6,661 matches
-
se scurge pâna la ultimul deget de la picioare. Mă iei În brațe și urci scările până la etaj, În dormitor. Așternuturile albe, din mătase foșnesc sub trupurile noastre. Sete de dragoste. O jumătate de zi nu am ieșit din dormitor. După amiază ne-am avântat pe pantele din apropiere, cu skiurile. După două ore, eram ca nou născuți. Nu se cunoștea oboseala. Îmbujorați la față, am așezat skiurile În garaj și am intrat În cabană, morți de foame. Am băut puțin whisky
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a deschis geanta și apoi capacul borcanului, să miroasă conținutul. Nu se alterase, mirosea chiar foarte bine ceapa călită de deasupra. Ni se făcuse poftă de fasole bătută și abia așteptam să ajungem acasă să ne Înfruptăm din ea. După amiază, când am ajuns la școală, colegii ceilalți știau pățania mea cu geanta de la colega noastră, a cărei mamă era telefonistă. Bineînțeles că le-am povestit tot și mai ales despre fuga mea după autobuz, pentru borcanul cu fasole bătută, la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
care citisem pe internet...Cazul cu fiul vecinului era altul, accident petrecut la Oradea sau Arad, nu am reținut bine și cred că nu are importanță localitatea ci faptul că m-a impresionat acest neplăcut eveniment. A doua zi după amiază am venit din nou pe scara A. Cu multe scuze și transmițând condoleanțe, am reușit să recenzez și familia decedatului. Locuiau doar părinții aici, el locuise, am aflat de la danșii, În blocul vecin cu blocul unde stau eu. Găsesc și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
iunie, când ziua se Îngână cu seara iar soarele se tranformă Într-o minge de culoare roșie și dispare Încet, la orizont, lăsând locul lunii, crăiasa nopții, să se răsfețe printre stele. Tocmai se copseseră cireșele pietroase. Într-o după amiază, când soarele nu mai dogorea așa puternic, mama lui Gigilică se Îndreptă spre piață, să facă mici cumpărături. Mai avea vreo două săptămâni pînă la naștere. Drumul spre piață era pe lângă o livadă cu cireși care aparținea unei intreprinderi dintr-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
spuneai să trec să iau borcanele cu zacuscă, gem și ghiveci pe care le-ai făcut și le Împarți cu noi, nu aveam să știu ce ți s-a Întâmplat. Astăzi mi-am luat ultima zi de concediu pentru că după amiază plecam la munte cu Alexia. Ce este cu tine, cum s-a Întâmplat? Îi povestesc că ieșisem să fac cumpărături În grabă, fiindcă voiam să-mi termin treburile propuse pentru o săptămână În capăt. - Offf! Nu te astâmperi de loc
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
aer în plămânii înguști ai lui Wade Trask. Avea o problemă importantă, cu care nici un alt om de pe lume nu se mai confruntase până acum. AJUNS ÎN PARC, SE AȘEZĂ PE O BANCĂ. ERA ÎNCĂ DIMINEAȚĂ, DEȘI SOARELE COBORA SPRE AMIAZĂ. AVEA UN ȘOC DE FIECARE DATĂ CÂND SE GÂNDEA CÂT DE PUȚIN TIMP SE SCURSESE DE FAPT. DE NENUMĂRATE ORI ÎNCERCASE SĂ SE CONCENTREZE ASUPRA SITUAȚIEI SALE, DAR DE FIECARE DATĂ ATENȚIA ÎI ZBURA, LĂSÂNDU-I UN GOL ÎN SUFLET
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
nici o confruntare mai însemnată 397. Campania s-a desfășurat în condiții insuportabile, pe un teren arid, pustiit, infectat de holeră și pe o caniculă de peste 300. După mărturia medicului Gourbeil, "soldații care se deplasau între orele 11 și 15 după amiază, zdrobiți sub greutatea ranițelor lor și, mai ales [năuciți] de căldura insuportabilă, se prăbușeau la pământ, nemaiputând respira; când doreau să reia marșul, vomitările, diareea și alte simptome caracteristice [holerei] nu întîrziau să-și facă apariția"398. Când spahiii generalului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
își lua oile acasă iar femeile se pregăteau de țăsut și de tors. Fetele cele mari ale lui Lică, tăcute ca două fecioare, mergeau la apă. Nu salutau, nu erau salutate, ei nu existau. Nici măcar umbra. Însă în acea după amiază, când satul mirosea a lemn de fag și a iarnă, Lică ieșise în poartă cu Biblia în mână. Începuse a citi, iar vreo doi gură-cască luau aminte la vorbele lui. - Haideți, oameni buni, veniți, veniți mai aproape. Noi suntem calea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se văzu în stradă simți cum i se taie picioarele. Zărea deasupra caselor un minaret galben și subțire. La stânga se profilau cei dintâi palmieri ai oazei și ar fi vrut să meargă către ei. Deși nu mai era mult până la amiază, frigul era puternic; Janine se înfioră în bătaia vântului. Se întoarse spre Marcel, dar privirile îi căzură pe soldat, care se îndrepta către ea. Așteptă să-i surâdă sau să o salute. El trecu mai departe fără s-o privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fierbinte cu o șuviță de apă clocotită, ca să arate că ei pot locui acolo unde nimeni n-ar fi fost în stare, la treizeci de zile de orice urmă de viață, în acea groapă din mijlocul deșertului, în care arșița amiezii îi ține pe oameni departe unul de altul, înălțând între ei zăbrele de flăcări nevăzute și de cristale fierbinți și unde frigul nopții se abate asupra lor năpraznic, înghețându-i unul câte unul în scoicile lor de sare, locuitori nocturni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
întețește, sunt lac de sudoare ei nu asudă niciodată, acum până și umbra s-a înfierbântat, simt cum soarele izbește în piatra sub care mă aflu, izbește, izbește ca un ciocan în toate pietrele, și aud cântarea, cântarea uriașă a amiezii, aerul și pietrele vibrează pe sute de kilometri, bum, așa cum alteori aud tăcerea. Da, aceeași tăcere, sunt ani de atunci, m-a întâmpinat, când străjile m-au adus la ei, în soare, în mijlocul pieței, între terasele concentrice care se înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu ochii mâncați de săbiile de sare și de foc care izbucneau din toate zidurile, palid de oboseală, cu urechea însângerată de lovitura pe care mi-o dăduse călăuza, iar ei, înalți și negri, mă priveau fără un cuvânt. Era amiază. Sub loviturile soarelui de fier cerul răsuna prelung, foaie de tablă încinsă de foc, era aceeași tăcere, și ei mă priveau, timpul se scurgea încet, și ei mă priveau, timpul trecea și ei mă priveau întruna, iar eu nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
până m-a făcut să cad în genunchi, nebun de durere, cu gura însângerată, apoi mi-a întors spatele și s-a dus lângă ceilalți. Înșiruiți de-a lungul zidurilor, se uitau la mine cum gem, în arșița cumplită a amiezii de foc care intra pe ușa larg deschisă, și în lumina aceea a țâșnit vrăjitorul, cu părul de rafie, cu pieptul strâns într-o platoșă de perle, cu pulpele goale sub fusta de paie, purtând o mască din trestie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu ele, de atâta stat și privit, fiecare, prin fereastra lui! Așteptare Sunt dimineți în care mă trezesc și spun că visul este-o poezie. Și-n altele, când simt că lâncezesc și spun că viața este-o erezie. Sunt amiezi când sunt îngândurată și spun că toate, în lume, nu au rost. Nesigură și îndurerată, mă pedepsesc; plâng ziua-ntreagă și țin post! Sunt seri când vreau să- ntorc timpu'-‘napoi și-am același gust amar, ca de pelin. Vremea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
visuri împlinite. Tablou de toamnă cu final în doi Vine un vânt, în pas de vals, pe dealuri, vara își pierde urma prin parcuri și livezi. Spre școală, veseli, curg copii în stoluri și razele de soare zâmbesc pân’ la amiezi. E-atâta revarsăre de lumină, încât galbenul gutuii îmbată zarea. Doar amurgul se umple de rugină: a venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
întinsă... Poem optimist Îmi înfloresc coapsele cu maci și dau în pârg cireșele de iunie. Vântul de la răsărit îmi suflă în urechi cuvinte de iubire și de alintări. Văd grâul zi de zi cum naște spice, mierla îi cântă la amiezi să-i crească bobul, soarele îl transformă-n aur în luna lui cuptor iar greierii îmi cântă o iubire nouă. Simt vâlvătăi ce mi se aprind în coapse, ca focul ce arde să pregătească vatra. Dorul de dragoste îmi crește
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Lentilele, în spatele cărora răsare, treptat, chipul de altădată... Prelung și palid apare chipul ei tânăr, plutind într-o înserare umedă. Coroana părului strânge fâșii de lumină : încununarea așteptării liniștite, primitoare, încărcată de chemări. Fruntea netedă, ca albul și nemișcarea unei amiezi solare, tulpina gâtului se lărgește în auriul umerilor și în goliciunea pieptului, îmbrățișat de reci reptile verzui. Bizară și nesigură împăcare deschide această reîntâlnire a zorilor ce-mi tulbură privirea... După-amiază de altcândva, din verile de demult... Rumoarea glasurilor în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Mai e și obișnuința, desigur. Chiar și plăcerea, să recunoaștem. Nu veți mai fi, vă asigur, maltratată ! Nici ei nu mai au interes să muriți sau să deveniți infirmă. Vor face concesii ! — Așadar, ați fost arestată într-o miercuri după- amiază. La orele nouăsprezece și șaisprezece minute. În fața casei cu numărul 7 de pe aleea Mandicevschi. La câțiva pași de stația de autobuz, unde tocmai ați coborât. Vă aflați în întârziere. Necăjită și agitată. Aveați totdeauna grijă să fiți punctuală. În ultima
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care împietrise gesturile femeii. Într-adevăr, deținuta prindea, deodată, glas. — Bine, dar... Atât apucase să bâiguie. Doar atât. Privea cu ochii treziți și mari spre colțul camerei unde răsăreau, aliniate, atâtea cutii și pachete. Aduse, își amintea, încă în după- amiaza zilei care trecuse. Fantoma unchiului pe care nu-l recunoscuse ?... părea, ca și altădată, în duminica ploioasă când răsărise pentru prima și ultima oară în fața ușii, și cum avea să și-l amintească, un fel de mărunt meseriaș sau vreun
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
doar față. Găsește soluții ingenioase, simple. Lucrează cu plăcere, precisă în calcule, fără pedanterie. De-aici și aerul de camaraderie loială. Atât de falsă, înșelătoare. I-am spus într-o zi că vreau s-o văd. A înțeles imediat. După- amiază a venit la mine. Apoi, cu regularitate. De obicei, miercuri. Se oprise, amintindu-și parcă ceva. Acum două luni, în februarie, în deplasarea noastră pe șantier m-ai întrebat dacă după despărțirea de Delia am găsit pe altcineva. Ți-am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dormitor, deci Lena sau domnu’ Mitu sunt gata, de asemeni, să intre în scenă. Dar Ortansa nu pare preocupată de mișcările ce se produc în culise, ci în ea însăși. A acumulat discret, a luat în posesie și această după- amiază tulbure, otrăvurile ce s-au tot stors și s-au împroșcat din fiecare propoziție. Preocupată de altceva decât de zgomotele din jur sau decât de ospitalitate. Chiriașul o privește în tăcere. Destinul a luat, pentru el, chipul Ortansei. — În ceea ce privește scrupulosul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
amurgul îl găsește somnolând în chilia de la mansardă. Prea târziu să mai ajungă la muzeu, deși insectele, peștii... atâtea subiecte atrăgătoare. În lipsa atlasului zoologic, răsfoiește însemnările sale de cititor rătăcit. Bibliotecara Cornelia Matei n-a mai revenit ! Tocmai pentru după- amiaza sălcie de duminică îi lăsase numărul de telefon. L-ar fi salvat, orice chemare l-ar salva, l-ar ridica din forfota furnicarului și din singurătatea mocirloasă. Iată, gărgărița ghindei, fluturele ochi-de-păun, greierul-italian, cicada, călugărița, gărgărița fasolei, cărăbușul pinilor, albinele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mânii trebuie predate proiectele de execuție la decantare, tron soanele de mijloc ale colectoarelor. S-ar putea să vină și veninoasa Veturia, poate Vornicu, poate Grefu, pro babil Șeful cu turturica, eventual și ursuzul flăcău Cornea, care se plictisește după- amiaza, când Sidonia își preia matriarhatul. Vornicu ar fi putut, la fel de bine, să nu vină. Poate nici colega nu va răspunde chemării ? Dar Ortansa ? Va onora reprezentația ? Nu va veni, bineînțeles ! ar fi pierdere de timp. Oracolul știe și deduce fără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
domnul cu mustăcioara subțire, de japonez. O scurtă îmblănită și căciulă rusească, cu urechi, pentru domnul tuns și tăcut. Coboară treptele, toc toc toc, pași înfundați, pantofi antiderapanți. Portarul îi salută, neglijent. Alături, tăcuți, pasul calm. Lumina rece a după- amiezii. Am auzit că pleci în concediu. Fularul alb se întoarce spre stânga, fularul galben spre dreapta. — Da, poimâine. — Gazda ta spune că s-a confirmat boala mamei tale. Înțeleg că nu ți-e ușor. Oricum, după atâta chin, verdictul poate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi era teamă ca de niște remușcări neiertătoare. Grăbit să plece, nu-și găsi casca și mormăi: ― Fă lampa mai mare, că parcă suntem într-o criptă... De lângă lampă, ordonanța ridică o scrisoare și i-o întinse: ― A venit de la amiază, dar cu vălmășagurile astea... Apostol luă scrisoarea, se uită la adresă și rămase câteva clipe cu ochii la Petre, ca și cum n-ar fi îndrăznit s-o citească. " Iată, mi-e frică și de slova mamei, se gândi cu amărăciune. Atâta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]