4,446 matches
-
Slavonia, precum și alte ținuturi, iar Veneția a primit Dalmația și Peloponesul. Pe toată durata secolului al XVIII-lea, Imperiul Otoman a purtat mai multe războaie cu puterile europene, mai ales cu Rusia și cu monarhia habsburgică, care erau de obicei aliate. Teritoriile balcanice au fost de asemenea implicate în campaniile Revoluției franceze și în cele ale lui Napoleon. În ciuda acestor numeroase războaie, relativ puține ținuturi balcanice au trecut totuși în această perioadă sub altă stăpînire pe termen lung. În 1775, Imperiul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
De partea statelor balcanice, cele mai importante lupte au fost purtate de armata bulgară, care era nevoită să țină piept principalelor forțe otomane din Tracia. Comandamentul militar bulgar a fost obligat să-și concentreze trupele și eforturile aici. Între timp, aliații sîrbi și greci înaintau în controversatele teritorii albaneze și macedonene. Muntenegru avea drept țintă orașul Shkodër, în timp ce armata grecească încerca să cucerească Janina. Armatele grecească și bulgară au pornit apoi în marș forțat spre Salonic, dar grecii au ajuns primii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
situației. Wilhelm al II-lea și cancelarul său, Theobald von Bethmann-Hollweg, au asigurat guvernul habsburgic că Germania îl va susține indiferent ce decizie va lua în privința Serbiei. Acest "cec în alb" îi permitea Vienei să hotărască asupra politicii ambilor parteneri aliați. Metodele alese au fost cele adoptate împotriva Serbiei în 1909: în ziua de 23 iulie a fost trimis un ultimatum. Cu toate acestea, întrucît obiectivul acestuia era războiul, și nu o serie de negocieri, documentul a fost astfel întocmit încît
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în luptă, ea a oferit un adăpost celor două nave de război germane, Goeben și Breslau, pe care a pretins că le cumpărase. În noiembrie, Imperiul se afla oficial în stare de război cu Aliații. După închiderea Strîmtorilor pentru navele aliate, comunicațiile maritime dintre Rusia și partenerii ei occidentali erau efectiv foarte reduse. Într-un efort de remediere a acestei situații și de îmbunătățire a poziției militare a Aliaților în Orientul Apropiat, guvernul britanic a elaborat un plan controversat de forțare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lupta ar fi putut obține o victorie, întrucît forțele otomane rămăseseră fără muniții. Campania de la Gallipoli a avut rezultate și mai dezastruoase. Obiectivul ei era asigurarea unei baze terestre, de unde ar fi putut fi lansate atacuri asupra Imperiului Otoman. Trupele aliate au reușit să ocupe un cap de pod pe țărmul mării, pe care l-au deținut din aprilie 1915 pînă în ianuarie 1916. Forțele otomane au rămas la adăpost pe înălțimi, dominîndu-i pe soldații aliați, ale căror pierderi, mai ales
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
atacuri asupra Imperiului Otoman. Trupele aliate au reușit să ocupe un cap de pod pe țărmul mării, pe care l-au deținut din aprilie 1915 pînă în ianuarie 1916. Forțele otomane au rămas la adăpost pe înălțimi, dominîndu-i pe soldații aliați, ale căror pierderi, mai ales în rîndul regimentelor australiene și neozeelandeze, au fost imense. Eșecul Aliaților în regiunea Strîmtorilor a fost contracarat în mai 1915 de intrarea în război a Italiei. Cu toate că aceasta făcuse parte din Tripla Alianță, termenii acestui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
că aceste ținuturi aveau o populație majoritară albaneză, sud-slavă și germană. În cadrul negocierilor, Aliații aveau un mare avantaj prin faptul că puteau folosi liber teritoriul habsburgic pentru satisfacerea cererilor italienilor. Reprezentanții habsburgici nu puteau oferi în schimbul neutralității decît Trentino. Guvernele aliate erau însă stînjenite într-o oarecare măsură de problema teritoriului slavilor de sud. La prima vedere, războiul începuse pentru salvarea Serbiei. Dacă Italia primea coasta dalmată, Serbia nu ar fi obținut ieșirea la mare, care constituia pentru ea un obiectiv
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Nicolae a fugit în Italia. În aceeași lună Aliații au fost nevoiți să se retragă din Gallipoli. Puterile Centrale dobîndiseră deci o poziție avantajoasă în Balcani. Bulgaria și Imperiul Otoman erau de partea lor, iar Serbia fusese înfrîntă. O armată aliată puțin numeroasă era cantonată la Salonic, dar aceasta nu putea face mare lucru. În aceste circumstanțe, loialitatea României și a Greciei a dobîndit o importanță deosebită pentru Aliați. Ca și Italia, România era în 1914 aliată cu Puterile Centrale printr-
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a fost reușită, încît Brătianu a început să se teamă că, neintrînd în război, România va fi dezavantajată la tratativele de pace. El nu a făcut însă nici o mișcare înainte de a fi sigur de obținerea cît mai multor beneficii. Puterile aliate, care aveau nevoie de ajutorul României, au fost de acord cu mărirea pretențiilor sale, inclusiv cu anexarea Transilvaniei și a Banatului pînă la rîul Tisa și Szeged, zonă care depășea granițele etnice și includea o mare porțiune a Ungariei zilelor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
evenimentele din Rusia. Prima revoluție a izbucnit în martie 1917; în noiembrie, victoria bolșevicilor a dus la retragerea Rusiei din război. În decembrie au început negocierile cu Germania, iar în martie 1918 a fost încheiat Tratatul de la Brest Litovsk. Prăbușirea aliatului ei rus făcea imposibilă poziția României. În februarie 1918, Brătianu a fost înlocuit mai întîi cu generalul Alexandru Averescu, apoi cu Alexandru Marghiloman. În mai, guvernul a semnat Tratatul de la București. Deși a obținut Basarabia, el a fost obligat să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
victorii majore în alegeri. După intrarea Bulgariei în război, Aliații au exercitat mari presiuni asupra guvernului grec pentru ca acesta să-i ajute pe sîrbi. Grecia avea realmente obligații față de aceștia conform unui tratat semnat în 1913. După cum am văzut, trupele aliate au debarcat la Salonic în octombrie 1915, aparent pentru a-i sprijini pe sîrbi. Între timp, tensiunea dintre cele două facțiuni de la Atena crescuse, așa că Venizelos a demisionat din nou. În octombrie 1916 țara trecea printr-o gravă criză internă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Austriacă, iar o Republică Ungară a fost proclamată trei zile mai tîrziu. La 1 decembrie a luat ființă Regatul Sîrbilor, Croaților și Slovenilor. Imperiul Otoman capitulase deja la 30 octombrie. Războiul a luat deci sfîrșit prin deplina victorie a puterilor aliate, dintre care făceau parte și trei state balcanice România, Serbia și Grecia. Bulgaria și Imperiul Otoman se aflau printre învinși. Albania suferise un eșec lamentabil în prima parte a războiului, iar teritoriile sale erau sub ocupație străină. Dacă acest stat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și statele succesoare ale Imperiului Habsburgic, Austria și Ungaria au fost excluse de la deliberări. Pe lîngă faptul că Rusia, unde fusese instaurat un nou regim revoluționar, nu a participat la negocieri, unele porțiuni ale teritoriului ei erau ocupate de forțele aliate. Obiectivul lor era răsturnarea regimului bolșevic. Deși delegații guvernelor învingătoare din Balcani Grecia, România și statul iugoslav recent instituit au participat într-adevăr la o serie de întîlniri, deciziile majore au fost luate, ca și în trecut, de marile puteri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
slavilor de sud într-un singur stat. Primele experiențe ale emigranților politici nu au fost deloc încurajatoare: ei auziseră unele zvonuri despre negocierile care au dus la încheierea Tratatului de la Londra, dar li s-a acordat puțin sprijin din partea guvernelor aliate, care nu erau de acord la vremea aceea cu dizolvarea Imperiului Habsburgic. Harta 7. Statele balcanice după primul război mondial Inițial, guvernul sîrb nu a acceptat Comitetul Iugoslav ca reprezentant al slavilor sudici din cadrul monarhiei. Liderii sîrbi ar fi preferat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era în plin proces de descompunere. Armata lui lupta neîntrerupt din 1911. Epidemiile de tifos și repetatele lipsuri de alimente și de echipament militar slăbiseră capacitatea de rezistență a acesteia. O armată britanică înainta în ținuturile arabe, iar o forță aliată era cantonată la Salonic. Aliații germani și habsburgici se aflau evident în fața unei înfrîngeri. Pusă într-o situație imposibilă, în octombrie 1918 armata otomană s-a predat. Trupele aliate staționate la Salonic au traversat în marș Tracia și au intrat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acesteia. O armată britanică înainta în ținuturile arabe, iar o forță aliată era cantonată la Salonic. Aliații germani și habsburgici se aflau evident în fața unei înfrîngeri. Pusă într-o situație imposibilă, în octombrie 1918 armata otomană s-a predat. Trupele aliate staționate la Salonic au traversat în marș Tracia și au intrat în Constantinopol. Orașul a fost apoi ocupat de trupele comune ale Marii Britanii, Franței, Italiei și Statelor Unite. Astfel, după secole de conflicte dintre Europa creștină și Imperiul Otoman musulman, nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era greu de găsit. În cele din urmă, Ahmed Izzet Pașa și-a asumat răspunderea și au fost inițiate negocierile privind încetarea luptelor. Încheiat la 30 octombrie, acest acord era practic echivalent cu o capitulare necondiționată. Conform prevederilor sale, forțele aliate erau libere să opereze pe tot cuprinsul țării; Strîmtorile era deschise trecerii navelor de război, astfel încît puteau fi trimise expediții împotriva forțelor bolșevice din Rusia. Guvernele aliate au ocupat după aceea zonele din Anatolia pe care le revendicaseră prin
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acord era practic echivalent cu o capitulare necondiționată. Conform prevederilor sale, forțele aliate erau libere să opereze pe tot cuprinsul țării; Strîmtorile era deschise trecerii navelor de război, astfel încît puteau fi trimise expediții împotriva forțelor bolșevice din Rusia. Guvernele aliate au ocupat după aceea zonele din Anatolia pe care le revendicaseră prin acordurile secrete din timpul războiului. Pretențiile rușilor asupra Constantinopolului și a Strîmtorilor, recunoscute prin aceste tratate, fuseseră anulate de revoluția bolșevică. O flotă aliată a sosit în Strîmtori
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
bolșevice din Rusia. Guvernele aliate au ocupat după aceea zonele din Anatolia pe care le revendicaseră prin acordurile secrete din timpul războiului. Pretențiile rușilor asupra Constantinopolului și a Strîmtorilor, recunoscute prin aceste tratate, fuseseră anulate de revoluția bolșevică. O flotă aliată a sosit în Strîmtori la 13 noiembrie. Aflat sub ocupația Aliaților, Constantinopolul era guvernat de o Înaltă Comisie, ai cărei membri erau britanici, francezi și italieni; predomina totuși influența britanică. După preluarea controlului, autoritățile aliate au reconfirmat toate instrumentele referitoate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de revoluția bolșevică. O flotă aliată a sosit în Strîmtori la 13 noiembrie. Aflat sub ocupația Aliaților, Constantinopolul era guvernat de o Înaltă Comisie, ai cărei membri erau britanici, francezi și italieni; predomina totuși influența britanică. După preluarea controlului, autoritățile aliate au reconfirmat toate instrumentele referitoate la o intervenție internațională. Capitulațiile au fost reinstituite, iar Comisia Otomană a Datoriilor Publice și-a reluat activitatea. Între timp, forțele britanice, italiene și franceze își preluaseră îndatoririle de ocupante. Ținuturile arabe au fost scoase
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
majoritatea locurilor. Drept urmare, în ianuarie 1920, la deschiderea adunării, planurile lor au beneficiat de sprijinul general al membrilor parlamentului. Delegații naționaliști au cerut și au obținut acceptarea programului de la Sivas, numit Pactul Național, care revendica integritatea teritorială și independența. Guvernele aliate nu puteau permite o asemenea atitudine sfidătoare. Ele au obligat guvernul să-i aresteze pe liderii naționaliști, la Constantinopol a fost instituită legea marțială, iar în martie adunarea a fost dizolvată. Administrația centrală și sultanul se aflau deci sub controlul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ceda Karsul și Ardahanul, anexate în 1878. Acest pact punea capăt amenințării armene și stabiliza frontiera de răsărit a Turciei. În anii care au urmat, guvernul sovietic a continuat să-i aprovizioneze pe naționaliști cu arme și muniții. Din cauză că forțele aliate luptau pe pămînt rusesc împotriva regimului bolșevic, opoziția turcească era sprijinită foarte mult de Moscova. În afară de valorosul sprijin al rușilor, Kemal a fost poate ajutat într-o măsură și mai mare de divergențele apărute în tabăra Aliaților. În lupta pentru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
său în relațiile internaționale, conferind deci pentru prima oară acestui organism o autoritate reală. Acțiuni asemănătoare au avut loc și în Slovenia și Bosnia-Herțegovina. Pînă în ziua de 3 noiembrie, cînd a fost semnat un armistițiu între reprezentanții habsburgici și Aliați, slavii sudici din monarhie instituiseră o organizare politică care deținea efectiv controlul asupra teritoriilor naționale. Consiliul a trimis de asemenea o notă Aliaților, în care era exprimată dorința de unire cu Serbia și Muntenegru. Era necesar în acest moment să se facă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în viața politică a Bulgariei. Schimbări majore au apărut imediat după încheierea războiului. În mai 1918, guvernul Radoslavov fusese înlocuit de un alt cabinet, condus de Alexandru Malinov. Prin septembrie era limpede că Puterile Centrale vor pierde războiul; pe măsură ce armata aliată înainta dinspre Salonic, armata bulgară s-a dispersat. În ciuda faptulului că revoltele și dezertările îi diminuaseră capacitatea de luptă, ea a devenit un real pericol pentru guvern. La 29 septembrie a fost semnat un armistițiu, iar la 4 octombrie Ferdinand
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
corturi și să muncească la lucrări cum ar fi construcția de drumuri, căi ferate și clădiri publice. Intenția era intrarea tinerilor în contact cu pămîntul și amalgamarea claselor sociale. Prima formulare a acestui plan a trebuit modificată atunci cînd guvernele aliate au obiectat că aceste măsuri contraveneau interdicțiilor referitoare la serviciul militar prevăzute în tratate. Unele modificări ulterioare permiteau scutirea de serviciul militar în schimbul unor anumite sume de bani. După cum era de așteptat, în privința reformei învățămîntului regimul Stamboliski era interesat în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]