39,601 matches
-
-și confecționeze singur jucăriile, acele mici flecuștețe de care noi toți avem nevoie. Important e să găsești ceea ce nu poți vedea ori se vede prea puțin, nu ceea ce este la vedere. Pentru ca să blochezi calea uitării, deschide larg artera pururei reîntoarceri. Amintirile triste lasă urme adânci, de neșters, în vreme ce clipele de fericire trec adesea în uitare. Făurește-ți visele la început de drum ca să ai ce culege la sfârșit. Zadarnică-i suferința, dacă „obiectul adorației” nu cunoaște, nici înțelege „prețul dragostei”. Mama
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
o administrează oamenii! Sunt nenumărate „cazuri” când nu contează ce, cât și cum faci, important e să faci... Parfumul primei iubiri (sau... primelor iubiri!) te urmărește mult timp de-a lungul vieții; depinde și de cât de concentrat a fost! Amintirile (îndeosebi cele „dulci”) ca o boare binefăcătoare în miez de vară - dau farmec și culoare vieții. Fără tradiții, fără datini și credințe, un popor e ca un arbore fără rădăcini adânci a cărui tulpină se usucă dispărând fără urmă. Transmiterea
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
mai ușor! Horoscopul - invenție agreabilă a oamenilor de a-și înțelege rostul pe pământ sub stelele neantului. A fi tolerant cu semenii - semn de noblețe. Pentru o sfântă de iubire merită să jertfești totul ( sau aproape totul...) Nu-ți uita amintirile chiar și pe cele mai puțin plăcute că și acestea fac parte din viața ta! De ce să-ți fie rușine de cel care-ai fost?! Sentimentele și instinctele sunt de genul ... feminin! Instrucția, învățătura, cartea care se învață în școală
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Pe unii îi înțelegem, pe alții nu! Unii sunt ei de vină că nu sunt „înțeleși”, alții nu sunt „înțeleși” nu din vina lor... Poate de asta-i frumoasă umanitatea noastră... Bucuriile și necazurile omului rămân, în unica lui... veșnicie, amintiri! Puține dintre acestea devin legende, restul trec în uitare! Nu uitați zâmbetul bunicilor, ascultați-le înțeleptele lor sfaturi și veți deveni nepoți de mare valoare... Să scrii cărți este o bucurie; să le citești o încântare. Cartea - puntea de legătură
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
lucrat prin trepidație electrică ce obligă celulele nervoase să se încrucișeze altfel decât o fac pseudopodicele în microchirurgia psihică, de unde se deduce utilitatea pedagogică a palmei care face să vibreze creierul și cele 612.112.000 celule ale sale; sau amintirea tratamentului monotoniei mentale prin intermediul injecției cu gelatină. Și apoi își zice: Nu ar fi mai bine ca decât să încerc să fac geniul, să fac mai întâi mama geniului? Am cam abandonat-o pe Rosa, și sărăcuța nu-mi place
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai servește, eșuând ca povestitor și ca logodnic? Ar părea că această nevoie de a muri a ghidat Destinul, Determinismul, pentru ca Clarita să îl lase. Era nevoie de o motivație. Și se recreează în infidelitatea fostei sale logodnice și în amintirea iubirilor sale, mai poetice acum decât în trecut. "M-am născut ca cei mai mulți dintre muritori, însetat de viață de la naștere, pierzând cu dobândirea apetitului nativa sațietate. Și acum ce vor spune dacă demisionez? Ce va gândi tata? Se pierd unele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Dar, mama? Mama și Rosa? Săraca Rosa care e așa de delicată. Nu-i va accelera sfârșitul care îi e atât de aproape? Nu ar fi mai bine să amân până ea se sfârșește?" Și-l invadează o mie de amintiri rătăcitoare și se întâlnește cu Tatăl nostru pe buze, sfârșind în cerul gurii: Nu ne duce pre noi în ispită!", iar din adâncul sufletului aude vocea lui don Fulgencio: "Fă copii, Apolodoro, fă copii!" Când dumneata vrei, domnișorule? Eh? Deja supa
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ar putea să se susțină cu ce provine din stomac; nu curiozitatea, ci nevoia de a ști pentru a trăi este ceea ce a dat naștere științei. Mai apoi urmează că ceea ce într-un început a fost util păstrează ca ornament amintirea de trecută utilitate și speranța de utilitate viitoare poate, și de aici ceea ce a spus un gânditor britanic nu îmi amintesc acum care că frumusețea este economie de utilitate. Frumusețea, adaug, este amintire și previziune a utilității. Artele, numite frumoase
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
început a fost util păstrează ca ornament amintirea de trecută utilitate și speranța de utilitate viitoare poate, și de aici ceea ce a spus un gânditor britanic nu îmi amintesc acum care că frumusețea este economie de utilitate. Frumusețea, adaug, este amintire și previziune a utilității. Artele, numite frumoase, au ieșit din activitățile utilitare, din meserie, și așa poate să se susțină, cum primele versuri s-au compus înaintea inventării scrisului, pentru a putea mai bine încredința memoriei sentințe și aforisme utile
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Menaguti, trebuie spus că, atunci când preotul de la Nuestra Señora la Belleza a aflat incidentul în cauză, a început să tremure ca un neliniștit și l-a cuprins o frică teribilă și că la întoarcere într-o zi acasă, obsedat de amintirea lui Apolodoro, trecând pe lângă o bisericuță la acea oră deschisă, a privit în jur și când a văzut că nimeni nu-l vede, a intrat în ea pe furiș și s-a împiedicat îngenunchind într-un colț, cerând pe dată
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Dumnezeu. Și acum începe să vorbească ceva despre copilăria sa, de acea copilărie ce părea uitată. Dar trecând peste durere, nu au lăsat neobservat doliul servitoarei și excesele ei de durere și aceasta, dezvăluindu-le certe indicii care dormitau în amintirile lor și, dându-le viață prin asocierea lor în contextul acestei stranii dureri a sărmanei Petrilla, le-a făcut să licărească trista și dureroasa realitate pe care un așa doliu o incumbă. Și vine o zi în care don Avito
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Poetica, 1452 a 29-32Ă1. Ea poate să fie însoțită de o lovitură de teatru care inversează acțiunea de care se distinge prin faptul că ea țintește identitatea personajului. Aristotel distingea patru forme principale de recunoaștere: recunoașterea prin semne distinctive, prin amintire, prin rațiune (ca în Choeforeleă și recunoașterea ca efect tragic rezultând dintro înlănțuire necesară sau credibilă de fapte (exemplul tipic îl constituie Oedip rege de Sofocleă. Cea mai veche ocurență a scenei de recunoaștere păstrată este cea a Choeforelor 2
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mai ușor și mai rapid reținută decât un cuvânt sau o frază și atunci trebuie să ai mare grijă ce imagine asociezi. Imaginea pe care o asociezi siglei trebuie să fie una simplă, care să trezească în mintea clientului o amintire, o asociere sau o trimitere către obiectul de activitate al firmei. Dacă vezi o reclamă cu balanța justiției nici nu mai trebuie să citești. Știi sigur că e un avocat sau dacă vezi o fereastră știi că este vorba despre
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
și în plus vrea să aducă și cadouri în magazin (inițial comercializa doar haine). > Motivul 3 emoțiile: e foarte greu să-ți dai seama care ar fi emoțiile la care este sensibil clientul tău, dar să o luăm metodic. Folosind amintirile, melodii vechi sau imagini ce îți creează emoții poți să creezi și titlul ce va conține esența și anume: Poți opri lacrimile unui copil. Puterea titlului vine din faptul că poți să vizualizezi lacrimile copilului și apoi poți să acționezi
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
cutreier? vastul „paradis polar", tr?ind „senza?ia acut? a borealismului" . Peisajul selenar poate fi bun?oar? expresia armoniei lumii: „Între ziduri, printre arbori ce se scutur? de floare, Cum revărs? luna plin? lini?tita ei splendoare" ?i din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amor?it? li-i durerea, le sim?im ca-n vis pe toate, ??ci În propria-ne lume ea deschide poartantr?rii ?i ridic? mii de umbre dup? stinsul lumân?rii", dar poate sugera
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
acum, acoperit? de ț?cere: Astfel, din vechiul Babilon, cetate „cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate / ?i pe ziduri uria?e mari gr?dini suite-n nori" (Memento mori), nu a mai ??mas azi nici amintirea („mai nu ?tiu nici unde-a fost"). Egipetul este, În schimb, un spa?iu al crea? iei, simbol al unei tainice În?elepciuni În virtutea c?reia preo?îi ?i regii c?utau „al vie?îi În?eles" nedezlegat. De aceea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a ce c??? uze?te fiin?a uman?"): „ Lun?, tu, st?pân-a m? rii, pe a lumii bolț? luneci ?i gândurilor dai via??, suferin?ele Întuneci". Luna este cea care aduce, În gândul b?trânului dasc?l, „din noaptea amintirii", fiorul metafizic al tabloului cosmogonic. Sub razele pline de lini?te ?i splendoare ale astrului nocturn, risipite „peste-a tomurilor bracuri", „cuget?torul" cu fruntea luminat? de „gânduri ce-au cuprins tot universul", „usc??iv a?a cum este, gârbovit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurze?te melancolic A lor suflet Îmb?țâț . Lun-atunci din codri iese, Noaptea toat? st? s-o văd?, Zugr?ve?te umbre negre Pe câmp alb că de z? pad?", iar În poezia „ Când amintirile... ", ea se ive?te pe cer pentru a ocroti un vis de iubire: „ ?i peste arbori r?sfirate ??sare blândă lun? Ce ne g?șea Îmbr??????i ?optindu-ne-mpreun? ". Aceea?i lumin? blând?, ocrotitoare Înv? luie umbră codrilor de brad, dând
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
corespunde emo?ia reg?sirii icoanei iubitei În inima să; luminii lacului În care se reflect? str? lucirea stelelor Îi corespunde seninul gândului luminat de speran??? ?i lini?te; str?lucirii astrului nocturn ce spulber???irurile de nori Îi corespunde amintirea vie a chipului iubitei ivinduse din negura timpului: „Sentimentul elegiac ??se?te aici o efuziune de esen?? predominant vizual?, În care colocviul dintre inim?? ?i « lucrurile care ?tiu » I?i p?streaz? intact? tainica lui intimitate " . Punct de plecare al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
s-a stins În drum În dep?rt?ri albastre, Iar rază ei abia acum Luci vederii noastre." Ceea ce noi vedem ast?zi pe cer este de fapt „icoana stelei ce-a murit", a c?rei str?lucire reflect? doar „amintirea" luminii demult pierdute În „noaptea adânc?" a timpului: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a z?riț, Azi o vedem, ?i nu e". Ideea filozofic? a relativit??îi timpului (a corela?iei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din momentul În care lucrurile nu mai sunt uluitoare [...]. Lumea feeriei, minunea nou? devine banalitate, cli?eu. Acesta este paradisul, lumea primei zile. A fi izgonit din copil?rie este a fi izgonit din paradis, este a deveni adult. ??strezi amintirea, nostalgia unui prezent, a unei prezen?e, a unei plenitudini pe care Încerci s? le reg?se?ți prin toate mijloacele", afirm? Eugene lonesco, În aceast? pagin? atât de „luminoas?" ?i de diferit? de celelalte „nega?îi" existen?ialiste din
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
murit. JENI: N-aveți nici o grijă. MlNISTRUL: Ce vrei să spui? JENI: Vreau să spun să nu aveți nici o grijă. Doar n-o să vă lase acolo. Depuneți coroana și reveniți. Trebuie să vă odihniți după aceea. Păreți puțin bolnav. MINISTRUL: Amintirile despre mama au fost prea cumplite. Cînd îmi amintesc tot ce s-a scris despre acest subiect, mă gîndesc că ar fi fost mai bine să mă nasc orfan. JENI: Vai, domnule ministru. Dar nimeni nu se naște orfan. Orfan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a cărui literatură știm, printre altele, că s-a apărat cu înverșunare de... literatură, ca de o boală rușinoasă. Și burgheză, desigur. Numai că organismul literaturii, foarte vital și viclean, și-a refăcut de fiecare dată infirmitățile și a transformat amintirea membrelor lui amputate în gesturi eroice. Autorii care au încercat să fugă din literatură au fost condamnați să troneze în marile antologii de literatură. Horia Gârbea știe foarte bine acest lucru și cît orgoliu să mimeze (cu pricepere și talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lume de apoi nu foarte solemnă, nu întotdeauna edenică, niciodată infernală (așa cum și-o reprezintă, probabil, valahul), în care, însă, ele își găsesc un teren comun și comunică, refac istoria lumilor literare din cioburi și prin schimb de experiență, deapănă amintiri împreună. Pentru regie și scenografie, intertextualitatea este un procedeu recurent în teatrul românesc. Pe scenă, intertextualitatea dramaturgică, de tipul celei cultivate de Horia Gârbea, bănuiesc că ar limita contrastele de neevitat ale montării la exigențele unui desen în contururi realiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
era voie, se apropiau de oraș, de civilizație... De unde știa Carara ce se Întâmplase Între el și Ionela, dacă Într-adevăr știa? Sau, dacă blufa, de ce lăsa să se Înțeleagă faptul că e la curent cu nefericita Întâmplare, a cărei amintire Îi sfredelea măruntaiele? Ce ascundea acest Carara? Nu mai era sigur de nimeni. Vasile, tristețea, tăcerea Îndurerată, suntem cu toții obligați să le cunoaștem În viața asta, dar Însingurarea ucide, mai ales la tinerețe, când nu avem trecut, ca să avem de ce
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]