5,016 matches
-
tufișurile creierului / hăitașii destinului o alungă”, „maxilarele cerului s-au încleștat în aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se încoardă și zbârnâie spre inimă săgeata sângelui”, “în gâtlejul zărilor vinul amurgului gâlgâie”, “înșiră pe ața plânsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate în același an cu Brățara nopților (și tipărite cu câteva luni mai înainte) sub titlul Plante și animale. Terase, constituie, în această etapă a liricii lui Ilarie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fug pe țărmuri și vin până pe străzile principale, aducând în solzii lor o frăgezime salină. În partea de la nord fumegă potolit vulcanii seculari. Și în subsoluri, prin butiile pline de solare musturi, așteaptă baloturi mari cu cânepă pentru vestimentele unor amurguri somptuoase. În cazărmile aerate, lalelele și crinii stau în locul piramidelor de arme. În vegetațiile inundând grădinile, cântă un belșug ancestral, ca un pian care, rămas în fundul mării după un naufragiu ar scoate deodată acorduri din loviturile de undă. ș...ț
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
apărând nu o dată semnificative interferențe. În Invitație la bal, de pildă, o singură poezie concentrează câteva din acest repere de bază ale imaginarului spațial: „Ca jurnale vitrinele s-au deschis în cartier”, „Pupila ca o panoplie alunecând”, „Tapetat peisaj ultim amurg în dicționar”. „Și virează foileton acest concert urban”, „Pomii îți dăruie cărți poștale autumnale”. Dar astfel de imagini apar peste tot în versurile integraliste ale poetului: „Toate planetele au poposit în acest catalog de mașini agricole: Sena”, „miresmele se împart
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tău ca un trapezist”, - dar și, în aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, în care carnavalescul e transferat ambianței: „Vântul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe, parfum”, „Cerul șe unț echilibrist peste lacul în metal”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Amurgul sparge fluier și saltimbanc”, „Geometria orașului: logaritm stelar, vals”, „câmpul cântă fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și cinci pentru rochia de bal”, „Toamna a dansat, a dansat”... Topos predilect, cum am spus, al poeziei moderniste
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
împletește o beteală din vânturile bolnave...” O scenă trubadurescă poate fi la fel de bine tiparul imaginativ în care apare turnat un peisaj, ca în poemul XIII din același volum: „Ploaia - câte scări de mătase pentru buclele ochiului /.../ Când cavalerul cu mandolina amurgului la subțioară se oprește sub balconul de apă / Și castelana desprinde ca o fundă surâsul din cascada de azur al singurătății / Câmpiile dansează cu pasul lent în ierburi”; după cum bâlciul, ca alt teritoriu al miracolelor elementare, poate sugera (în VIII
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
aorta”, contrazice grav obișnuințele, invitând mai degrabă la un joc eliberator de convenții, nu fără o nuanță, voită sau nu, de umor și ironie. Iar când, în schița unor peisaje, drumul e un „dinam bandajat excepțional”, „tinctură de iod acest amurg cu rădăcini și amnar”, iar „miresmele se împart ca afiș electoral”, „orice pasăre șeț un afiș ceresc”, înțelegem că poeticul își anexează noi teritorii, avansând spectaculos în universul comun, al vieții imediate. La urma urmelor, ceea ce tulbură canalele de receptare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
până la compararea unei imagini cu altă imagine sau până la caricaturizarea universului. Fiindcă gingiile sunt albe și dimineața scoate stelele nu se poate spune fără ridicul gingiile zăpezii și dimineața clește după cum nu se poate spune oglinzile sparte în buzunarul unui amurg sau gâfâitul de trudă al legumei, fiindcă aceste expresii trivializează lumea fizică, antropomorfizând-o”. Însă practica imagismului avangardist a dovedit că foarte multe asemenea lucruri se pot totuși spune, fiind receptate, astăzi „fără ridicol” sau, în orice caz, cu mult
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu atât sporește. Ba, mai mult, modernii și postmodernii au generalizat violența în mass-media, cea mai postmodernă țară de pe glob producând o industrie colosală de filme sufocante prin violență.. "Lumea adevărată a devenit poveste", îl citează Vattimo pe Nietzsche cu Amurgul idolilor, pentru a conchide: "Și tehnica e poveste"91. Poveste, dar una care augmentează infinit violența prin produsele ei din ce în ce mai sofisticate. Desigur, nu tehnica în sine poartă vinovăția nenumăratelor războaie și acte teroriste de pe glob, ci echivocul libertății omului, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca amuzament, ca joc, ca simulacru. Avangardiștii au avut ideea măturării din lume a artei tradiționale și n-au reușit. Postmoderniștii au găsit o soluție mai sigură: o "moarte" prin parodiere, prin "rescriere". Vattimo dedică un întreg capitol morții sau amurgului artei. O anunțase cândva și Hegel, dar acesta o făcea în favoarea metafizicii, menită să depășească dialectic celelalte forme ale ideii în desfășurarea spre Spiritul Absolut. Au existat prevestitori ai morții artei și în modernism, ultimul dintre ei fiind Herbert Marcuse
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spre a putea fi "recuperată", arta tradițională și modernă trebuie ucisă cu arma râsului. La fel avangarda, în măsura în care a devenit o "tradiție". De aceea, observă cu subtilitate, Vattimo, moartea artei este mereu anunțată și mereu amânată, manifestându-se doar ca amurg. Moare, în primul rând, opera exemplară, cea a geniului, care pretindea că pune în pagină adevărul; moare estetica, doldora de concepte emfatice, izvorâte din defuncta metafizică. Desigur, cade dictonul lui Longos ars longa, vita brevis, căci arta nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este anemic și teoretic, deci utopic, fiind lipsit de realismul transcendenței creștine. Acești gânditori, saturați de raționamente, au rămas cu prejudecata că Dumnezeu se vrea divinizat, iar postmodernii au oroare de orice divinizare. Or, condiția minimală a ființei creștine este amurgul idolatrizării, moartea idolilor păgâni. Iisus este singura "zeitate" care nu se mai vrea zeitate, adică divinizată, de vreme ce a coborât pe pământ la modul kenotic, "micșorându-se", adică, în cea mai modestă dintre modestii, în condiția de om născut nu într-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
139-141. 258 Constantin Noica, Trei introduceri la devenirea întru ființă, Editura Univers, București, 1984, p. 50. 259 M. Eminescu, Fragmentarium, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, p. 78. 260 Ibidem. 261 Cf. Artur Silvestri, Modelul "omului mare".Zece "Convorbiri de amurg" cu Antonie Plămădeală urmate de "Douăzeci și opt de scrisori de altădată" , Carpathia Press, București, 2004. 262 Pierre Debray-Ritzen, în Le Figaro, 21 decembrie 1974. 263 Jacques Gandeboeuf, în Le Républicain Lorrain, 30 octombrie 1974. 264 Raymond Ruyer, op. cit., p. 10. 265
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Jurnal, Note despre om și poezie), Vintilă Horia, Haig Acterian (Note despre tragicii greci), Mihail Polihroniade ș.a. Alături stau „clasiciștii”: N. Davidescu, N.I. Herescu (Elogiul prieteniei, Arta și arta nouă, Eterna coloare a vieții, Pro Murnu, Destinul imperial al poetului, Amurgul poeziei, Milliarium, Poetul Ion Pillat), Dan Botta (Teatru pentru 10 000, Templele graiului, Horia și geniul suferinței), George Murnu, ca și „raționaliștii”: Șerban Cioculescu (Caragiale în ediție completă, Caragiale și ardelenii, Între actualitate și permanență, Critica de directivă), Vladimir Streinu
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
beletristice”. În consecință, își va modifica și denumirea potrivit noii orientări. Cele mai multe versuri sunt influențate de simbolism și aparțin lui Al. Macedonski (Năluca unei nopți), Ion Minulescu (Romanța ultimei seri, Cânta un matelot, Romanță apocrifă), G. Bacovia (Gris, Finis, Plumb, Amurg de iarnă, semnate G. Andoni), Ion Pillat (Visai o cetate...), Perpessicius (Miriapodul), B. Fundoianu (Poem profan, Arșița, Corespondențe), F. Aderca (Pământ și om, Tragedie), Adrian Maniu (Tisană sufletească), Al. Colorian (Sonată), Eugeniu Sperantia (Cântec negru), I. M. Rașcu ( Într-un
VERSURI SI PROZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290501_a_291830]
-
traduceri din capodoperele lumii, studii folositoare tineretului școlar. Publicație eclectică, având simpatii pentru modernism, îndeosebi pentru simbolism, insistă și asupra necesității unei literaturi „ca reflex al mediului social al unui popor”. În sumar intră versuri de Octavian Goga ( În liniștea amurgului, după Peto´´fi), Nichifor Crainic (În cimitir, Durere ascunsă, Vărul Dionis), Al. Iacobescu, I. U. Soricu, Cezar T. Stoika, Const. T. Stoica, Ștefan Ionescu-Bălcești, N. Vulovici, G. Tutoveanu, G. Rotică, Mihail Cruceanu, care dă și istorioara Florile, alături de Emil Gârleanu
VIAŢA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290528_a_291857]
-
RL, 1972, 50; Constantin Mateescu, Memorial de lectură, București, 1972, 51-56; Piru, Varia, I, 422-425; Al. Andriescu, Ștefana Velisar Teodoreanu, CL, 1973, 11; Al. Ivasiuc, Doamna Lily-Lily Teodoreanu, pseudonim de scriitoare Ștefana Velisar, RL, 1974, 5; Boris Buzilă, Mărturii în amurg, Cluj-Napoca, 1974, 206-209; Ana Blandiana, Cu Ștefana Velisar Teodoreanu. În visul unei librării (interviu), RL, 1977, 42; Grigore Ilisei, 80 de toamne, CRC, 1977, 42; Grigore Ilisei, Fericita durere, CRC, 1979, 7; Grigore Ilisei, Vraja evocării, CRC, 1980, 11; Sânziana
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
și conectate la noimele omenescului. V. arborează nu o dată mărcile unui patriotism și ruralism programatic. Textele sunt colorate de imagini luminoase sau evocatoare, uneori pregnante, în maniera lui Lucian Blaga („Pârâul miroase-a trup de ursoaică/ Umblând cu puii în amurg”), adesea arhitecturate în tablouri reverberând sugestiv („În cumpăna nopții/satul ținând luna în gura câinilor,/când ultimul cocor/brăzdează câmpia difuză,/peste arborii plângători ai apelor,/se aud - și eu aud - toate căruțele Moldovei;/ De la Dunăre urcă, prin grâul țării
VICOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
Ascult cum pașii-n cer mi-i rătăcești / Și cum dezlegi grăbite aurore / Purtând pe mări întunecate prore. / Cad frunze noi din pomii pământești, / Un drum se-ngroapă, altul se desprinde, / Mă uit cum alte orizonturi crești, / Ca-ntr-un amurg uitarea mă cuprinde, / Ridic un braț, dar nicăieri nu ești” (Poem). Pe de altă parte, se observă orientarea spre baladesc, motivele mitologice ori cele din istoria veche românească, toponimele cu înțelesuri apăsat expresive sau evocatoare fiind frecvente. În cărțile postbelice
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
Negoițescu, Însemnări, 175-186, 265-267; Mihai Dascal, „Ascultând nopțile”, RL, 1972, 23; Daniel Dimitriu, „Ascultând nopțile”, CL, 1972, 10; George Muntean, „Ascultând nopțile”, CNT, 1972, 43; Caraion, Duelul, 173-177; Corbea-Florescu, Biografii, I, 259-262; Crohmălniceanu, Literatura, II, 182-185; Boris Buzilă, Mărturii în amurg, Cluj-Napoca, 1974, 210-212; Micu, „Gândirea”, 636-637; Dragoș Vrânceanu, Materia literară și idealurile ei, București, 1976, 66-68; Titel, Pasiunea, 109-111; Lit. rom. cont., I, 130; George Muntean, Iulian Vesper - 75, RL, 1983, 49; George Muntean, Iulian Vesper, RL, 1986, 8; Eugenia
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
semnătura I. Costin), Dimitrie Nanu. Altă categorie este aceea a începătorilor, pe care redacția i-a primit întotdeauna cu o deosebită înțelegere. Între ei se află Tudor Arghezi cu poemul în proză Senar și cu Versuri, Mihail Sadoveanu cu poezia Amurg, Ion Minulescu, autor al unui sonet, Gr. Pișculescu (Gala Galaction) cu Auroră mistică și Gabriel Donna, D. Karnabatt, Iuliu Dragomirescu. În 1903 li se alătură G. Bacovia cu trei poezii. Sadoveanu colaborează și cu povestiri (Dușman, Bine crescută, O frază
VIEAŢA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290553_a_291882]
-
o viață, / Lerui-ler, lerui-ler,/ Ning peste sănii călătorite în ceață; /săniile ruginesc la poarta raiului,/ Caii pasc iarba sfântă în cer..., / Cling-cling! Lerui-ler! (Ninge). Există o vizibilă interferență între peisajul bucovinean și peisajul moral, dominat de o tristețe difuză a amurgului vieții, poezia senectuții fiind mai persistentă în versurile ce vor intra în volumul postum Sonete (1983), din care se reține Acteon, unde mitologicul vânător este transformat de zeița Artemis, surprinsă goală la scăldat, într-un cerb ce aleargă peste poieni
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
de regulă cu pseudonime. Din articolul-program, Scopul nostru, rezultă că publicația își propune să fie o „tribună românească la îndemâna tuturor românilor”. Numai „Pagina de duminică” conține literatură; versurile, îndeosebi de factură simbolistă, aparțin lui Al. Macedonski (Rondelul plecării), G. Bacovia (Amurg, Toamnă, Note de toamnă), Ion Pillat (În vie, Florica), Al. T. Stamatiad (Doina), Tudor Arghezi (Sfârșitul toamnei), Demostene Botez (Sector liniștit), Perpessicius (Peisaj), Nichifor Crainic (Cules de vii), Octavian Goga (Toamnă), N. Iorga (Seară de toamnă), Ludovic Dauș (Și Dacia
VIITORUL CETAŢEI ALBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290563_a_291892]
-
un birou, de către urmașul acestora, profesorul universitar doctor Dumitru Buiuc, a unei microcolecții, cuprinzând medaliile și plachetele dedicate personalităților care au lucrat aici: Ion Cantacuzino, Alexandru Slătineanu, Mihai Ciucă. GRIGORE T. POPA „Cântau ierburile sure cu liane, a netrăire În amurgul mort de flăcări și prăpăstii de lumini, În pădurile din creste șuierau cânt de pieire Spre stihiile vrăjmașe, șerpilor ascunși în spini”. Având ca preambul aceste versuri, s-ar părea că prezentăm nu un medic și profesor de excepție, ci
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
de lemn, Hristosul de tinichea, cu fața poleită de o rază întârziată, parcă îi mângâia, zuruindu-și ușor trupul în adierea înserării de toamnă [...] Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcorors. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua-Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se împart, se încurcă până sub pădurea Vărarei. Apoi Pădurea-Domnească înghite uruitul trăsurii, vâltorindu-l în ecouri zgomotoase... Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
cu șindrilă mucegăită, spintecă satul Jidovița și aleargă spre Bistrița, unde se pierde în cealaltă șosea națională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului[...] Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcorors. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua-Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se împart, se încurcă până sub pădurea Vărarei [...] Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]