5,281 matches
-
Iliescu de a fi numărul unu a predominat. Ne amintim că, în iarna lui 2003, Iliescu ajunsese nu numai să combată obiective ale premierului Năstase, dar chiar să-i facă portretul în presă: arogant, nu-și stăpânește nervii, făcând chiar aluzii la rolul soției. Din fericire, Iliescu și-a dat seama că toate acestea dăunează guvernării PSD și a pus piciorul pe frână. Calculul politic a dobândit prioritate. Surpriza negocierilor de la Bruxelles: agriculturatc "Surpriza negocierilor de la Bruxelles\: agricultura" La 1 iunie
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
multe lucrări în care, pentru prima dată, o formulă finală indica numele tipografilor, locul și data tipăririi (în Psaltire, terminată de tipărit la 14 august 1457 și la pregătirea căreia a lucrat Gutenberg). Lipsa de informații despre Gutenberg și anumite aluzii făcute de documentele vechi au permis construirea diverselor ipoteze asupra invenției tiparului. Motive cronologice ușurează respingerea celor care îi privesc pe Johannes Brito din Bruges și pe Panfilio Castaldi din Feltre. Descendenți ai tipografilor din secolul al XV-lea au
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
primare timp-gând, căruia i-a zis gând și întindere. Apostolul PAVEL a vorbit despre timp și gând într-o formă filozofică adresată locuitorilor din Efes și totodată a vorbit și despre rezultanta acestei interacțiuni, care poate fi Voia Domnului, - o aluzie la oscilațiile migratoare. Leonardo DA VINCI a redat capodopera „Mona Lisa” printr-o pulsație complexă formată din îmbinarea reușită a timpului cu gândul. A obținut și rezultanta ce are numele „GIOCONDA”. Mikalojs ĈIURLIONIS în plus, comparativ cu DA VINCI, a
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
în lipsa de reacție la avarie: cu tot teatrul ieftin de a asumarea răspunderii, nici Viorel Hrebenciuc, nici Dan Ioan Popescu nu s-au dat și n-au fost dați la o parte. Ici-colo, șoapte timide despre îndepărtarea de oameni, mârâieli, aluzii, poate că cineva ar trebui să plătească. Dar nu urmează nici o măsură, nimeni nu e vinovat. Și nu e deloc sigur că revenirea la cârma partidului a fondatorului Iliescu mai poate colora PSD în „roșu“, în timp util. Comentatorii care
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
stângii? Niște complotiști, una vorbiți și alta fumați, vă târguiți pe funcții ca-n afacerile voastre oneroase. Dar era târziu, prea târziu. Iliescu a avut 15 ani la dispoziție, în care putea rosti acest discurs și s-a mulțumit cu aluzii. A avut toate pârghiile pentru a și-l pune în practică și n-a mișcat un deget. Sub basca lui proletară a crescut și s-a lăbărțat exact ceea ce acum arată cu degetul. Cu cine să mai plece acum la
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
o pădure, o mănăstire pe care aedul ni le-a prezentat deja, aceleași formule desemnează și însoțesc aceleași lucruri; epitetele homerice au fost găsite de acești lăutari care nu auziseră de Homer. Bucăți de povestire reîncep când le amintește vreo aluzie. Descrieri, discursuri, formule se repetă pentru a sprijini și facilita recitarea. Cântecele de gestă au un refren scurt și sălbatic, aoi, care punctează cupletele. Cel al baladelor românești este mai grațios: îl înflorează poemul. Se simte că această poezie este
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
tău câteva neînțelegeri, dar acum merge strună...". Într-o formă poetică, regina își povestește viața de după moartea fiicei; totul se face prin confidențe între ea și munte. Păsările, șopârlele, șerpii mucaliți, urzicile, țațe răutăcioase care înțeapă și sfâșie ceea ce ating (aluzie la o campanie calomnioasă: "deodată-mi adusei aminte de un măgăruș, pe care-mi puneam in gând să-l trimet să-și facă o masă gustoasă din aceste ierburi uricioase, ca să fie și ele bune la ceva", încheie autoarea); copacii
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
îi scria: "Îți faci noviciatul în înalta societate, unde nici cele mai mărunte greșeli nu sunt iertate. La Curte, trebuie să înveți să-ți potrivești pașii, ca să nu-ți pierzi echilibrul și să nu cazi din înaltul scărilor". Era o aluzie la un pas greșit care ar fi făcut-o să cadă dacă prințul Carol n-ar fi fost acolo s-o prindă: peste opt ani avea să o ia de soție. În 1972, la Bucuești a avut loc un bal
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
o pătrunde până în pieptul ei fraged". Trad. A. Lévy, cartea a II-a, "Fiole", p. 261. Aici accesul la scenă este mediatizat prin evocări indirecte, destinate intenționat unui public de literați: comparații cu o natură codată (triluri de păsări) și aluzii la un intertext literar (cei doi eroi dintr-o celebră piesă de teatru din secolul al XIV-lea, Xixiang, și un poet din secolul al III-lea î.Hr.). Cât despre "minunatul corn", acesta este un simbol al uniunii sufletelor de când
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
prin succesiunea metaforică "a dormi" (= abandon în dorință) → "se ghemui la umărul" (= uniune fizică) → "se lăsă dusă" (= orgasm); pe de altă parte, printr-o metaforă mai sintetică (draperia care scapă din șnur ca metaforă a femeii care cedează). Recursul la aluzie ne transpune în registrul erotic, pe care pornografia îl respinge. Precizând că ea "se gândi că niciodată nu se iubiseră mai puțin ca în ziua aceea", naratorul întărește doxa care opune sexualitatea și iubirea veritabilă; ceea ce justifică oblic eliziunea scenei
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
justificarea, printr-o generalizare psihologică trivială, a lipsei de motivație psihologică în comportamentul personajului. Astfel, ea subliniază indirect (și ironic?) legea povestirii pornografice. Important este ca personajul să fie în deplina posesie a dorințelor sale, gata să intre în scene. Aluzia la principiile înșelătoare care i-ar fi ghidat viața anterioară, pre-pornografică, permite așezarea povestirii însăși la temelia unei noi norme, prin care personajul și cititorul sunt deculpabilizați, primul pentru participarea la scene, al doilea pentru lectura acestora. Inițierea soției se
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Nan Gorcum, 1983-1994. Le Prêtre et la Dame figurează în volumul al VIII-lea. 16 Emmanuelle 1 (1967), Emmanuelle 2 (1968), Emmanuelle 3 (1969), Emmanuelle 4 (1974), Emmanuelle 5 (1975). * În original: "duraille comme Henry Bataille", San Antonio făcând o aluzie "fonetică" la filmul regizorului René Clément, La Bataille du rail (n.t.). 17 Op. cit., p. 147 [trad. rom., p. 91 n.t.]. 18 Vom descoperi o exemplificare potrivită a acestei idei în cartea lui Etiemble L'Érotisme et l'Amour
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Oleg Voronin“, „semafor“ și „telecomandă“. Am primit înapoi un singur rezultat: aceeași informație, postată pe site-ul cotidianului „Jurnal de Chișinău“. Ceea ce arată că, dacă ai o telecomandă, nu îți mai trebuie, câteodată, nici măcar un ecran de televizor. DAMELE GAZETIERE Aluzii periculoase Emilia CHISCOP Un artist francez, Charles Philipon, a lansat, la Paris, la 1830, o revistă satirică intitulată „La Caricature“. Aici, el a reprezentat capul regelui Lous-Philippe în formă de pară, gest care avea nu doar să atragă cenzura revistei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
viața, de a caricaturiza părțile noastre vulnerabile. Dincolo de asta, pățania cu Louis-Philippe d ’Orlèans vorbește despre un moment de cenzură a presei în Franța și despre cât de fragilă este libertatea de expresie într-o țară în care o simplă aluzie poate duce la suprimarea unei gazete și la întemnițarea responsabilului ei. Mult mai la est, în Moldova, în aceeași vreme cu Philipon și cu Louis-Philippe, aluziile strecurate în presă, deși de altă natură, erau pedepsite la fel. Cenzura impusă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
cât de fragilă este libertatea de expresie într-o țară în care o simplă aluzie poate duce la suprimarea unei gazete și la întemnițarea responsabilului ei. Mult mai la est, în Moldova, în aceeași vreme cu Philipon și cu Louis-Philippe, aluziile strecurate în presă, deși de altă natură, erau pedepsite la fel. Cenzura impusă de regimul de autoritate al domnitorului Mihail Sturdza dusese la suprimarea mai multor reviste. O banală zicală populară, „Peștele de la cap se-mpute“, folosită de Mihail Kogălniceanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
folosită de Mihail Kogălniceanu într-un articol în care vorbea despre „depărtarea boierimii de tot ce e român, de tot ce e național“, a dus la oprirea de la publicare pentru totdeauna a revistei „Dacia literară“. Autocraticul Mihail Sturdza văzu o aluzie directă la persoana sa, ceea ce nu putea fi tolerat, mai ales că răzvrătiții condeiului de la „Dacia“ mai provocaseră și alte supărări. De exemplu, cum putem afla din monografia Mariei Platon (Dacia literară - destinul unei reviste, viața unei epoci literare, Junimea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
răzvrătiții condeiului de la „Dacia“ mai provocaseră și alte supărări. De exemplu, cum putem afla din monografia Mariei Platon (Dacia literară - destinul unei reviste, viața unei epoci literare, Junimea, 1974) relatând despre o școală de meșteșuguri, Kogălniceanu introducea și următoare șopârlă, aluzie la mama protectoare Rusia, spunând că „din ea“, adică de pe băncile școlii, „are să iasă o clasă numeroasă de industriași pământeni, carii să ne desrobească de șerbia față de străini“. De altfel, cum la noi publicațiile satirice lipseau, aluziile cele mai vânate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
și următoare șopârlă, aluzie la mama protectoare Rusia, spunând că „din ea“, adică de pe băncile școlii, „are să iasă o clasă numeroasă de industriași pământeni, carii să ne desrobească de șerbia față de străini“. De altfel, cum la noi publicațiile satirice lipseau, aluziile cele mai vânate de cenzori vizau împlinirea unor proiecte naționale și politice. Nu știu ce va fi conținut nuvela „Toderică“, semnată de Costache Negruzzi în „Propășirea“, dar autoritățile au găsit și aici aluzii periculoase și au suprimat revista în noiembrie 1844, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
străini“. De altfel, cum la noi publicațiile satirice lipseau, aluziile cele mai vânate de cenzori vizau împlinirea unor proiecte naționale și politice. Nu știu ce va fi conținut nuvela „Toderică“, semnată de Costache Negruzzi în „Propășirea“, dar autoritățile au găsit și aici aluzii periculoase și au suprimat revista în noiembrie 1844, iar pe autor l-au exilat la moșie. În „Propășirea“ apăruse cu puțin timp înainte și articolul lui Ion Ghica, Despre „Unirea vămilor între Moldova și Valahia“, iar Negruzzi și Donici traduseseră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
scrie opera La Roumanie. De altfel, se știa dinainte că la suprimare se va ajunge, din moment ce publicației îi fusese cenzurat chiar titlul, încă de la lansare. Așadar, cititorii nu au văzut niciodată o publicație pe al cărei frontispiciu scria „Propășirea“ - o aluzie mult prea periculoasă -, ci „Foaie pentru știință și literatură“. Dar cum cine trebuie să audă are totdeauna urechi, ironia face că revista tot așa a intrat în conștiința publică. Cum probabil că, de la caricatura lui Philipon, când spun „cap de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
de fiecare dată fermecat de povestea de pe ecran, răsucită ingenios și actualizată savuros, prin trimiteri mai transparente sau mai subtile la realitatea cotidiană (și culturală, în sens largă. Spre surprinderea mea, juniorul, de ani șapte, gustă în primul rând aceste aluzii, parodii, trasoare umoristice și ironice, nelăsându-se captat integral de povestea în sine. De pildă, din splendidul Chicken Little, replica lui favorită este „Darth Vader e chiar tatăl lui Luke?“, întrebarea pe care un personaj le-o adresează imediat extratereștrilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și n-ai chef/nu știi cum să treci la altele mai adânci. Chiar dacă n-ai chef să scotocești după relația autor-personaje sau realitate-ficțiune sau actor-personaj, filmul tot ți se va părea o joacă mai savantă, în care intervin și aluzii la Strindberg „care și-a împins nevasta pe scări“, și la „dobitocul“ de Ibsen, și la Oglinda lui Tarkovski (pe care Von Trier spune că l-a văzut de vreo 20 de ori). Ceasul biologic al filmului începe să ticăie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Sașa Vakulovski e ceva mai introvertit decât media și pare a fi persecutat pe nedrept de către învățătoare, ceea ce îl ostracizează în fundul clasei, de unde va aspira luciferic la premianta din prima bancă, devenită inaccesibilă. Povestea cu iepurii, la care titlul face aluzie, este construită în paralel, pe mai multe planuri. Ea este o parabolă a libertății încătușate, spunând pe cale aluzivă ceea ce se spune pe față în carte: că viața în comunism este o viață încarcerată, că educația prin sloganuri a copiilor este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Spoturilor de identificare a înseși persoanei candidatului, îndreptate spre căutarea notorietății, le succed spoturile de miză, în care sînt anunțate luări de poziție, într-o manieră factuală sau emoțională. Apoi, spoturile negative urmăresc discreditarea identității sau a propunerilor adversarului, utilizînd aluzia, comparația sau atacul direct. Etapa finală constă în revenirea la o viziune calmă, ba chiar euforică, asupra comunității naționale, al cărui destin se întîlnește cu destinul candidatului providențial. Regia audiovizuală este, în acest caz, elementul-cheie care asigură fuziunea simbolică a
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și bancurile cu Radio Erevan etc.). Unele forme culte, ca de pildă haiku-ul sau structura narativa "povestirea în povestire" pot depăși granițele limbii în care au apărut, căpătînd o circulație internațională. Clasificările textuale pot urmări și frecvența parabolei, a aluziei, tipologia limbajului eufemistic etc. E un tip de clasificare nerealizata încă, dar care ar putea avea la bază tipologii discursive cum ar fi cele propuse de Eugeniu Coșeriu în Lingvistică textului sau de școală franceză de analiză a discursului, în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]