7,836 matches
-
că, dacă Wittgenstein nu ar fi suferit de această boală, atunci el și-ar fi expus ideile într-o manieră mai adecvată fondului lor, aceea pe care o întâlnim la clasicii filozofiei analitice. Cu greu ne-am putea închipui o afirmare mai netă a punctului de vedere că orice contribuție importantă în filozofie va trebui să poată fi reconstruită prin formularea de teze și argumente. Convingerea lui Hintikka este că scrierile lui Wittgenstein sunt importante tocmai deoarece ele pot constitui punctul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
minții oamenilor multe convenții și prejudecăți tradiționale. Acest mod de a gândi explică de ce Russell a susținut de-a lungul întregii sale vieți că libertatea de gândire și expresie, care face posibilă discuția publică, precum și sistemul politic democratic, care permite afirmarea voinței cetățenilor în conducerea treburilor publice, sunt premise esențiale ale bunei stări a comunității. Piatra de încercare a intelectualului autentic i-a apărut a fi nu numai devotamentul, ci și angajarea fără rezerve pentru aceste valori. Spre deosebire de mulți confrați, el
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
raționalist versus „un punct de vedere religios“ În acord cu filozofia epocii luminilor și cu liberalismul secolului al XIX-lea, Russell lega țelul emancipării ființei umane, al instaurării unei ordini sociale inspirate de idealurile libertății și dreptății, de dezvoltarea și afirmarea gândirii raționale. Expresia cea mai înaltă a gândirii raționale o reprezenta, pentru el, spiritul care animă cercetarea științifică și, în genere, acele discuții și controverse în care nu contează decât probele și argumentele. Într-o formulare negativă, perspectiva raționalistului era
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
veacurilor. Popoarele se formează și se mișcă în virtutea altei forțe, dominante și imperative, dar a cărei origine rămîne necunoscută și inexplicabilă. Forța aceasta este dorința de a atinge sfîrșitul și care constituie în același timp negarea acestui sfîrșit. Este forma afirmării necontenite și neobosite a existenței sale și a negării morții. Spiritul vieții, după cum spune Scriptura, «rîurile de apă vie», a căror secare o prevestește amenințător Apocalipsul. Principiul estetic, cum se exprimă filosofii, principiul etic, cum zic aceiași filosofi. «Căutarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
principiu de drept natural, de drept divin, întrucât înscrie regula alegerii suveranului de către membri colectivității. Aici pot fi aduse în discuție alte două aspecte, care privesc funcțiile Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate și teoria contractului social (mult mai târzie decât afirmarea acestor principii). Regele guvernează și hotărăște în problemele care interesează colectivitatea doar cu consimțământul și colaborarea poporului. De aceea principiul reprezentării interzice suveranilor să decidă singuri, fără "sfat", în problemele cele mai importante ale regatului. În Aragon, de pildă, la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și constituirea unor Diete separate. Reforma și războaiele religioase din Europa secolului al XVI-lea126 au creat premisele instituționalizării modului de reprezentare pe criteriu confesional. Promovând fals principiul toleranței religioase, Reforma a "topit" în creuzetul regatelor și imperiilor diverse popoare, împiedicând afirmarea lor liberă în viața politică și crearea propriilor Universități. Principiul cuius regio, eius religio, adoptat în Dieta de la Augsburg în anul l555, consacra o realitate deja existentă în unele părți ale Europei, cum de altfel este și cazul Transilvaniei 127
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
dieta țării" (Landtag), reprezentând în acest fel "țara" față de principele domnitor. Puterea principilor își va afla limita doar în Adunările reprezentanților stărilor privilegiate. Stările s-au înălțat, treptat, la o autoritate egală cu cea a suveranului teritorial, autoritate manifestată prin afirmarea dreptului de rezistență față de suveran (ius resistendi et contradicendi), modalitatea de aplicare a impozitelor aprobate, participarea la administrarea politici interne și externe, prin aplicarea hotărârilor stabilite pentru întreg Imperiul 335. Ca pretutindeni în țările care au cunoscut regimul de stări
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ușoară mișcare de independență. Era perioada Marelui interregn din Imperiu, când primele trei cantoane Uri, Schwytz și Unterwalden se uneau pentru a-și apăra libertățile. Anul 1291, când aceste cantoane au primit cele dintâi privilegii (immédiateté), a deschis drumul spre afirmarea libertății 393. Cea de-a doua perioadă a fost precedată de victoria de la Morgaten (1315) asupra lui Leopold de Austria, fiind urmată de continuarea federalizării. De acum începe afirmarea caracterului democratic al instituțiilor. Se constituia Confederația helvetică. În perioada 1332-1353
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cantoane au primit cele dintâi privilegii (immédiateté), a deschis drumul spre afirmarea libertății 393. Cea de-a doua perioadă a fost precedată de victoria de la Morgaten (1315) asupra lui Leopold de Austria, fiind urmată de continuarea federalizării. De acum începe afirmarea caracterului democratic al instituțiilor. Se constituia Confederația helvetică. În perioada 1332-1353 s-au asociat Lucerna, Glaris, Zug și orașele Zürich și Berna; între 1481-1513 alte cinci cantoane se adăugau confederației: Bâle, Soleur, Fribourg, Schaffhouse și Appenzell. Primele opt cantoane asociate
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Diete. Reducerea atributelor suverane, în realizarea supremației stărilor, își găsește explicația în condițiile (pacta conventa) cuprinse de jurământul de credință depus de principe cu prilejul înscăunării 755. El se intitula "domn din mila lui Dumnezeu" (dei gratia)756, suport al afirmării suveranității, care îi asigura prerogative largi. Principele se bucura de dreptul de inițiativă (propositiones) și convoca Dieta (comitia), fixând locul și data întrunirii. După votarea de către Dietă a proiectelor de legi, principii le sancționau dându-le valoare juridică, întărindu-le
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
vinovatei" sale duble îndeletniciri: situarea fără drept de apel a operei sale pe teritoriul poietic delimitat exclusiv de maniera reducționistă ut pictura poesis. Ce-i drept, încă de la început, poeta însăși nu a părut a-și refuza capriciul asumării și afirmării! constante, uneori orgolioase, a dublei sale vocații. A se vedea titlurile și cea mai mare parte a textelor incluse în primele două volume, După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001) și Acuarele vulnerabile (Universitas XXI, Iași, 2003), dar și titlurile de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1.1. Modelul dramatic al românului modern 103 2.1.2. Comedia urbană și Pariziana-spectacol 110 2.1.3. Spectacolul Puterii sau guvernarea din culise 120 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc 130 2.2. Stratageme de afirmare ale Parizienei: transcendere a stereotipiei 137 2.2.1. Scene mondene sau aparente ritualizate 141 Scenă la teatru 142 Bălul că spectacol 143 Plimbarea 145 Călătoriile 146 Scenă la hipodrom 148 Scenă la cumpărături 149 Jocul 151 Activitatea filantropica 152
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
modernus" este definit de relația specială cu noutatea 14. Individul trăiește elanul emancipării, parcurgând rapid drumul care duce la proclamarea autonomiei sale15. Individul se (auto)construiește în periplurile sale sociale, etice, politice etc. Femeia parcurge și ea drumul sinuoasei sale afirmări. Locul și rolul femeii în societate, puterea și formele de acțiune, diversitatea reprezentărilor pe parcursul timpului (zeița, madona, vrăjitoare, demon) s-au schimbat. Printre fenomenele sociale, morale și estetice care definesc modernitatea, Parisul și Pariziana sunt elemente revelatorii subtile ale fetelor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
exprimă prin introducerea a noi teme, genuri literare și ne-literare, spații, personaje, raporturi, sărbători, neliniști. Modernizarea comunicațiilor, a ritmului difuzării informațiilor prin telegraf, prin ziare și afișe răspunde necesității tipic pariziene de noutate și senzație. Toate acestea duc la afirmarea unui nou oraș "Parisul eveniment" [Valéry, 1996, p.56], cu importanță capitala și cu semnificația pe care istoria, literatura și arta le reține și le comentează. Fenomenul parizian, în politică sau în cultură, trimite întotdeauna la evenimente care ocupă topul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
1971, p. 211]. Femeia modernă devine unul dintre locurile privilegiate ale corespondentei mitologice dintre lumea tehnică modernă și lumea arhaica a simbolului [v. Bugi-Glucksmann, p.407]. Celebrarea forței sale suverane, în cuvinte și în imagini, este un element fundamental pentru afirmarea puterii sale în ochii tuturor. Transformarea mitului colectiv al Parizienei în mit literar se manifestă prin prezența în diferite texte literare în care apare de fiecare dată aceeași și totodată diferită. Ce este Pariziana? Un mit? Un tip? Un caz
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sau le savoir vivre au féminin. Pariziana este femeia modernă conștientă de valoarea să. Ea este superlativul femeii în general, și al femeii franceze, în special. A fi femeie și a fi Pariziana este un rol dublu. Femeia pariziana vizează afirmarea unui anumit tip de autenticitate specific franceză și pariziana. 1.1.1. "Noua Femeie" și paradoxurile emancipării franceze Formarea identității celui de "al doilea sex" (expresie consacrată a Simonei de Beauvoir) a fost un drum anevoios. Tradițional, bărbatul est subiectul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o ieșire fericită sau nefericită [Callois, 2000, pp.18,19]. Ceea ce duce la rezolvarea situației este căutarea 63. Anticipând unele poziții care vor fi demonstrate ulterior, putem spune că Pariziana se caracterizează chiar prin căutări de ordin diferit: căutarea socială (afirmarea și guvernarea feminină), căutarea sentimentală (mânia să de a repeta, de a lua de la capăt aventură, de a seduce) și căutarea creativă (teatralitatea și capacitatea de a inventa scenarii) etc. Gilbert Durând propune o definiție operațională a mitului și plasează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
jumătatea a doua a secolului pierde această calitate. "Pentru epocile anterioare, se preferă termenul de protagonist și erou proiecție a unui ideal" [Sarbu, 1997, p.5], insă naturalismului îi lipsește idealul, cum observa Hippolyte Taine. Baudelaire ripostează acestor pseudo-evidențe prin afirmarea permanentei eroismului în viață modernă. Atât doar că acest eroism cunoaște niște transformări. El reușește să combată vechea schemă de interpretare, prin care se consideră că lumea modernă este pradă declinului și decăderii. Eroismul modern a dezertat din domeniile care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
O caracteristică a parizienilor din toate timpurile, indiferent de spațiul real sau fictiv în care îi întâlnim, este eul lor extrem de flexibil, adaptarea facilă la o situație sau alta. Spiritul, în orașul acesta, este înțelegerea rapidă a unei situații și afirmarea personalității. Dificultățile delimitării parizienilor de ceilalți francezi țin de faptul că felul de a fi și manierele pariziene s-au extins și au devenit, de regulă, franceze: "la France toute entière a en quelque sorte été "parisianisée"" [Hoffet, p.10
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al mondenei franceze: indiferență, nepăsarea, ignorarea convențiilor, provocarea, subversiunea, refuzul, capriciul, tupeul, insolenta, impertinenta, cinismul [v.Babeți, p.184]. Dar contestarea pe care o practică este subtilă, plină de tact. Structura morală a Parizienei se caracterizează prin maximalizarea posibilităților de afirmare. Pariziana este o nouă formă originală de individualizare feminină. Menționarea vârstei este secundară în constituirea portretului: "C'est une fort jolie femme de vingt-huit ans" [Maupassant, Notre cœur, p.51,52] și asta deoarece Parizienele de mici își au toate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
qu'elle était dévote, se figurant qu'elle avait des délicatesses de sentiment, rareș comme șes dentelles, avec des amulettes sur la peau et des pudeurs dans la dépravation" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.385]. Cum această aparentă nu găsește afirmare, dragostea față de doamna Dambreuse devine repede o decepție. Spre sfârșitul românului, doamna Dambreuse își descoperă adevărata față: "Elle était hautaine avec șes gens; șes yeux restaient secs devant leș haillons des pauvres. (...) Elle aurait écouté derrière leș portes; elle devait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de semenele sale din alte țari [v.Hoffet, p.90]. Ea este o femeie puternică și dinamica, cu abilități și flexibilitate. Pariziana este interesantă prin constituirea unor mecanisme, stratageme, strategii și tactici specifice,prin care se afirma și se impune. Afirmarea ei se face pe mai multe scene (mondene, private și intime) și pe mai multe căi, directe și indirecte. Pariziana introduce în farmecul politeții mondene teatralizarea sentimentelor și a comportamentelor. Întreaga să existența este, de fapt, teatrală. Aceste teze ar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Homo ludens, se asociază cu cea de joc desfășurat în condiții specifice, ca o acțiune liberă, îndeplinind prin legăturile spirituale și sociale pe care le creează o funcție de cultură. Omul este un actor atras în teatrul lumii, care duce la afirmarea și la punerea lui în evidență. "Avem în ființă noastră codificat rolul de actor, după cum lumea poartă în ea codul genetic al teatralității și își joacă în mod predeterminat propriul spectacol. (...) Lumea că teatru e o viziune care se nutrește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ființe de sex opus; preia puterea devenind stăpâna propriului destin, dar totodată devine victima trăsăturilor masculine. Pariziana își ia revanșa asupra bărbatului folosind arme atât din dotarea feminină (seducerea, abilitatea, ascultarea mimata), cât și din dotarea masculină (convingerea, contrazicerea). Pentru afirmarea în exteriorul spațiului privat, Pariziana are nevoie de calități tradițional calificate că masculine curaj, ambiție, fermitate, spirit activ, orgoliu, independentă, agresivitate, duritate și spirit întreprinzător, de care dă dovadă. Combinarea acestor două tactici care îi reușesc de minune lui Clorinde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
secolul 227. Michèle Sarde denumește adulterul mal français, boala franceză. Mary Donaldson-Evans consideră [p.125] că ceea ce deosebește adulterul Emmei Bovary, de tip provincial, îndreptat spre consumarea unor formule românești, de adulterul parizian este că ultimul urmărește un beneficiu de afirmare individuală ca entitate. În pofida riscurilor, femeile au recurs întotdeauna la adulter că la o formă a libertății 228. Acest lux, Pariziana și-l permite mai mult ca oricare altă femeie. Libertinajul ridică marile curtezane la rang de regine. Nana devine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]