79,378 matches
-
desigur, bând și în restaurante, în "bufete" și în grădini. Dar nicăieri ca atunci când bea în singurătate nu citeam în gesturile și-n expresia feței sale cât de adâncă putea fi suferința unui om. Atunci, cutele deveneau și mai adânci, aerul de marțială, invincibilă solemnitate se transforma într-o mască îndărătul căreia nu dispărea doar omul, ci întreaga lui ființă. Era o stranie contragere a personalității, un fel de rigidizare a trăsăturilor care, paradoxal, îl făceau mai uman și mai dispus
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
dorită. Dincolo de gândul cumpănit de aparențe nodul în papură era o teribilă coincidență, eu împietream de spaimă fără vântul din larg și Cel-ce-a-înfrunzit-pădurea ar fi vrut să prelimin spiritul zicalei - adevărul crud să mi-l apropii. Atunci a-ncolțit ecoul privirii. Aerul mării îngreuna somnul eu eram atins de simboluri și golul anume îl simțeam alături - ca un ascet, într-un avânt mistic, incompatibil cu sine. Și nu știu dacă... în performanța estetică voi căuta o urmă de decență, să-mi amintesc
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
pentru un discurs plastic ireproșabil prin unitate și congruență. Și pentru că în spațiul acestei alcătuiri indestructibile a lumii, cuvîntul are o forță incomensurabilă și mereu activă, Paul Neagu a scris: Lumea luminînd Cîntecul Din voce vine Cîntarea Se clădește Pe aer vibrînd Amintirile Mirosul Limba, cartilagiul Moștenirile astrale Titirezul Ciocîrlia Giroscopul, sărutul sării Lumea luminînd Londra, 1988-1994 VII Asemenea unui organism viu, imaginea trăiește ca întreg, dar funcțiile sale metabolice, dacă le putem numi astfel, sînt egal distribuite la nivelul ei
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
că și prin această alegere s-a pus în evidență - dacă mai era nevoie - calitatea acestei renumite orchestre. Solistul serii, violoncelistul brazilian Antonio Menses , nu a fost ales întâmplător, stilul său sobru fiind unul cât se poate de potrivit pentru aerul predominant contemplativ și elegiac care traversează lucrarea, Concertul pentru violoncel op.85 (1919) . La vremea când Antonio Menses intra în activitatea competițională exigențele erau altele decât astăzi; erau concursuri puține și un Premiu I la „Ceaikovski” însemna deja o carieră
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
alta, cu trepied, fără trepied. Părea că intră pe ultima sută de metri pregătirea strategică a unei bătălii serioase. Gesturi precise, mișcări exacte, mîini îndemînatice care desfăceau, înșurubau, montau, asamblau întruna aparate sofisticate de fotografiat. Corpul, mîinile, capul desenau prin aer ritmul mișcărilor frînte din dansul contemporan și postmodern. Semiîntunericul intensifica misterul și, într-un fel, clandestinitatea prezenței lui. A acțiunii, a limbajului. Nu prea văzusem așa ceva pe la noi. Poate doar în timpul Pieții Universității cînd apăreau de peste tot fotoreporteri străini cu
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
Wurst e un artefact. E un bărbat care și-a luat un nume compozit. Heteroclit. Se putea numi chiar Heteroclita... European. S-a înveșmântat în damă, și-a desenat o barbă... Nu e de uitat amănuntul că produsul avea un aer christic... O muiere cu barbă pe nume Conchita Cârnaț, care aduce cu Hristos. Genial artefactul!”. Sigur, noi avem talentul de a lua totul în tragic (toată lumea ne fură, e împotriva noastră - vezi ultimul paragraf), dar să nu ne pierdem umorul
Planeta ciuda?ilor by Ana-Maria Szabo () [Corola-journal/Journalistic/84138_a_85463]
-
Gh. Olteanu O gașcă de băieți joacă baschet în jurul unui stâlp de telefon de care au agățat o scândură cu un coș. Picioare în mișcare, țipete... Hârșâitul și râcâitul ghetelor pe pietrișul de pe alee pare să le catapulteze glasurile în aerul albastru și umed de martie, sus, deasupra cablurilor. Rabbit Angstrom, îmbrăcat în costumul lui de lucru, urcă pe alee, se oprește și urmărește jocul, cu toate că are douăzeci și șase de ani și peste doi metri. E atât de înalt, încât
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
primăvară, plantându-și atent picioarele, învârtind nervos mingea în fața pieptului, cu o mână mare, albă, întinsă protector deasupra balonului și cu cealaltă susținându-l dedesubt, clătinându-l cu răbdare de parcă ar fi vrut să-i găsească o poziție echilibrată în aer. Unghiile lui au noițe mari, albe, în formă de semilună. Deodată mingea se ridică spre reverul drept al hainei și i se desprinde de pe umăr, în timp ce genunchii i se lasă în jos; s-ar fi zis că lovitura o să rateze
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
adversari. Băiatul rămas e încă pitic, dar de pe acum sfidător, se mișcă cu mare ușurință; e cel mai bun dintre toți șase; poartă un fes tricotat, cu moț verde, care-i vine până la sprâncene și peste urechi, dându-i un aer de cretin. E un talent înnăscut. Îți dai seama numai cât îl vezi cum se mișcă în lateral, fără să facă pași, parcă alunecând pe propriul lui har. Și felul în care pândește înainte de a se mișca. Cu puțin noroc
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
lucrurile. Urci treaptă după treaptă, până când ajungi în vârf și toată lumea te aclamă; din pricina sudorii care îți brobonește fruntea, nu poți vedea foarte bine și gălăgia te buimăcește, simți că ți se desprind picioarele de pe pământ și atunci ești în aer, la început nu chiar uitat, doar în afară, și te simți bine, și relaxat, și liber. Ești în afară, în aer, și într-un fel parcă lichefiat, și continui să te înalți, până când ajungi, așa cum te văd puștii ăștia, doar
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
vedea foarte bine și gălăgia te buimăcește, simți că ți se desprind picioarele de pe pământ și atunci ești în aer, la început nu chiar uitat, doar în afară, și te simți bine, și relaxat, și liber. Ești în afară, în aer, și într-un fel parcă lichefiat, și continui să te înalți, până când ajungi, așa cum te văd puștii ăștia, doar un petic din cerul adulților care plutește peste ei în oraș, un petic de cer care, din cine știe ce pricină ciudată s-
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
un record care nu a fost depășit decât patru ani mai târziu, adică exact acum patru ani. Trimite mingea cu o singură mână, cu ambele mâini, pe sub mână, direct, cu spatele, din săritură și de pe loc. Mingea se ridică în aer, netedă și mătăsoasă la atingere. Faptul că senzația atingerii e încă vie în mâinile lui îl exaltă. Se simte eliberat dintr-o lungă și apăsătoare posomorală. Dar trupul s-a îngreunat și respirația i-a devenit mai scurtă. Îl enervează
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
în susul aleii, pe lângă fabrica de gheață părăsită, care scapă bucăți de bârne putrede pe platforma de încărcare. Pubele, porți de garaj, garduri de sârmă pentru cotețe printre care se încâlcesc tulpini de plante moarte. E luna martie. Iubirea plutește în aer. Totul se înviorează. Rabbit simte prospețimea aerului răzbind prin gustul amărui de fum care i-a rămas în gură; scoate din buzunarul bulbucat al cămășii pachetul de țigări și, din mers, îl aruncă în lada de gunoi, deschisă, a cuiva
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
care scapă bucăți de bârne putrede pe platforma de încărcare. Pubele, porți de garaj, garduri de sârmă pentru cotețe printre care se încâlcesc tulpini de plante moarte. E luna martie. Iubirea plutește în aer. Totul se înviorează. Rabbit simte prospețimea aerului răzbind prin gustul amărui de fum care i-a rămas în gură; scoate din buzunarul bulbucat al cămășii pachetul de țigări și, din mers, îl aruncă în lada de gunoi, deschisă, a cuiva. Mândria îi răsfrânge buza de sus, îi
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
al monodiei acompaniate, ca reacție la complicațiile și fastul exagerat al stilului polifonic. În anul 1750, la dispariția lui J. S. Bach, o întreagă epocă muzicală se află în amurg, marea epocă a stilului contrapunctic. O nouă orientare plutea în aer, venind dinspre Franța și Italia, fiind adoptată de publicul muzical abia cucerit și susținută de muzicieni, între care se disting fiii lui Bach. Le style galant sau lo stile sueto, alături de stilul Empfindsamkeit, stilul sensibil în expresia lui germană, toate
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
Aveam o siluetă de fată de 13 ani! După cinci săptămâni, în timp ce mi s-au trimis adevărate grădini de flori, iată-mă în stare să mă cobor din pat și să încerc după câteva zile o plimbare cu trăsura la aer liber. Bucuria alor mei era mare de a mă vedea iarăși în picioare, dar ce rezultat trist! Speranța de a avea și eu un copilaș mi-a fost crud luată! Trebuie să mă obișnuiesc și cu gândul acesta. Manifestările de
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
iunie, când porni cu trenul înarmatăcu un mare buchet de trandafiri galbeni bine învelit în hârtie udă, ca să nu se ofilească.Erau destinați reginei suferinde. Coborând în gară găsii o trăsură care mă duse la hotel. Nu știu ce tristeță plutea în aer, ca o presimțire de rău! Sinaia nu era încă populată cu viligiaturiști, era tristă și părăsită. O mașină mă duse spre castelul Foișor, însă era interzisă apropierea vehiculelor, așa că făcui drumul pe jos de la casa vânătorilor spre castel, o bucată
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Maruca Cantacuzino, acum soția sa, faceonorurile cu multă dibăcie socială ca de obicei. A fost o frumusețe pe vremuri și dragostea permanentă a lui George Enescu, dragoste care s-a sfârșit după 20 de ani, cu căsătoria lor. Acum are aerul unei împărătese bizantine, însă foarte masivă ca siluetă. Are obiceiuri stranii, de exemplu te chiamă la telefon la miezul nopței ca să te invite pe a doua zi la muzică la dânși. Enescu nicioadată nu vrea să vorbească la telefon, pentru
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
concerte interesante, la care erau solicitați să cânte cei mai de seamă artiști ai noștri, printre care George Enescu, Cella Delavrancea și eu, am fost rugați să cântăm. Eu am cântat mai ales muzică românească. Însă se simțea furtuna în aer și lumea era plină de griji. Am mai cântat de câteva ori la București și o dată îmi aduc aminte că am cântat toate trei sonate de Brahms pentru pian și vioarăcu prof. Sandu Albu, concert care s-a repetat la
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
a repetat la Sibiu nu mult după aceea. La acest concert am avut un mic accident. Voind să cobor de pe podiu o treaptă care ducea la odaia artiștilor, această treaptă fiind solidă, se urni din loc, iar eu călcând în aer, mă trezii jos, ca într-o trapă. Bietul Sandu Albu făcând ochi mari de spaimă reuși să mă scoată foarte repede, dar publicul se speriase de-a binelea crezând că mi-am făcut vreo leziune la mâini; dar se liniști
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ca domeniu public, comun, al maximei vizibilități, devine scena pe care oamenii, vântul, iarba și norii se manifestă prin agitație bezmetică și ridicări neștiutoare din umeri: Semințele își trimit/ tulpinele în văzduh/ și din disperare oamenii/ își frământă mâinile în aer./ Aleargă pe străzi și strigă:/ Umbra cărui trup e sufletul?/ Da, umbra cărui trup e sufletul?// Vântul ridică din umeri,/ și iarba și norii, la fel./ Nimeni nu vede,/ nimeni n-aude,/ nimeni nu înțelege nimic." (Umbre). Pe când condamnatul e
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
într-o condiție de "abstracție". Concertele la care se producea aveau loc în marea lor majoritate în salonul artistic personal sau în cîteva altele similare, în fața unui auditoriu restrîns, fără a se putea bucura de abundența comentariilor în presă. Un aer de cerc select, de ezoterism salonard a înconjurat-o măgulitor dar și cu dezavantajul unei notorietăți limitate de numărul invitaților. Circumstanțe menite a stimula curiozitatea biografului cu mare dispoziție investigatoare și deopotrivă a-i solicita resursele scriitoricești ce se aplică
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
să-și facă cu ochiul” de dragul femeii iubite. Tiparul este al unei muzici vest-europene, deciso (Ștefan Popov, bas- bariton). Cuplului Farfuridi- Brânzovenescu i s-a acordat o atenție specială; Farfuridi extrem de reliefat, cu patos, vehement, evoluează pe idiomuri latino, acest aer piazzolian sugerând cumva caracterul pătimaș hispanic. Vasile Chiș - bas bariton - se desfășoară pe suprafețe semnificative și se distinge pregnant față de montările clasice ale piesei. În sfârșit, frumoasa Zoe Trahanache primește tiparul unui personaj ceaikovskian, cu arii ample, romantice, pătrunse de
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
prezent mitologic între vis și realitate. În spectacol, Alina Cojocaru a demonstrat o sensibilitate ieșită din comun, conferindu-i eroinei o magie unică, prin mișcarea brațelor atât de expresivă, prin sărituri eterice în care parcă plutea ca un spirit în aer, pierzându-și starea de ponderabilitate. Ea trăiește fiecare atitudine, transmite o emoție în dans care poate să-ți taie respirația. Este, într-un cuvânt, o artistă unică, seamănă cu un porțelan de Sevres, ca un mic bibelou delicat, care te
?LA SYLPHIDE? by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84296_a_85621]
-
filosofilor greci, în special Heraclit, și cea creștină. Acest lucru se explică prin originea naturală a principiului eterofoniei: compozitorul o compară cu apele unui râu, ce se despart, formând o deltă, după care se unesc din nou, sau cu vibrația aerului dintr-un tub, formând noduri și ventre. Și in persoana lui Șt. Niculescu contrariile s-au dizolvat într-o unitate. Este vorba de un spirit științific și în același timp profund religios. Studiind matematica, a aplicat-o în compozițiile sale
Ștefan Niculescu by Ana SZILAGYI () [Corola-journal/Journalistic/84303_a_85628]