și datoria națională”45. Totodată este de remarcat și faptul că gândirea economică modernă, Înglobând și problema impozitelor, a evoluat În jurul a două școli devenite celebre; adepții primei școli - cea keynesistă - fiind de părere că guvernul trebuie să se implice și să aibă un rol important În 45 Dornbusch R., Fischer S., Macroeconomia, Ed. Sedona, Timișoara, 1997, p. 89 1.2.2.2 Funcțiile impozitului În contextul
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
că guvernul trebuie să se implice și să aibă un rol important În 45 Dornbusch R., Fischer S., Macroeconomia, Ed. Sedona, Timișoara, 1997, p. 89 1.2.2.2 Funcțiile impozitului În contextul concepțiilor moderne 49 derularea activității economice, În timp ce adepții celei de-a doua - școala monetaristă - afirmă că economia de piață funcționează mai bine dacă statul nu intervine În evoluția ei. În cadrul abordărilor specifice școlii keynesiste, considerată creatoarea celei mai importante doctrine din gândirea economică contemporană a avut loc „transferarea
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
o politică economică viabilă constă În menținerea unei rate de expansiune monetară compatibilă cu creșterea economică. 54 Raboy G.D., L'économie de l'offre, Economica, Paris, 1984, p. 78 56 Reprezentantul cel mai de seamă al monetarismului, M. Friedman este adeptul ordinii naturale susținute de clasici, care În opinia sa implică două aspecte majore: Întreruperea și evitarea oricărei acțiuni intepestive a puterii publice În viața economică; opțiunea clară pentru piață, deoarece aceasta reprezintă cel mai eficace regulator. Totodată, susținătorii concepției monetariste
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
intelectului, iar accesul la lucrurile extramentale se realizează cu ajutorul unor entități intermediare. Rolul pe care aceste entități intermediare îl joacă în cunoaștere constituie obiectul unui duel contemporan între exegeții lui Toma. De o parte a acestui duel argumentativ se află adepții unei inter pre țări realiste, printre care se numără Norman Kretzmann, Do minik Perler sau Eleonore Stump, care consideră că accesul la obiectele extramentale este unul nemijlocit, entitățile intermediare fiind cele prin care (id quo) cunoaștem; de cealaltă parte sunt
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
inter pre țări realiste, printre care se numără Norman Kretzmann, Do minik Perler sau Eleonore Stump, care consideră că accesul la obiectele extramentale este unul nemijlocit, entitățile intermediare fiind cele prin care (id quo) cunoaștem; de cealaltă parte sunt situați adepții unei grile de lectură reprezentationaliste, interpreți precum Robert Pasnau sau Claude Panaccio, Pentru care entitățile intermediare sunt cele pe care (id quod ) le cunoaștem pentru a putea cunoaște obiectele extramentale. Alt fel spus, cei din prima tabăra văd cunoașterea că
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
contemporani în două mari tabere: realismul direct și reprezentationalismul. Când spun „realism direct“ și „reprezentationalism“ îi am în vedere pe acei interpreți contemporani care au citit epistemologia lui Toma din Aquino fie prin grila realismului, fie prin cea a reprezentationalismului. Adepții realismului direct consideră că gândurile noastre se referă la obiecte din lumea reală, la care avem un acces direct prin asimilarea entităților interme diare, care determină conținuturile obiectelor și care joacă doar un rol cauzal, acela de id quo în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]