9,933 matches
-
urmărită cu mult interes de România, care dorea să obțină de la aceasta sprijinul pentru diminuarea constrângerilor impuse de politica de bloc promovată de C.A.E.R. și de Pactul de la Varșovia. VI. La jumătatea anului 1966, am fost trimis la Ambasada de la Budapesta, unde am lucrat până la începutul anului 1971. Relațiile româno-ungare erau marcate atunci de pozițiile diferite ale celor două țări față de politica de bloc, promovată de Tratatul de la Varșovia și C.A.E.R. din care făceau parte ambele țări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
acestui mecanism economic, Ungaria a fost singura țară socialistă care s-a adaptat cel mai repede noilor condiții create după prăbușirea comunismului. În România, noul mecanism economic al Ungariei a fost primit cu interes și, după documentarea asupra lui de către ambasadă, anumite elemente ale sale au servit ca sursă de inspirație pentru elaborarea și adoptarea cunoscutului sistem românesc al mandatariatului. Acesta a avut, însă, o existență meteorică, fiind stopat, deoarece regimul Ceaușescu l-a apreciat ca generator de capitalism. Un mecanism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
această afirmație menționată de cei doi diplomați români, fac doar precizarea că este vorba de conducătorii sovietici care l-au precedat pe M. Gorbaciov. VII. După o scurtă perioadă în Centrala M.A.E., mi-am continuat activitatea diplomatică la Ambasada de la Belgrad (1972-1978). Relațiile româno-iugoslave s-au dezvoltat puternic în perioada respectivă. Pe plan politic, aceasta și-a găsit expresia în frecvente întâlniri între factori de răspundere ai celor două țări, inclusiv la vârf, și în discutarea deschisă a problemelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
reducându-se timpul de la 2 ore la un sfert de oră. Acest aspect esențial i-a fost comunicat apoi de șeful de protocol palestinian ambasadorului român într-o convorbire telefonică stabilită de mine la cererea ambasadorului, din biroul său de la ambasada noastră de la Tel Aviv, în prezența celorlalți diplomați români, într-o încercare nesăbuită de aruncare a vinei pe umerii altuia, complet nevinovat. Din fericire pentru mine, domnul Victor Ciorbea a trecut repede peste această neșansă. Și eu l-am însoțit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
creștinească ortodoxă. 5. Ca traducător de limbă arabă, școlit în țară, în prima promoție de licențiați ai Universității din București, cu specializare într-o universitate din lumea arabă, cu numeroși ani de ucenicie diplomatică în M.A.E. român și ambasade ale României în Orientul Mijlociu, într-o perioadă începută cu Declarația de independență politică și diplomatică românească din aprilie 1964 și încheiată cu pensionarea mea în 2001, pot afirma, fără risc major de a cădea în greșeală, că a le vorbi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de ambasador român rezident la Beirut și nerezident la Amman și în capitala statului Kuweit. Ambasadorului Mihail Levente i s-a întârziat primirea scrisorilor de acreditare la Amman timp de câteva luni. Ca vorbitor de arabă, am fost trimis la Ambasada Iordaniei de la Beirut pentru a afla explicația, eventual chiar de la ambasadorul iordanian. Cu acest diplomat, mă întreținusem în numeroase recepții oficiale. După câteva zile de la această întrevedere diplomatică de lucru, ni s-a comunicat că "Majestatea sa Regele Hussein vă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
astfel, să aștepte aproape două luni. Aflându-mă însă în Egipt cu o delegație oficială română, am folosit ocazia întâlnirii cu consilierul pentru relații externe al președintelui Egiptului, Oussama El-Baz, pe care îl cunoșteam din anii în care lucrasem la ambasada de la Cairo. I-am argumentat prietenului meu egiptean că "nu se cade... și oarecum partea română nu și-ar fi permis o asemenea îndelungată întârziere față de ambasadorul egiptean la București". A doua zi, Ion Cozma a fost primit, în mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
S.U.A. și Vietnam, cu prilejul unor consultări care au avut loc la București, între reprezentanții României și S.U.A. în anul 1967; au fost sugerate: soluția negocierilor directe între S.U.A. și Vietnam privind retragerea trupelor americane din Vietnam, la propunerea unor ambasade ale României în Asia (Pekin ș.a.), unde mă aflam la post ca prim-secretar; la sugestia conducerii României, s-a abordat și problema opririi bombardamentelor, soluții care s-au concretizat în câțiva ani de negocieri și luptă; toate aceste eforturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
explicat care era adevăratul scop al căsătoriei și m-am referit la cazul româncelor căsătorite în Africa sau în Asia cu cineva care avea mai multe soții, iar în unele cazuri erau luate pentru prostituție și care plângeau pe la ușa ambasadelor noastre, spre a reveni în țară; în legătură cu problema care mi s-a pus cu privire la libertatea de a părăsi România, le-am explicat că în România existau câteva zeci de persoane cu pașapoarte eliberate spre a pleca în S.U.A., dar nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
bătălia pe insulele de la brațul Chilia); dar nu pot să nu relatez și un alt episod, tot așa de semnificativ, din acest punct de vedere. În anul 1988 (sau 1989), M.A.E. român a primit o notă verbală de la Ambasada U.R.S.S., prin care ni se aducea la cunoștință că, în trasarea liniei care separa spațiul atmosferic între cele două state, s-ar fi strecurat o eroare, într-un punct aflat în zona Insulei Șerpilor eroare care trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
București (unul era rus, și purta chiar acest nume; al doilea era școlit la Moscova și însurat cu o cetățeană care a refuzat dobândirea cetățeniei române; cum acesta era tot timpul în colonia formată la Budapesta serviciu, școală, socializare la ambasada sovietică -, autoritățile de la București s-au sesizat că el face, ca director, altceva decât ceea ce se cuvenea în calitatea sa de reprezentant al României, și de aceea l-a retras). Încă din acea vreme, poziția României a început să dea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
poziția României a început să dea dureri de cap U.R.S.S., care avea mereu alături sateliții, iar treptat lucrurile s-au radicalizat. Comisia de la Budapesta era ca o reprezentanță sovietică, o soluție ideală, pentru că angaja și pe celelalte state, prin ambasadele lor și asigura realizarea politicii Moscovei; tonul îl dădea, de fiecare dată, reprezentantul sovietic în abordarea oricărei probleme în cadrul Comisiei. Nu aș putea să trec peste aceasta, fără să exemplific cu următorul episod. La sesiunea din 1961 a Comisiei, figura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
U.R.S.S., Cehoslovacia, R.D. Germană și, mai rar, Polonia și Bulgaria. În ultima zi, însă, Delegația S.U.A. trebuia, probabil, să trateze o problemă dureroasă pentru S.U.A. în relațiile cu România, și anume, faptul că la București aveau loc manifestații în fața Ambasadei americane, deoarece Partea americană nu dădea vize de intrare unui mare număr de români care o solicitau, având deja viza română de ieșire. Aceasta punea S.U.A. într-o situație delicată, căci nu mai puteau susține că statele Est-europene sunt cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
S.U.A., primind viză de ieșire. Delegația americană a acuzat lipsa de cooperare a Părții române și faptul că nu se acorda viză de ieșire nu numai celor care puteau fi primiți în S.U.A., ci multor altora, că nu era consultată Ambasada S.U.A., înainte de a da viză de ieșire către S.U.A. Mi-a fost relativ ușor să răspund, insistând că dreptul de a circula în afara țării nu trebuie să fie selectiv, nu trebuie să fie tratat pe criterii politice și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
participat imediat, fără rezerve, la exprimarea în forme juridice, în raporturile internaționale, a schimbărilor care au avut loc în România (notificarea către alte țări și către organizațiile internaționale a noilor orientări politice, a schimbării numelui țării, notificările de rigoare de către ambasade în fiecare țară, schimbarea plăcuțelor de pe ambasade și a antetului de pe documente, afirmând totodată continuitatea statului român, notificarea preluării conducerii statului de către noile autorități); apoi, am trecut la examinarea legilor în vigoare și la întocmirea propunerilor de abrogare sau amendare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
forme juridice, în raporturile internaționale, a schimbărilor care au avut loc în România (notificarea către alte țări și către organizațiile internaționale a noilor orientări politice, a schimbării numelui țării, notificările de rigoare de către ambasade în fiecare țară, schimbarea plăcuțelor de pe ambasade și a antetului de pe documente, afirmând totodată continuitatea statului român, notificarea preluării conducerii statului de către noile autorități); apoi, am trecut la examinarea legilor în vigoare și la întocmirea propunerilor de abrogare sau amendare a celor care erau în contradicție cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
misiune a echipei, care se organiza "din mers", era să clarifice ce propuneri avansase delegația la Dipoli. Ministrul George Macovescu a dispus să merg cu el la Cabinetul ministrului, unde lucrase Corneliu Mănescu, de unde să-i fac legătura telefonică cu Ambasada României de la Helsinki. Am procedat în consecință și am format numărul de telefon al ambasadei, cerând legătura cu ambasadorul Bălănescu sau ambasadorul Valentin Lipatti. A fost disponibil primul. Am predat ministrului receptorul, George Macovescu începând un dialog discret, dar nuanțat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la Dipoli. Ministrul George Macovescu a dispus să merg cu el la Cabinetul ministrului, unde lucrase Corneliu Mănescu, de unde să-i fac legătura telefonică cu Ambasada României de la Helsinki. Am procedat în consecință și am format numărul de telefon al ambasadei, cerând legătura cu ambasadorul Bălănescu sau ambasadorul Valentin Lipatti. A fost disponibil primul. Am predat ministrului receptorul, George Macovescu începând un dialog discret, dar nuanțat, pentru a afla ce se întâmplă la Dipoli, în special care erau propunerile Delegației române
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la aeroport s-au soldat cu rezultat negativ, pentru că valiza nu fusese expediată de la Budapesta. Valiza a fost recuperată abia înaintea plecării de la Copenhaga spre Stockholm. Inconvenientele se pot imagina... Dar au fost și momente plăcute. Amabilitatea gazdelor și sprijinul ambasadelor române au dat posibilitatea vizitării unor monumente și lăcașuri de cultură care abundă în capitalele respective. Vizitarea locului unde Mica Sirenă este scăldată de razele soarelui și, uneori, de valurile mării a fost o reală desfătare. Cu această ocazie, am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
tema seminarului, vă mărturisesc că, în referirile la acest subiect, voi fi influențat, în mod inevitabil, de trecutul meu de diplomat, de cunoștințele și experiențele acumulate în timpul celor 40 de ani de activitate în Centrala M.A.E. sau la ambasadele române din străinătate. Așa veți afla că, vrând-nevrând, am fost martor sau participant direct la o serie de evenimente majore, care au marcat întreaga evoluție postbelică a Europei și nu numai. Apreciez că tema seminarului este deosebit de actuală și incitantă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
domeniul relațiilor externe. Se înțelege că, pe această cale, ea a servit, concomitent, și cauza stabilității și securității europene, a pus umărul și la aplanarea unor neînțelegeri și conflicte extra-europene. Dar să mă explic: După ce am lucrat trei ani la Ambasada română de la Moscova, mă gândesc la un prim moment crucial poate chiar un eșantion de artă diplomatică ce s-a consumat în anul 1958, când Bucureștiul a reușit să convingă conducerea sovietică să-și retragă trupele și consilierii din țara
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
contribuiau din plin la eforturile de stopare a agresiunii americane în Vietnam și de asigurare a păcii și stabilității în zona Asia-Pacific. În acea perioadă, s-a conturat și rolul României de intermediar al primelor contacte oficiale chino-americane. Lucrând la Ambasada română de la Haga, am constatat aprecierile deosebite ale lumii occidentale față de gestul curajos al țării noastre de stabilire a relațiilor diplomatice cu Republica Federală a Germaniei, în pofida opoziției Moscovei și a celorlalte state surori. Acest act de politică externă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
relațiile diplomatice cu Israelul, în semn de solidaritate cu țările arabe. România a urmat un curs propriu. Ea nu numai că nu a rupt relațiile cu Israelul, dar a și ridicat, tocmai atunci, nivelul de reprezentare diplomatică la rang de Ambasadă. După aceea, ea a avut nevoie de timp, răbdare și mult tact diplomatic pentru a convinge țările implicate în conflict, cele arabe în special, de utilitatea rolului său ca partener de discuții cu toți combatanții din zonă. Este cunoscut faptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de perspectivele fiecărui membru al familiei, o decizie a conducerii ministerului a provocat schimbarea priorităților din preocupările mele imediate. Directorul Direcției America din M.A.E., fostul meu lector la Facultatea de Filologie, mi-a propus o detașare provizorie la ambasada R.S. România din Republica Peru. În convorbirea prealabilă deciziei, domnul director Ion Beșteliu mi-a relatat pe scurt că ambasadorul român, trimis să conducă misiunea diplomatică din Lima, era un activist provenit din administrația regiunii Bacău, care trebuia, probabil, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
rolul primit de la "tovarășa". Nu avea nicio experiență în relațiile externe. Nici nu bănuia ce înseamnă activitatea diplomatică, dar, în perioada de pregătire în Centrala M.A.E., reușise să se apropie de un șofer, care lucrase câțiva ani pe la ambasadele române din două țări latino-americane. În audiențele la direcțiile administrative ale ministerului, fostul vicepreședinte de regiune a cerut, înainte de plecare, să-i fie dat un anumit șofer, acea persoană care reușise să îi satisfacă orgoliile. I s-a îndeplinit dorința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]