7,971 matches
-
Și încheind acest gând, sunetul ucigător al pistolului care se descarcă cutremură pentru a patra oară peștera. Capitolul 17 Apoi se auzi a cincea împușcătură, a șasea... Am golit întreg încărcătorul în el și în deznădejde am lăsat revolverul să alunece spre nesfârșit. Doar nu credeai că se va întâmpla altceva, nu? făcu el amuzat. Eram atât de confuz și de pierdut. Faptul că am ucis un om m-a afectat mai rapid și mai profund decât mă așteptam. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de neoprit pe tărâmurile sale mintale. Am sărit spre ea și chiar deasupra abisului pe care-l căutam am crezut că se sfârșise totul, chiar înainte de a începe. Începeam să fiu înfășurat în acea mătase imposibil de rupt. Voința sa! Aluneca! Eram prea rapid și prea incontrolabil ca să mă prindă îndeajuns de bine și să mă imobilizeze. Scăpasem ca prin urechile acului și acum cădeam. Plonjam prin abis, nedându-mi seama de acest lucru. Am lăsat rapid în urmă marginea prăpastiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
persoană foarte În vîrstă pe care trebuie s-o Îngrijească, de exemplu o mamă bătrînă? În acest caz, probabil că nu era o infirmieră bună, pentru că Îi lipseau suplețea, darul comunicării. Privirea doamnei În lila nu se oprea asupra oamenilor, alunecînd peste ei fără să-i vadă, pentru că privea fix Înăuntrul ei. La ea, numai la ea se uita, și probabil că asta Îi procura o satisfacție tainică. — Facem turul? Nu se aflau acolo să asculte muzică. Traseul lor obișnuit trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Nu-i folosește la nimic cearta cu Ianuarius. Involuntar, îl cercetează pe băr batul din fața sa de parcă ar fi un străin. Privirea îi stăruie asu pra frunții brăzdate de riduri adânci, coboară spre ochii înfundați în orbite, pe jumătate stinși, alunecă în jos la pielea flască de pe bărbie și gât, pentru a se fixa cu insistență asupra maxilarelor știrbe. Oftează. Tremurăturile incontrolabile ale bătrâneții se fac deja simțite. Schițează apoi un zâmbet de gheață. Cui i-ar trece prin minte că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rânjet autocompătimitor. Râde ciob de oală spartă, se admonestează singur. — Antonius Musa mă pune să mă hrănesc cu mâncarea asta de iepuri, mormăie Augustus cu gura plină. Termină de mestecat și înghite de mai multe ori ca să facă ierburile să alunece pe gâtlej în jos. Ceva dreptate tot are, grăiește apoi. Se scobește tacticos cu unghia între dinți, după care își șterge degetele unsuroase de tunica pe care o poartă pe dedesubt. — Zarzavaturile nu trebuie preparate la foc, ci doar un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este îngăduit să meargă neînsoțită. Pentru a doua oară, instinctul lui Ianuarius intră în alertă. Vocea împăratului nu aduce deloc a mânie. Dimpotrivă. Distinge ceva mai mult decât o simplă curiozitate. Ceva pozitiv! Își rectifică instantaneu comportamentul. Se lasă să alunece în jos și rămâne drept în picioare, în fața principelui. Își trage umerii și-și bombează pieptul. Nu are însă puterea să susțină privirea scormonitoare a bătrânilor ochi de viezure. Înclină ușor fruntea. — Soarta a făcut ca la Herculanaeum să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
anul trecut, și de atunci am luptat întruna, răspunde simplu călărețul. Prin toată Dalmația, de la Siscia la Burnum și apoi în sud. Ochii inchizitori ai instructorului zăbovesc asupra sabiei cu două tăișuri care atârnă de balteus-ul tânărului, pe partea dreaptă. Alunecă apoi în jos la sandalele deschise, cu tălpi groase, țin tuite, și curelușe legate strâns deasupra gleznei. Încuviințează imper cep tibil din cap. Încălțăminte solidă, extrem de rezistentă. Și legionarii o poartă. Fără discuție, caligulele sunt semnul distinctiv al uniformei soldățești
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bun de nimic, replică veteranul cu dispreț în glas. Rufus nu i dă nici o atenție. — Cadavrele le târâți acolo și le lăsați să cadă la subsol... Bate cu piciorul în pământ. — Și nu uitați să greblați nisipul, nu cumva să alunece vreo pereche pe sângele închegat. — De unde știm dacă sunt morți de-a binelea? întreabă temător băiatul. — De câte ori să-ți spun, prostule? intervine arțăgos Gany medes. Îi lovești cu ciocanul de lemn în cap, așa, să te asiguri că nu mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o fi adevărat. — Hai totuși mai repede, că am treabă, îl zorește. Tonul sună însă neconvingător, așa că Pusio nu-l bagă în seamă, atent la ce se întâmplă în arenă. Cuprins de un fel de sfârșeală, Rufus se lasă să alunece încet pe pământ și se sprijină de zid cu un oftat de mulțumire. Tare l-au mai durut șalele zilele astea! Și umezeala de aici din subsol nu-l ajută cu nimic, din contră. Vittelius mai cheamă din când în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rândul său să scrije lească cu unghia pe jos. În felul acesta, lăncile aruncate de pe ziduri nu-i rănesc din lateral pe cei care merg sub scuturi... Nici măcar atunci când cad ca o grindină asupra țestoasei, aprobă germanul. Evreul încuviințează: — ...ci alunecă la vale, fără să facă vreun rău... Întâlnește privirea triumfătoare a germanului. — Uite, că e cu putință să mai învețe și oul pe găină, suspină amuzat. Își scutură hainele de țărână și se ridică în picioare. — Nu ești niciodată prea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ateu de felul meu, hohotește tare un gladiator, așa că m-am pus sub protecția pizdei. Rufus întoarce iute capul spre namila neagră de lângă el. Doar albul dinților contrastează puternic cu pielea întunecată, în rest e tot numai smoală. Privirea îi alunecă în jos spre șira gul de scoici din jurul gâtului. Se stăpânește cu greu să nu su râdă. Despicătura de la mijlocul fiecăreia chiar că sugerează... — E foarte eficient contra deochiului, se înfoaie cu mândrie tânărul. — O fi bun la vrăji, se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Forfota se apropie de ei ca talazurile unei mări dezlănțuite. — Mulțimea s-a revoltat..., geme nenorocitul. Își încleștează degetele de pelerina lui Pusio: — Au pătruns în arenă... Un val de sânge îi țâșnește din gură și îneacă ultimele vorbe. Mâna alunecă moale în jos. Ochii devin sticloși. Rufus îi în chide cu două degete pleoapele. E prea copleșit ca să reacționeze în vreun fel. Nu s-a dezmeticit încă. Germanul însă țâșnește în picioare: — Principele are nevoie de mine. S-ar putea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adormită cu un caleidoscop de lumini și umbre. Care o fi imaginea ta adevărată? murmură descurajat. Cea de acum, lascivă și destinsă, sau cea pe care i-o impun educația și moravurile rigide moștenite din străbuni? Își lasă degetele să alunece lin prin părul ei bogat, în timp ce suspină nefericit. Sanctitatea căminului nu este aproape niciodată compatibilă cu fericirea conjugală. Se întoarce mânios pe-o parte, cu spatele la ea. Austeritatea! Aceasta e trăsătura ei definitorie, care i-a fost inculcată de mică, cuvântul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-ar fi prăbușit. Așa, a reușit să le-o ia înainte și să pună cinci legiuni între insurgenți și Italia. Începe să simtă cleștele de foc ce-i încinge fruntea. A cam întrecut măsura cu băutura aseară... Privirea îi alunecă la toga răvă șită de pe podea. Îi revede într-o străfulgerare pe principe și pe reprezentanții comițiilor centuriate, veniți să-l întâmpine. Un zâmbet fugitiv îi luminează fața. L-au primit cu jocuri de gla diatori. Unde au avut loc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îi răspunde râzând că el, taică-său, este cel posac, că lui îi e silă să vadă lume multă în jur, căci îi e teamă să nu fie comparat cu Augustus, care asistă la jocuri cu voioșie. Capul i-a alunecat în jos. Și-l ridică și-și reazemă ceafa mai bine. Cum să-i bage în căpățâna aia seacă lui Drusus că un om politic trebuie într-adevăr să ia parte la petrecerile poporului, să se arate apropiat de el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În comparație cu cele din Răsărit, altarele înălțate zeilor la Roma par mai degrabă meschine. Dar mâinile care au trudit aici, indiferent de unde s-au inspirat, au făcut marmura să înflorească. Se lipește cu spatele de perete și își lasă degetele să alunece la voia întâmplării pe frunze și ciorchini de viță-de-vie. Pipăie extaziat buchetele de maci și bujori, așezate în evantai. Nu le vede, dar are impresia că nici două motive nu se repetă la fel. Mângâie discret o lebădă cu aripile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sacrificii zeilor penați. Tresare smuls din visare când aude vocea Marelui Flamin: — Apa lustrală! cere către grupul de copii ce stau în capul treptelor. Băiețelul de lângă el apucă repede mânerul carafei pe care a lăsat-o jos, dar degetele îi alunecă printre aripioarele unui Eros, mai-mai să verse conținutul. Împăratul se apleacă zâmbind asu pra puștiului, îl bate ușurel cu palma pe creștet și ridică vasul el însuși. Velleius Paterculus surâde și el împreună cu mulți membri ai asistenței. Își înalță apoi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în apropiere și supraveghează întregul proces, cu ochii cât cepele. Să fie siguri că oamenii nu se înfruptă din părțile destinate zeului. În entuziasmul mulțimii dezlănțuite, Velleius Paterculus este unul dintre puținii care observă că o fărâmă de carne a alunecat și a căzut pe jos. Îl îmboldește și pe Nero, ca să-l facă atent. Amândoi văd cum flaminul lui Marte arată iute cu mâna unor slujitori să ridice bucata și să o arunce la loc în oală. Prea târziu, însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
hârâind din gât. Vrea să se ridice. Se uită după asistentul său, care stă în spate și poartă securea de sacrificiu. Întinde o mână numai piele și os și încearcă să se sprijine de el. Neputința bătrâneții face să-i alunece din cealaltă toiagul în care se reazemă. Ajutorul își șterge repede degetele pătate de sânge pe tunică și se apleacă să-l ri dice, ocazie cu care-i scăpă și lui din mână securea. Un sunet gutural scos de împărat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Iulii și Ovidius? Principele, care de uimire a rămas până acum țintuit locului, refuză brusc să asculte mai departe și pornește mânios spre trăsu rică. Când dă să se cațere înăuntru, își prinde piciorul în curelele scării, se dezechilibrează și alunecă. Reușește, din fericire, să se țină de un slujbaș. Semn rău! răsună vocea răzbunătoare a Medullinei în urma lui. Augustus se preface că nu o aude, cu atât mai mult cu cât în capul treptelor a apărut Livia, însoțită de tot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te relaxezi complet, mi-aș plimba mâinile mai în jos, trăgându-ți fusta, până ce aș ajunge să-mi frec palmele de fesele tale goale. M-aș duce mai jos și tot mai jos, în timp ce ți-aș scoate chiloții, cu mâna alunecându-mi între picioarele tale, unde e cald, întuneric și umed de dorință. ― O, Doamne! Nu-mi vine să cred! ― Ce pervers! sare Geraldine. ― Lăsați-l să termine! spune Ben. ― Apoi te-aș întoarce cu fața-n sus și ți-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben Williams. În visele mele, poate, dar asta ar fi tot. ― Hai, te rog! scriu eu, intrând în jocul lui Geraldine. Nu e genul meu! ― Ce, cu gropițele alea ale lui, fără să mai vorbim de părul superb care întotdeauna alunecă exact în locul potrivit? Vorbești serios? Nu chiar în locul potrivit, și ce dacă alunecă? E superb. Scârbo. ― Clar nu, tastez eu. Suntem doar prieteni. ― Ei, atunci s-aveți parte de momente drăguțe și prietenești, și să nu faci nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rog! scriu eu, intrând în jocul lui Geraldine. Nu e genul meu! ― Ce, cu gropițele alea ale lui, fără să mai vorbim de părul superb care întotdeauna alunecă exact în locul potrivit? Vorbești serios? Nu chiar în locul potrivit, și ce dacă alunecă? E superb. Scârbo. ― Clar nu, tastez eu. Suntem doar prieteni. ― Ei, atunci s-aveți parte de momente drăguțe și prietenești, și să nu faci nimic din ce n-aș face eu... La ora șase sunt atât de entuziasmată încât aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
locului, prea înfricoșată să mă mișc. ― Uite, spune el, luându-mă de mână. Așa se merge, mai spune, și-mi arată cum să încep cu picioarele ținute în unghi drept unul față de celălalt, cum să împing cu dreptul și să alunec cu stângul în față, și e o minune, dar eu, neîndemânatica, grosolana de Jemima Jones, reușesc. Nu sunt extraordinar de bună, ce-i drept, dar Brad mă ține în continuare de mână cu brațele lui puternice și mă echilibrează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fiori în jos pe șira spinării. Mă sprijin de el, simțindu-i mirosul, simțindu-i barba ușor nerasă cu obrazul, și-mi permit să mă simt mai bine. Brad îmi cuprinde spatele ușor, mișcându-și mâna încet în jos, până când alunecă între picioarele mele, iar eu nu-mi pot reține gâfâitul. Alunecăm jos, până pe podeaua bucătăriei: curând, micul-dejun a fost uitat, iar singurele sunete care se aud din bucătărie sunt șoaptele noastre și gemetele de plăcere. ― Chiar te iubesc, îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]