10,591 matches
-
m-am gândit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să o termin: și i-am dat și am miluit...cu două sate anume: Pătrășcanii, în ținutul Tutova, cu curți și cu vaduri, și cu mori, și cu vecini și cu trei prisăci de albine, și satul Rădești cu vecini în același ținut, și cu niște vii ce sânt la Nicoreștii de Jos, în ținutul Tecuci...” Ei, acum ce mai zici, iscoditorule? - Mărite Spirit, te-aș ruga să nu te superi dacă voi susține în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
niște adevărați cămătari, mărite Spirit.Probabil aveau oarece obișnuință, dragule. Uite că la 29 iunie 1704 (7212) Hristarh, egumenul Zlataustului, și soborul, vând lui Vasile, croitor, un loc de casă în Ulița Cizmăriei din Iași pentru 20 de matce de albine. Cum se vede treaba cucerniciile lor nu se încurcau în afaceri, ci le făceau ca la carte. - Te rog să nu te superi, mărite Spirit, dar nu știu cum se întâmplă, însă eu sunt cel care aduc mereu vorba despre motive de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de sud-vest era cimitirul celor căzuți de holeră la 1866. Locuitorii Pungeștiului posedau: 60 pluguri, 50 care cu boi, 5 căruțe cu cai, 944 vite cornute, 3 bivoli, 146 oi, 49 capre, 133 cai, 109 râmâtori și 93 stupi cu albine . În ședința sa din 27 aprilie 1895 Adunarea Deputaților României dezbat raportul prezentat de St. Rosetti referitor la proiectul de lege de autorizare a comunei rurale Pungești din județul Vaslui pentru răscumpărarea drepturilor de proprietate asupra târgului și contractarea, în
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de numai 3 % din valoare 168. Câteva zile mai târziu, același domn al Moldovei dădea un alt hrisov, prin care acorda înlesniri importante negustorilor armeni din Galiția și, implicit, celor din Bucovina, ce cumpărau vite, cai, porci și miere de albine din Moldova 169. Pe linia încurajării comerțului intern și a dezvoltării pieței, în urma propunerilor făcute de boierul Balș, Consiliul Aulic de Război din Viena a aprobat organizarea și ținerea a două târguri anuale în orașele Cernăuți și Suceava 170, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
necesități, în lipsa de bani, în caracterul economiei, pe scurt în situația țării, iar această situație poate fi ușor imaginată prin prisma a ceea ce am amintit, în treacăt, până aici. Totodată, petiționarul trebuie să achite pentru oi, porci și stupi de albine o taxă apăsătoare, atât pentru agricultură, cât și pentru el însuși, contribuție cunoscută sub numele de goștina și deseatina și care se ridică de la 5, până la 61/2 kr. pe bucată. Pe lângă acestea, el trebuie să plătească, pentru el și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Își deschide corola are 40% din ovule deja fecundate de propriul polen. Să-l judec? Nicidecum: Cu rădăcinile Înfipte zdravăn În pământ, planta nu poate pleca În căutarea „alesului inimii“ și nici nu poate lăsa doar În seama vântului ori albinei Îndeplinirea celui mai important act al vieții ei, de fapt a speciei - regenerarea. După cum nu pot compătimi planta pentru familia ei monoparentală: Nu văd cum ar putea vreun „urzic“ să materializeze „generozitatea“ paternă, adică să meargă la muncă și să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
extrem negentropic, către care să transmită ofranda. Chiar dacă aceasta e doar o lumânare aprinsă pentru sufletele celor plecați. Și care e tot ceva de genul „ale tale dintru ale tale“, căci ceara e o frântură din Soare eufemistic culeasă de albină din corola florii și dosită... À propos: e vorba de cea mai proaspătă „conservă“ de Soare, implicit cea mai curată ofrandă. Dar, pentru ca focul să poată sluji de punte Între noi și transcendent, el trebuie să fie pur și chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
exemplu: Sunteți și ipocriți, gândindu-vă cum să protejați Natura: dar nu fumul opaițului poluează, căci eliberează energia solară fixată deunăzi de planta care a furnizat oloiul; ori de animalul care, mâncând planta cu pricina, a furnizat seul; ori de albina care și-a crescut, din nectarul aceleiași plante, fagurii din ceară. Și ziceți voi, după ce-ați poluat cu termocentrala care eliberează o energie fosilă, aceea de care Natura nu mai prididește să se descotorosească ascunzând-o cât mai adânc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În așteptarea cărții de la anul? Cotidianul se colorează, Întru supraviețuire, În paleta „mediului“. Unul receptiv la insolit, spectacular, ... Într’un cuvânt, altfel decât cenușiul existenței de zi cu zi. Orice astfel de eveniment - crimă, viol, furt etc. - ajunge titrat cu „albine“ pe prima pagină, chiar dacă el nu afectează decât 1% din viața comunității momentului. Iar cutare inițiativă, care poate schimba - poate În bine - soarta nu a restului de 99% ci a Întregii comunități, trece neobservată, Într’un corp de literă minuscul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de cari. Junghiuri. Pentru junghiuri, vătămături, fracturi etc., se folosește atât pentru oameni cât și la animale leacul de nouă feliuri. Se compune din următoarele nouă materii : 1,5 l. vin, 200 ml. rachiu de drojdie, 200 ml. miere de albine, puțin balzam de Ierusalim, 100 g. zahăr galben, 1 g. zinabor măcinat, 1 g. șofran, 100 ml. camfor și 50 ml. untdelemn. Toate acestea se amestecă într-o oală curată care se astupă cu un capac cât gura oalei, ce
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fata sau feciorul au simțit că inimile lor bat la unison, s-a cântat de bucurie atunci când gospodarului i-au fătat oile, vaca, sau scroafa, miei, vițel sau godaci sănătoși, atunci când ștubeiele erau pline de mierea adunată de harnicile sale albine din smalțul florilor din luncă, din pădure, din grădină sau de pe hotar. S-a cântat de dor, atunci când omul sau femeia iubită se afla departe, au cântat de înstrăinare feciorii, atunci când au plecat la cătănie, sau când acei mulți localnici
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
așezat cuminte ca omul la drum. Consătenii noștri mureau de curiozitate șă știe cu ce fel de ființă aveau de a face. Mai văzuseră ei negri, că mai umblaseră prin lume, dar chip de cioban cu fața lustruită cu Vax Albina, buzat și cu un păr sârmos ca un Masai de Tanganica, cu cioareci de pănură și cu șerpar de Avrig peste cămașa cu cusături de Drăguș, nu le mai fusese dat să cunoască. Și numai ce trecură de Halta Viștea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ei, ba să aducă fata unui împărat,sau sălăți din grădina Cerbului care era foarte periculos, ori să mănânce cuptoare întregi de pâine într-o singură zi... Reușesc până la urmă. Reușesc datorită istețimii, curajuli, prietenilor pe care și-i fac: albine, furnici, Ochilă,Flămânzilă.... La fel și lui Heracle i se poruncise de către regele Euristeu să-i aducă mere de aur din grădina nimfelor hesperide, trei mere de aur. Pe unde vine asta sau este o simplă închipuire, devine curioasă Janeta
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
avea obiceiul să recite versuri) cu vorba "poetul", completând-o cu tot felul de ironii, căci era meșteșugit la acestea, așa încât Mihai se ferea să dea ochii cu tatăl său; ar fi preferat să stea la prisacă să-l înțepe albinele, decât în preajma vanitosului căminar. Eminescu a petrecut la Ipotești vacanțele copilăriei și anii întrerupți de la Gimnaziul din Cernăuți. A venit însă și mai târziu, cu diferite ocazii; mânat în lume, n-a putut niciodată scoate din suflet satul copilăriei. Eminoviceștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de boabe-ntunecoase/ Și lanțul ce se mișcă în valuri de smarald 68. Sunt extrem de pregnante sunetele, culorile și miroasnele în structura intimă a imaginarului eminescian: Miros, lumină și un cântec nesfârșit, încet, dulce eșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina și casa69 (s.n.). De altfel, trecute în basm, casa și incinta apar în aceeași proză eminesciană la fel ca în poezie, ele par a fi de pe tărâmul celălalt, dar nu cel al Zmeului, ci al lui Făt-Frumos: Făt-Frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
proprietate a familiei), insula cea verde din citata Copii eram noi amândoi. Astfel, în Cezara, nota de mister este prelungită în zonele nocturne și de vis, apăsând pe clape din irealitatea imediată. Indiferent dacă Eminoviceștii aveau sau nu stupi de albine pe insula din mijlocul lacului, geografia imaginarului este radical alta: ea vizează ideea de Centru, de aici, concentricitatea: Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine 180. Orice urmă a realului iubita veni lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Indiferent dacă Eminoviceștii aveau sau nu stupi de albine pe insula din mijlocul lacului, geografia imaginarului este radical alta: ea vizează ideea de Centru, de aici, concentricitatea: Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine 180. Orice urmă a realului iubita veni lângă lac și văzu cărarea de prund pe sub apă181 se sublimează în dense efluvii olfactive: Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor; iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lanțuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
este o florărie sădită de mine anume pentru albine 180. Orice urmă a realului iubita veni lângă lac și văzu cărarea de prund pe sub apă181 se sublimează în dense efluvii olfactive: Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor; iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lanțuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecându-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele încunjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat 182
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor; iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lanțuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecându-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele încunjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat 182. Ca și în poezie, proza reliefează, în ipostază sublimată, libertatea absolută în care trăia copilul neurmărit de ochii nimănui, ceea ce îi dădea o profundă notă de liniște sufletească. Liber cu natura firii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
privilegiat, singular, în care cele două realități se suprapun până la indistinct. Imaginarul nu se oprește aici: Ea intră încet în apa lacului și prinse încet, încet cu mâna din fiecare frunte de val câte o stea, ca și când ar fi prins albine de aur, apoi punându-le în poale le aduse în casă și le vărsă pe masă187. Gingășia fără de margini a "torsului" eminescian atinge apogeul în proza de inspirație folclorică Făt-Frumos din lacrimă 188. Ceea ce-a realizat poetul în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fața lui Dumnezeu, zise el unui înger ce trecea. Dacă nu-l ai în tine, nu există pentru tine și în zadar îl cauți, zise îngerul serios. Odată el își simți capul plin de cântece. Asemenea ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare în mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mișcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă el îngânau cântările ce lui îi treceau prin minte. [...] iar un înger, cel mai frumos ce l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
este Blând îngânat de-al valurilor glas.// Un bucium cântă tainic cu dulceață,/ Sunând din ce în ce tot mai aproape 154... De altfel, în noianul intuițiilor poetice, totul prinde glas: uraganul, tunetul, valul, buciumul, cornul, izvorul, râul, clopotul, vântul, albinele, undele, Orfeu însuși: Vântul c-o suflare plânsă codrii negri îi pătrunde/ Și vrăjește lin din frunze, și vorbește aiurind 155. Toate culminează cu armoniile mozartiene din finalul poemului Dorința: Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
are drept cadru mediul citatin, iar cea de-a doua izolarea din insulă, spațiu metaforic atât al vieții, cât și al morții. Întocmai ca în Edenul copilăriei, universul înconjurător este același: Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lațuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea raiul 306. Atmosfera însăși este aceeași: Ca cusute p-o pânzărie albastră trămurau stelele mici și albe pe cer și argintul cald
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
atitudini, cea a tinereții și cea a erosului sublimat din Cezara, până într-un punct lacul și insula par a fi identice celor din codru: El s-apropie de lac și, trecându-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele înconjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat al raiului.308 În această ipostază, Ieronim/Eminescu aduce aminte de copilul din poeziile tinereții, când dărâma căpițele cu fân ori se bătea cu broaștele, mărșăluind eroic prin insulă; la acea vârstă, insula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prelucrarea unor străvechi legende, în vreme ce al cincilea (și cel mai consistent), " Chipul din fântână", este structurat din meditații pe tema "fugit irreparabile tempus". Permanenta convertire a tristeții în bucurie ("Bucuros de întristare" spune poetul) constitue eternul leit-motiv. În aura răsăritului, albinele "sug tristețe înflorită"; ciclul viață-moarte presupune, în regnul vegetal, misterioase treceri corolă-humă-corolă, iar în marea trecere, înflorirea trudei strămoșilor nutrește împlinirea ei pe spirala secolelor: Ținând de coarne veacul și asudând la plug /Țăranii merg arându-și strămoșii din ogoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]