4,131 matches
-
încă o ediție definitivă a operei sale, cât și publicarea manuscriselor, multe rămase necercetate. Fundoianu [...] a fost printre primii promotori ai poeziei pure. („Poemul, ... conceput ca un univers autonom, cu legile lui arbitrare, cu hazardul lui prevăzut. Un fel de alfabet Morse.”). Dar fiindcă în poezia lui se vorbea de vaci, de priveliști provinciale, a fost catalogat ca poet tradiționalist, în afara modernismului. În realitate, tradiționalismul reprezintă o formă de modernism. G. CĂLINESCU În Priveliști (1930) - titlu polemic și ironic față de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
semnele e și o au fost date uitării, simțindu-se inutilitatea lor. Același lucru îl cereau unii oameni de bun simț și pentru â, luptând pentru menținerea semnului î. Adică, așa cum era și în cazul celorlalte semne care rămăseseră în alfabetul nostru, un semn pentru un sunet î din i era întrebuințat oricum la începutul cuvintelor, în cuvintele compuse - ca neîncetat, neîntrerupt - și în verbele de conjugarea a IV-a în rî și în derivatele lor: a urî, urît. Dar naționaliștii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe cineva pe degete, a scoate din deget (din burtă), a avea pe cineva la degetul mic etc. Conținutul unei părți a expresiilor citate ne indică faptul că degetele erau implicate în actele magiei de contact sau ale celei simpatetice. „Alfabetul digital - scrie R. Graves - era utilizat și de vrăjitoarele Evului mediu, deoarece rapoartele Inchiziției menționează existența unor înțepături tainice pe degetele femeilor osândite.” 4. În practicile magice, în cultele fertilității, ale fecundității și în magia erotică erau implicate, într-un
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
națiile anglofone și francofone, Filipinele de Sud și Thailanda. Cu toate că mă simt mai bine oriunde în Thailanda decât în Mindanao, nu sunt în stare să citesc ce scrie pe autobuze ca destinație în grafia Thai. Mi se pare de nepătruns alfabetul cu 74 de semne, dată fiind și slaba mea acuitate vizuală. Pe de altă parte, dialectele vietnamez și filipinez sunt bine romanizate, așa că e puțin probabil să mă trezesc într-un autobuz cu o destinație greșită. LV. Folosești felurite procedee
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care a scris biografia a 400 de medici arabi și Abul Faradasch (1226-1286) care a scris „Istoria dinastiilor“ ce cuprinde istoria civilizației arabe și istoria medicinei arabe. Așadar, arabii n-au contribuit la tezaurul cultural al lumii numai cu un alfabet, o religie monoteistă, realizări matematice, astronomice, arte, literatură, arhitectură, filosofie, ci și cu importante ilustrări medicale în teorie și practică, acordând o atenție excepțională observației, experienței medicale și eticii profesionale. Numărul medicilor arabi din sec. IX - XIV — este foarte mare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dar a interzis studiul medicinei deoarece credea că vindecările sunt posibile doar prin intervenție divină. Primii germani creștinați au fost vizigoții de la marginea Imperiului Roman. Wulfila (310 - 383), episcopul lor, primise educație creștină în Bizanț. Acesta a creat un nou alfabet după modelul scrierilor runice și latină, prin care a tradus germanilor în limba lor Noul Testament (Göttische Bibel). După acest manuscris vor face copii ostrogoții, dintre care Codex Argentus, scris cu litere argintii și majuscule aurii pe pergament purpuriu, a rămas
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a tradus germanilor în limba lor Noul Testament (Göttische Bibel). După acest manuscris vor face copii ostrogoții, dintre care Codex Argentus, scris cu litere argintii și majuscule aurii pe pergament purpuriu, a rămas ca un monument de limbă germanică. Prin creația alfabetului și după Göttische Bibel popoarele germanice vor da vestitele cântece eroice și experiența lor „medicală“ primară: vrăjitorii, descântece, preziceri, oracole, dar și plante medicinale etc. Medicina germanică se va decanta și forma prin călugării enciclopediști ai mânăstirilor creștine prin care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
locurile de pierzanie în care își câștigau, umilite, existența. În vecinătatea lor și în brațele lor, Henri găsește alinare și înțelegere, se răzbună pe soarta-i nedreaptă de a fi schilod și urât. Le este recunoscător că l-au învățat alfabetul senzualității, că l-au făcut să descopere ascunzișurile voluptății. Este confidentul lor, le cunoaște dramele, le compătimește pentru că ele nu iubiseră nici din calcul, nici din pasiune, ci doar în repetate rânduri... la treizeci de ani și peste... renunțaseră la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
teatrul balinez, scrie Grotowski, oricât ar fi ea de sugestivă pentru imaginație, este în realitate un contrasens. Artaud descifra drept "semne cosmice" și "gesturi evocând puteri superioare" elemente dintr-un spectacol care erau expresii concrete, litere teatrale specifice dintr-un alfabet de semne înțeles în mod universal de balinezi." Această critică nu alterează cu nimic imensa admirație a lui Grotowski față de Artaud, cu care împărtășește aceeași concepție sacră despre artă și despre actor. "Dar în descrierea sa, scrie el, atinge ceva
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Vaida, Sub semnul mitului, TR, 1969, 29; Nicolae Manolescu, „Tărâmul izvoarelor”, CNT, 1969, 37; Mincu, Critice, I, 161-164; Camil Baltazar, Teohar Mihadaș, IL, 1970, 4; Vasile Igna, „Trecerea pragurilor”, TR, 1972, 41; Mircea Iorgulescu, „Trecerea pragurilor”, LCF, 1972, 47; Cândroveanu, Alfabet, 130-136; Aureliu Goci, „Elegii”, CRC, 1975, 22; Lucian Raicu, Elevație și gravitate, RL, 1975, 24; Adrian Popescu, Cântec de corn, ST, 1975, 8; Piru, Poezia, I, 263-264; Dana Dumitriu, Focul lăuntric, RL, 1977, 43; Eugen Simion, Doi poeți: Teohar Mihadaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
arhivele cetății și ale centrului apropiat de la Ras Ibn Hani, o altă reședință regală. Textele găsite acolo sunt redactate În diferite limbi și sisteme grafice, dar cele mai interesante sunt cele În limba locală, un idiom semitico-occidental redat printr-un alfabet asemănător celui fenician, ale cărui litere sunt Însă scrise cu semne cuneiforme. În afară de documentele economice și epistolare, arhivele ugaritice (palatine, de templu sau chiar private) au restituit o serie bogată de texte de natură religioasă: mituri, rituri, incantații, rugăciuni, imnuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne apar În cea mai clară lumină mai ales la sfârșitul epocii bronzului și În epoca fierului, datorită unor izvoare precum scrisoarea lui El-Amarna sau textele din Ugarit, iar după 1200 Î.Hr., datorită izvoarelor epigrafice directe redactate chiar În alfabetul și limba feniciană, articulată În diferite dialecte. Religia fenicienilor din Orient, la fel ca cea din Cartagina și din alte colonii occidentale, are la bază Într-un sistem politeist, diferit pentru fiecare cetate, dar cu o structură asemănătoare. Fiecare centru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a două civilizații diferite, oricât ar fi de omogene din punct de vedere etnic, unde cea mai recentă a remodelat și adecvat la noile ei exigențe amintirea acelui trecut de acum Îndepărtat. Chiar și limba, care este tot greaca, prin alfabetul care Îi favorizează răspândirea nu mai este un instrument folosit numai de mâinile unei caste de scribi. Micile comunități de refugiați apărute după dezastrul regatelor miceniene și-au Însușit probabil acea istorie, au reelaborat-o și au făcut din ea un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sasanidă. Termenii problemei au fost definiți de W.B. Henning (1942). Teza, susținută strălucit de F.C. Andreas (1904), conform căreia actualul text al Avestei ar fi provenit dintr-o transliterare mecanică a unui original deja fixat În scris Într-un alfabet de tip aramaic (deci nevocalizat), nu se susține (cf. Henning, 1942a, Bailey, 1943, pp. 149-194, iar pentru raportul Între transliterare și tradiția orală, Morgenstierne, 1942). O astfel de teză, care ar putea avea credit, nu a rămas desigur fără consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și, În orice caz, deformat din cauza unui sistem de scriere nepotrivit prin Însăși natura sa pentru a redarea fidelă a particularităților fonetice și fonologice ale avesticii (cf. Panaino, 1992a). Avesta sasanidă a fost opera unor scribi care au inventat un alfabet ad hoc, derivat cu siguranță din cel pahlavi, pentru a fixa În scris texte transmise din memorie, grație unei lungi și acurate tradiții orale, fapt ce a fost bine pus În lumină de C. Salemann (1879). Tot ceea ce putem reconstrui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pierderii textelor pahlavi originale. Edițiile și traducerile textelor pahlavi, Îngrijite de cercetători persani și occidentali, sunt numeroase, dar adesea Învechite și alcătuite după criterii foarte diferite. Uneori este vorba doar despre simple reproduceri ale textelor, iar altele sunt transcrieri În alfabet latin urmate de traduceri, În alte cazuri, e vorba de transliterări, transcrieri, traduceri. Principalele indicații bibliografice actualizate până În 1967 se găsesc În Boyce (1968a). Pentru Ard³ Wșr³z n³mag, Ay³dg³r ș J³m³spșg și Bundahișn există informații actualizate, inclusiv pentru studii În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Neryosang Dhaval Între sfârșitul secolului al XI-lea și Începutul secolului al XII-lea cu Yasna, Khorda Avesta, D³nast³n ș M¶n½g ș Khrad și Șkand-gum³nșg wiz³r -, iar apoi În gujarati. Diferite texte de limbă pahlavi au fost rescrise În alfabet avestic, adică În pazand, o formă mai inteligibilă de medio-persană datorită unei scrieri mai precise și mai puțin ambigue și, deci, Într-un fel sau altul interpretată (pa-zand „prin interpretare”; Boyce, 1979, p. 169). Mulți scribi din diferite epoci s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu Încetul, parsii au devenit capabili să-și Înțeleagă și să-și valorifice propria tradiție. În ceea ce privește textele de limbă pahlavi, au ajuns să le citească corect, după un timp Îndelungat În care pierduseră cheia pentru descifrarea limbii scrise Într-un alfabet bogat În semne polivalente și caractere aramaice. Însă Întâlnirea cu occidentalii, care au adus Înnoiri importante, nu s-a desfășurat doar În domeniul cercetării. O importanță deosebită au avut și occidentalii care au apărut ca purtători de valori culturale, filozofice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
222 sqq. tc "" RELIGIA CELȚILORTC "RELIGIA CELȚILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. PROBLEMA IZVOARELORTC "1. PROBLEMA IZVOARELOR" Reconstrucția religiei celtice prezintă astăzi dificultăți de ordin istoric și documentar destul de serioase. Vechii celți, deși cunoșteau scrierea (de exemplu, galii cunoșteau atât alfabetul grec, cât și pe cel latin; leponții foloseau alfabetul etrusc, celtiberii Își concepuseră unul propriu), o foloseau doar În scopuri practice, pentru a Îndrepta invocații către divinități, În inscripții funerare, ca semne ale proprietății sau indicații despre hotare și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Enrico Campanile" 1. PROBLEMA IZVOARELORTC "1. PROBLEMA IZVOARELOR" Reconstrucția religiei celtice prezintă astăzi dificultăți de ordin istoric și documentar destul de serioase. Vechii celți, deși cunoșteau scrierea (de exemplu, galii cunoșteau atât alfabetul grec, cât și pe cel latin; leponții foloseau alfabetul etrusc, celtiberii Își concepuseră unul propriu), o foloseau doar În scopuri practice, pentru a Îndrepta invocații către divinități, În inscripții funerare, ca semne ale proprietății sau indicații despre hotare și alte texte cu funcții asemănătoare; astfel, așa cum o arată și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dinafară un mare număr de versuri; unii rămân la studii câte 20 de ani. Druizii socotesc că religia nu permite consemnarea În scris a Învățăturii lor, deși În celelalte treburi de ordin public și privat, se folosesc, În general de alfabetul grec. Cred că druizii au hotărât acestea din două motive: pe de o parte, nu doresc să li se divulge doctrina, iar pe de altă parte, se tem ca nu cumva discipolii lor, bizuindu-se pe scris, să-și cultive
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
greco-latine, indiferent de orientarea lor culturală. Ceea ce am spus până acum În legătură cu religia galilor și a altor populații celtice vechi din Europa continentală este esențialmente valabil și pentru lumea celtă insulară din acea perioadă. Britanicii au venit În contact cu alfabetul latin În perioada cuceririi romane, Însă În perioada stăpânirii romane nici un text, nici măcar de utilitate practică, nu a fost scris În limba indigenă; la rândul lor, irlandezii și-au elaborat un alfabet propriu (numit ogam), Însă nu a fost folosit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acea perioadă. Britanicii au venit În contact cu alfabetul latin În perioada cuceririi romane, Însă În perioada stăpânirii romane nici un text, nici măcar de utilitate practică, nu a fost scris În limba indigenă; la rândul lor, irlandezii și-au elaborat un alfabet propriu (numit ogam), Însă nu a fost folosit decât pentru câteva texte scurte, cel mai adesea de natură magico-sepulcrală. În realitate, În insulele britanice s-a Început punerea În scris a textelor În limba indigenă doar În legătură cu primirea credinței creștine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un bătrân cu părul cărunt, cu pielea uscată și fruntea Încrețită. Mai mult, Lucian nu cunoaște un aspect de ordin funcțional: Ogmios trebuie să fi avut, chiar dacă astăzi este dificil de spus În ce fel, o legătură cu scrierea, fiindcă alfabetul irlandez se numește ogam, iar inventarea sa este pusă pe seama unui personaj numit Ogmaxe "Ogma", fiind astfel greu să ne gândim că asemănarea cu Ogmios este pur Întâmplătoare. 3. DIVINITĂȚILE GALICE ȘI DIVINITĂȚILE INSULARETC "3. DIVINITĂȚILE GALICE ȘI DIVINITĂȚILE INSULARE
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și, după ce l-a tras, le tâlcuiește după semnele crestate mai Înainte (Tacitus, Germania, X). Deși Tacitus nu explică care sunt semnele trasate pe ramuri, cercetătorii sunt de acord că, În epoca romană, acestea trebuie să fi fost caractere ale alfabetului runic, un alfabet despre care trebuie să amintim că nu era folosit pentru comunicare, ci doar În scopuri magice și religioase. Pe de altă parte, dacă era Într-adevăr vorba despre rune, acesta nu puteau fi foarte vechi, pentru că germanii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]