4,504 matches
-
neerlandeziilor le-a fost refuzată victoria decisivă de către imensa trăinicie și putere de foc ale navelor amiral englezești cu trei punți de tunuri, adevărate fortărețe plutitoare. Acestea au rezistat atacurilor concentrate ale neerlandezilor și au reprezentat coloana vertebrală a flotei aliate sub care celelalte nave să se regrupeze. Din perspectiva materială, pierderea navei "Royal James" valora mai mult decât cele două nave ușoare pierdute de neerlandezi (și o a treia care a luat foc accidental a doua zi după bătălie, "Westergo
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
cele două capturi cu 82 de tunuri și alte mari nave englezești foarte avariate, avantajul ar fi fost și mai mare. Mai important este rezultatul strategic. Englezii au susținut că i-au gonit pe neerlandezi spre propria coastă, însă flota aliată nu era în stare să îi blocheze acolo. De Ruyter a provocat atât de multe pierderi încât principalele nave englezești au fost nevoite să se întoarcă în porturi pentru recondiționare. Acesta a fost deznodământul crucial al bătăliei. Englezii au fost
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
după înfrângerea din Bătălia de la Beachy Head din 1690, afirmația despre "flota în viață" ("a fleet in being") este la fel de adevărată cu privire la flota neerlandeză a Republicii Țărilor de Jos, a cărei înfrângere a devenit în 1673 un imperativ pentru flota aliată anglo-franceză înainte de a putea lansa o invazie dinspre mare și de a încheia astfel războiul în favoarea agresorilor. Prin însăși existența ei, deși cu efective mult diminuate datorită resurselor redirecționate către uscat, flota neerlandeză a împiedicat operațiunile flotei anglo-franceze în restul
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
-lea în lupta împotriva regelui Lothar al Franței de la Verdun din 985, însă este din nou luat prizonier și deținut vreme de câțiva ani de zile. Godefroi este eliberat în 987 de către Hugo Capet, față de care familia lui Godefroi era aliată: Adalberon, fratele lui Godefroi, îl încoronase pe Hugo ca rege al Franței, iar Godefroi era adversar al ducelui Carol de Lotharingia, rivalul carolingian al lu Hugo. În 989, el a fost făcut prizonier pentru a treia oară, de această dată
Godefroi I de Verdun () [Corola-website/Science/328500_a_329829]
-
din Normandia și înaintarea spre Paris. Incapacitatea germanilor să își organizeze o linie defensivă puternică permisese aliaților să înainteze fără ca Wehrmachtul să poată opună o rezistență notabilă. Începând de la mijlocul lunii septembrie a anului 1944, cele trei Grupuri de Armată aliate - Grupul de armată XXI britanic comandat de feldmareșalul Bernard Montgomery) în nord, Grupul de armată XII american comandat de generalul Omar Bradley în centru și Grupul franco-american comandat de generalul Jacob L. Devers în sud - au format un front larg
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
și Grupul franco-american comandat de generalul Jacob L. Devers în sud - au format un front larg sub comanda supremă a generalului american Dwight D. Eisenhower și a Cartierului său General SHAEF (Suapreme Headquarters, Allied Expeditionary Force). În vreme ce principalii comandanți militari aliați (Montgomery, Bradley și Patton) sprijineau un atac direct spre Germania (atât Montgomery cât și Bradley oferindu-se să fie vârful de lance al unui asemenea atac), generalul Eisenhower a susținut posibilitatea unui atac pe un front larg, ceea ce ar fi
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
și Patton) sprijineau un atac direct spre Germania (atât Montgomery cât și Bradley oferindu-se să fie vârful de lance al unui asemenea atac), generalul Eisenhower a susținut posibilitatea unui atac pe un front larg, ceea ce ar fi permis trupelor aliate să se regrupeze și să schimbe axa principală a atacului funcție de evoluția situației tactice și, în plus, să asigure securitatea liniilor de aprovizionare din spatele frontului. Înaintarea rapidă prin Franța provocase probleme logistice uriașe, agravate de lipsa unor porturi de mare
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
prin sistemul de conducte „Pluto” pe sub Canalul Mânecii, transportul acestuia în continuare era o mare problemă, de timp de frontul se deplasa mai rapid decât se reușea extinderea rețelei de conducte terestre. Căile ferate fuseseră distruse în bună parte de atacurile aliate și era necesar un efort de mare amploare pentru repunerea lor în funcțiune și, din acest motiv, a apărut nevoia organizării transportului rutier. În încercarea rezolvării acestei probleme a crizei de transport, camioanele a trei divizii americane proaspăt ajunse în
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
și regulile care limitau utilizarea soldaților afro-americani în formațiile combatante. Voluntarii americani de culoare s-au comportat foarte bine în luptă, ducând la schimbarea definitivă a politicii militare americane. La începutul anului următor, înfrângerea Germaniei devenise o certitudine. Pentru comandanții aliați devenise tot mai dificil să convingă trupele să își riște viețile în condițiile în care pacea putea fi întrevăzută. Porturile de la Canalul Mânecii erau de maximă importanță pentru întreținerea capacității de luptă a armatelor aliate. În perioada în care aliații reușiseră
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Germaniei devenise o certitudine. Pentru comandanții aliați devenise tot mai dificil să convingă trupele să își riște viețile în condițiile în care pacea putea fi întrevăzută. Porturile de la Canalul Mânecii erau de maximă importanță pentru întreținerea capacității de luptă a armatelor aliate. În perioada în care aliații reușiseră să elibereze orașul Bruxelles, aprovizionare Grupului de Armată XXI devenise total nesatisfăcătoare. Corpul VIII de armată a fost trecut în rezervă, iar mijloacele sale de transport au fost folosite pentru aprovizionarea Grupului de Armată
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
planoarele de transport s-au prăbușit. În plus, planificatorii aliați subestimaseră grav capacitatea de luptă a germanilor în acea zonă. Pentru ca lucrurile să fie și mai rele, vremea proastă a împiedicat parașutarea de oameni și materiale. Rezistența germană în fața forțelor aliate care încercau să ajungă la Arnhem a fost foarte puternică. În plus, germanii au reușit să captureze o copie a planurilor aliate. În cele din urmă, "Market Garden" a fost un eșec de proporții. Podul de la Arnhem nu a putut
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
să fie și mai rele, vremea proastă a împiedicat parașutarea de oameni și materiale. Rezistența germană în fața forțelor aliate care încercau să ajungă la Arnhem a fost foarte puternică. În plus, germanii au reușit să captureze o copie a planurilor aliate. În cele din urmă, "Market Garden" a fost un eșec de proporții. Podul de la Arnhem nu a putut fi cucerit de parașutiștii britanici, care au suferit pierderi uriașe, de apoximtiv 77%. Situația logistică era pe cale să devină disperată, așa că deschiderea
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Faza finală era cucerirea insulei Walcheren, care fusese puternic fortificată de germani. Atacul canadian a început pe 21 septembrie 1944. Divizia a 4-a blindată canadiană s-a deplasat spre malul sudic al râului, în jurul orașului olandez Breskens. Aici, trupele aliate au trebuit să forțeze formidabila linie defensivă dublă de pe malurile canalelor Leopold și Lys. După traversarea canalelor și stabilirea capetelor de pod, aliații au trebuit să se retragă cu pierderi grele în fața contraatacurilor puternice ale germanilor. Divizia I blindată poloneză
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
în fața contraatacurilor puternice ale germanilor. Divizia I blindată poloneză a înregistrat un succes, deplasându-se spre nord-est spre coastă, reușind să ocupe Terneuzen și să curețe malul sudic al estuarului râului Scheldt la est de Antwerp. Devenise clar pentru comandanții aliați că orice atac viitor avea să se facă cu niște costuri umane și materiale uriașe. Divizia a 2-a canadiană și-a început înaintarea spre nord din Antwerp pe 2 octombrie. În timpul acțiunilor ofensive, aliații au înregistrat pierderi grele. Astfel
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
aliații au înregistrat pierderi grele. Astfel, Regimentul regal de vânători de munte canadian a fost distrus aproape în întregime pe 13 octombrie. Cu toate acestea, canadienii au reușit să cucerească pe 16 octombrie orașul Woensdrecht după ce formidabilul baraj de artilerie aliat i-a forțat pe germani să părăsească zona. Prin acest succes, regiunea Zuid-Beveland și insula Walcheren au fost izolate de restul teritoriului controlat de germani, prima fază a operațiunii fiind încheiată cu succes. Montgomery a emis o directivă prin care
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
obligatorie mai înainte de asaltul împotriva Liniei Siegfried înseși. Inițial, aliații doriseră să ocolească orașul și să îl izoleze într-o încercare de imitare a tacticilor germane ale "Blitzkriegului". Totuși, orașul ar fi fost prima localitate germană atacată de forțele terestre aliate și, din acest motiv, avea o semnificație deosebită pentru ambele tabere. Hitler a dat personal ordine pentru întărirea garnizoanei orașului, care a rezistat atacurilor aliate. Rezistența germană a forțat comandamentul aliat să își regândească strategia. Unii istorici, printre ei fiind
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
germane ale "Blitzkriegului". Totuși, orașul ar fi fost prima localitate germană atacată de forțele terestre aliate și, din acest motiv, avea o semnificație deosebită pentru ambele tabere. Hitler a dat personal ordine pentru întărirea garnizoanei orașului, care a rezistat atacurilor aliate. Rezistența germană a forțat comandamentul aliat să își regândească strategia. Unii istorici, printre ei fiind și americanul Stephen E. Ambrose, au afirmat că asediul orașului Aachen a fost o greșeală. Luptele au intrat într-un impas, aliații și-au oprit
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
fi fost prima localitate germană atacată de forțele terestre aliate și, din acest motiv, avea o semnificație deosebită pentru ambele tabere. Hitler a dat personal ordine pentru întărirea garnizoanei orașului, care a rezistat atacurilor aliate. Rezistența germană a forțat comandamentul aliat să își regândească strategia. Unii istorici, printre ei fiind și americanul Stephen E. Ambrose, au afirmat că asediul orașului Aachen a fost o greșeală. Luptele au intrat într-un impas, aliații și-au oprit înaintare și au pierdtu 5.000
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
au oprit înaintare și au pierdtu 5.000 de soldați. Americanii au fost obligați să lupte lupte de stradă fiind nevoiți să cucerească practic fiecare clădire și să risipească resurse care altfel ar fi fost folosite mai bine de trupele aliate care ar fi înaintat mai repede în Germania. Ambrose a susținut că o strategie mai eficientă ar fi fost izolarea garnizoanei din Aachen și continuare viguroasă a atacului spre inima Germaniei. Cel puțin din punct de vedere teoretic, o asemenea
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
punct de vedere numeric, înaintarea aliate a fost foarte înceată. După patru săptămâni de lupte, aliații au ajuns pe malurile Rurului, dar nu au reușit să cucerească niciun cap de pod. Luptele din Pădurea Hürtgen au încetinit de asemenea ofensiva aliată. Luptele îndelungate ale Operațiunii "Queen" au provocat pierderi grele aliaților. Germanii au lansat la un moment dat propria contraofensivă - Operațiunea "Wacht am Rhein"— pe 16 decembrie, care avea să se dezvolte mai apoi în Ofensiva din Ardeni. Germanii început pregătirea
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
pe 16 decembrie și a devenit cunoscut ca Ofensiva din Ardeni. Zona Ardenilor era apărată de Armata I americană. După o serie de succese inițiale în condițiile unei vremi defavorabile, care le-a oferit germanilor acoperirea necesară împotriva atacurilor aeriene aliate, americanii au lansau un puternic contraatac în Ardeni. Germanii au fost respinși pe pozițiile de plecare ale atacului până pe 25 ianuarie 1945. Germanii au lansat o a doua ofensivă ("Nordwind") în Alsacia pe 1 ianuarie 1945. Acest atac trebuia să
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
fost respinși pe pozițiile de plecare ale atacului până pe 25 ianuarie 1945. Germanii au lansat o a doua ofensivă ("Nordwind") în Alsacia pe 1 ianuarie 1945. Acest atac trebuia să recucerească regiunea orașului Strasbourg. Ca urmare a faptului că liniile aliate fuseseră suprasolicitate ca urmare a luptelor din Ardeni, respingerea ofensivei "Nordwind" s-a făcut cu mari costuri umane și materiale după lupte care au durat patru săptămâni. Contraatacul aliat i-a respins pe germani pe pozițiile inițiale ale atacului și
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
să recucerească regiunea orașului Strasbourg. Ca urmare a faptului că liniile aliate fuseseră suprasolicitate ca urmare a luptelor din Ardeni, respingerea ofensivei "Nordwind" s-a făcut cu mari costuri umane și materiale după lupte care au durat patru săptămâni. Contraatacul aliat i-a respins pe germani pe pozițiile inițiale ale atacului și a dus în cele din urmă la distrugerea forțelor germane din Punga Colmar. Mișcarea de dublă învăluire a Armatei I canadiene înaintând dinspre regiunea Nijmegen din Olanda în cadrul Operațiunii
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
inevitabilă. Hitler a ordonat ca trupele germane să lupte pe pozițiile pe care le ocupau la momentul distrugerii digurilor. După ce apele s-au retras, iar Armata a 9-a americană a putut să traverseze Rurul pe 23 februarie, alte forțe aliate se apropiau de malul vestic al Rinului. Diviziile lui von Rundstedt care rămăseseră pe malul vestic la Rinului au fost înfrânte una câte una și 280.000 de militari au căzut prizonieri. După pierderea unui număr atât de mare de
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
către o impresie extrem de falsă asupa stării adevărate a situației navale. Această impresie poate fi rezumată astfel: o interpretare greșită a balanței reale de putere din 1690 și 1691; impresia că Tourville era prea precaut sau incompetent; necunoașterea mărimii flotei aliate în 1692 în comparație cu flota lor din 1690. În bătălia din 1690 francezii au profitat de înfruntarea unei mici și nehotărâte părți ale flotei aliate, dar dacă aceasta ar fi luptat, nu ar fi fost în mod obligatoriu mai slabă ca
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]