5,099 matches
-
vinul roșu ca sîngele taurilor spre sfîrșitul după-amiezii, cu dansuri pasodoble care se transformau seara În ghitare creole trecînd printre mesele de la han, fiindcă sîntem În 1800, domnilor, cum spune cîntecul: mai puneți whisky În pahare, octombrie e sărbătoare, cu-amurguri violete! Au sosit la Lima toreadorii cei superstițioși, dar care nu se tem de loc să se urce În Cadillacul impresarului; și neisprăvitul ăla nu se hotărăște odată să semneze contractul cu Briceno, care anul ăsta a Înnebunit pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe străzile Parisului. Ar fi putut compune o carte În minte, așa cum făceau prizonierii, Însă e mai ușor să te concentrezi Într-o celulă decît pe stradă. Pe drumul de Întoarcere, se oprise În mijlocul podului Marie ca să privească soarele În amurg, un soare roșu care dădea Senei o nuanță de aperitiv italienesc. Îi plăcea podul acela pe care, de-a lungul a treizeci de ani, mai multe femei Îl sărutaseră. Fusese foarte dezamăgit să afle că podul Marie nu-și datora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
logodnei. Se cuvine s-o descoperiți Împreună. Cred că trebuie pur și simplu să-l descoperiți pe Dumnezeu În toate. Nu spuneți Doamne, Doamne!, dar, fie că vorbiți despre un film, o carte, un peisaj sau o fațadă frumoasă, un amurg sau un copil care zîmbește, toate conversațiile voastre să fie magnetizate precum acul busolei și să postuleze prelungirea acestei vieți În eternitate, Întru Prezența suverană și permanentă a lui Dumnezeu“. M-am aruncat oare În genunchi la picioarele patului ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fruntea încântă și răpește. Cel puțin în acest moment, Horațiu înclină mai degrabă spre a doua ipoteză : amară cugetare !... fior de-al iernii vânt ! Voi puneți amorțire pe-al inimei avânt,/ Și umbra îndoielii pe orice nălucire,/ Căci ziorile cu-amurgul nu pot avea-ntâlnire (I 5). Problema vârstei poetului este reluată în dialogul cu Neera, hotărâtă să-l convingă să devină cântărețul și admiratorul ei. Horațiu o complimentează pe tânăra vrednică să-i fie muză (Tu ești inspiratoarea poeților, tu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
socoti atrăgător (Și ea, și ea in mine numai poetul vede). Chiar dacă, așa cum spune Neera, un geniu vârstă n-are, muritorilor le e dat să parcurgă un curs firesc al vieții, cu etape de neconfundat : omul e mâhnit/ Când în amurgul vieții pășește neoprit.../ În tainele naturei e lege ca să zboare/ Amurgul către noapte, aurora către soare (I 6). În fața pretorului Postum, mereu înflăcărat de focul nebunei tinereți, Horațiu susține, evitând să-și deconspire noua pasiune, că nu mai nutrește astfel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Chiar dacă, așa cum spune Neera, un geniu vârstă n-are, muritorilor le e dat să parcurgă un curs firesc al vieții, cu etape de neconfundat : omul e mâhnit/ Când în amurgul vieții pășește neoprit.../ În tainele naturei e lege ca să zboare/ Amurgul către noapte, aurora către soare (I 6). În fața pretorului Postum, mereu înflăcărat de focul nebunei tinereți, Horațiu susține, evitând să-și deconspire noua pasiune, că nu mai nutrește astfel de avânturi juvenile : Postum, ești încă tânăr și inima-ți tot
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
soare (II, p. 212). Servitoarea relatează însă pregătirile rituale funebre (baia, înveșmântarea în alb) săvârșite de Alkestis când a simțit că seara e aproape (II, p. 213). Cei din asistență, care au observat că pe luciul apei s-a întins Amurgul și se apropie seara (II, p. 214), sunt cuprinși de spaimă la sosirea cuplului regal : Priviți ce umbră deasă s-abate asupra lor !/ O aripă imensă de vultur (II, p. 215). Remarcând proiecțiunea de umbră a aripilor Îngerului, Alkestis se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sau ar putea veni (p. 104). Cufundați într-un chinuit somn al rațiunii, locuitorii duc parcă la îndeplinire profeția lui Socrate că după moartea lui cei care l-au condamnat vor petrece restul vieții dormind. În această lume coborând spre amurg, sătulă de ea însăși, singura apariție insolită este extravagantul Diogene, milogul, cinicul, fanfaronul, care își refuză orice confort și dă lecții oamenilor din butoiul ales ca domiciliu. Cu atitudinile sale mereu șocante, filosoful nu se lasă descifrat ușor, iar nevoia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să o lași În plata Domnului. L-am privit fără să pricep. Pe cine să las În plata Domnului? — Pe o anumită Penélope. Mi-am Închipuit că trebuie să fie iubita ta. Palacios Își coborî privirea și se topi În amurg. Am rămas deconcertat, privind luminile mașinii cum se pierdeau În tenebrele albastre și stacojii. În scurt timp, am apucat-o Înapoi spre promenada Colón, repetînd acele ultime cuvinte ale Nuriei Monfort, fără să le găsesc vreun sens. CÎnd am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
i-am spus lui Julián că, dacă voia să-și vadă tatăl În viață, ar fi fost mai bine să se grăbească. S-a dovedit că Julián continuase să-și viziteze și el tatăl, fără știrea mea. De departe, la amurg, din capătul opus al vreunei piețe, văzîndu-l cum Îmbătrînea. Julián a replicat că prefera ca bătrînul să rămînă cu amintirea fiului pe care și-l făurise În mintea lui În toți acei ani, și nu cu realitatea În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în această perioadă, adică pe când Surikov și-a «congelat» copilul, pe la mijlocul lui martie, cine știe de ce m-am simțit brusc mai bine și această stare a ținut vreo două săptămâni. Am început să ies din casă, cel mai adesea în amurg. Îmi plăcea amurgul de martie, când începea a gerui și când se aprindeau becurile cu gaz; mergeam uneori până departe. Odată, pe Șestilavocinaia, m-a ajuns din urmă și m-a depășit unul «dintre cei distinși», nu l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adică pe când Surikov și-a «congelat» copilul, pe la mijlocul lui martie, cine știe de ce m-am simțit brusc mai bine și această stare a ținut vreo două săptămâni. Am început să ies din casă, cel mai adesea în amurg. Îmi plăcea amurgul de martie, când începea a gerui și când se aprindeau becurile cu gaz; mergeam uneori până departe. Odată, pe Șestilavocinaia, m-a ajuns din urmă și m-a depășit unul «dintre cei distinși», nu l-am văzut prea bine; ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
imposibil să-mi duc mai departe această viață care ia asemenea forme ciudate, jignitoare pentru mine. Această vedenie m-a înjosit. N-am puterea necesară ca să mă supun unei forțe terifiante ce ia forma unei tarantule. Și numai după ce, în amurg, am resimțit, în sfârșit, momentul definitiv de hotărâre deplină, m-am simțit mai ușurat. Acesta n-a fost decât primul moment; pentru celălalt moment am plecat la Pavlovsk, dar despre asta am dat deja explicații destule». VIItc "VII" « Aveam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Emil CIORAN, AMURGUL GÎNDURILOR, Humanitas, 1994. EMIL CIORAN s-a născut în 8 aprilie 1911 la Rășinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran - preot în Rășinari - și al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventează, începînd din 1921, Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
timp (București, 1994); Le Mauvais Démiurge (Paris, 1969); De l'inconvénient d'être né (Paris, 1973); Ecartèlement (Paris, 1979); Exercices d'admiration (Paris, 1986) - Exerciții de admirație (București, 1993); Aveux et anathèmes (Paris, 1987) - Marturisiri și anateme (București, 1994). CIORAN AMURGUL GÎNDURILOR HUMANITAS Coperta seriei IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Ediția princeps a acestei cărți a apărut la "Dacia traiană" din Sibiu în 1940. Ediția a doua a apărut la Humanitas în 1991. Pentru reeditarea de față s-a folosit ca text de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zis, de pământ. Numai căile diferă, deși toți sânt pe cale să nu mai fie oameni. - Așa se explică de ce o voluptate a imanenței îi condamnă în mod egal. Timiditatea este un dispreț instinctiv al vieții; cinismul, unul rațional. Înduioșarea? Un amurg delicat al lucidității, o "degradare" a spiritului la rangul inimii. În orice timiditate se află o nuanță religioasă. Teama că nu sîntem ai nimănui, că Dumnezeu este un nimeni, iar lumea opera lui... Neîncrederea metafizică ne creează o neprielnicie în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se fi ruginit devenirea, a fi îmbătrînit durata. Nu atârnă timpul în ridurile bătrâneții și nu e fiecare cută un cadavru temporal? Fața omenească este folosită de demonia vremii ca o demonstrație de zădărnicie. O poate cineva privi senin în amurgul ei? Înclină-ți ochii spre un bătrân când n-ai Ecleziastul la îndemînă, fața lui - de care el poate fi perfect străin - te va învăța mai mult ca înțelepții. Căci sânt încrețituri care dezvelesc acțiunea Timpului mai nemilos decât un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mult decât înfiorător să te gândești ce puțini oameni au știut ceva cu adevărat, ce puține existențe complete au apărut până acum. Și ce-i o existență completă, și ce-nseamnă a ști? - A păstra o sete de viață în amurguri... Anumite ființe simt pornirea spre crimă numai pentru a gusta o viață intensificată, așa încît negația bolnăvicioasă a vieții este în același timp omagiul ei. Oare ar fi existat criminali dacă sângele n-ar fi cald? Impulsul destructiv caută leacul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pândim și noi prilejul pentru un exercițiu de gust, ahtiați de umbre feminine, rătăcitori nocturni ai iubirii și paraziți îngîndurați ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa se proiectează în setea de obscuritate mătăsoasă, de-ntuneric dureros. Patima amurgurilor o așază în centrul zvârcolirilor noastre - vietate anonimă transfigurată de gustul nostru de umbre. În durerile mari, în durerile monstruoase, a muri nu înseamnă nimic, este atât de natural, că nu te poți scoborî la nivelul unei atari banalități. Problema
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de sentimentul morții. Căci tot ce ne răpește simțurile în fioruri de admirație ne ridică într-o plenitudine de sfârșit, care nu e decât dorul arzător de a nu supraviețui emoției. Frumusețea îți sugerează icoana unei zădărnicii eterne! Veneția sau amurgurile pariziene invită la o sfârșeală aromată, în care veșnicia pare a se fi topit în timp. O agonie neîmplinită este erotica, și de aceea nu poți iubi femeia ce nu-ți șoptește despre moarte și nu te ajută în a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bine, de rău, învăluie acest pământ emană din toamna veșnică a Creatorului și dintr-un cer necopt pentru a-și scutura stelele. Anotimpul la care s-a oprit ne arată prea bine că El nu-i o auroră, ci un amurg, și că doar prin umbre ni-l apropiem. Dumnezeu - o toamnă absolută, un sfârșit inițial. Primăvara - ca orice început - este o deficiență de veșnicie. Și oamenii care mor în ea sânt singurele punți spre absolut. Când totul înflorește, muritorii devin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sfârșit inițial. Primăvara - ca orice început - este o deficiență de veșnicie. Și oamenii care mor în ea sânt singurele punți spre absolut. Când totul înflorește, muritorii devin voluptuoși ai stingerii, ca să salveze periferia metafizică a primăverii. La-nceput a fost Amurgul. Într-o lume fără melancolie, privighetorile ar începe să scuipe și crinii ar deschide un bordel. Atât bucuria, cât și veselia înviorează, dar una spiritul și alta simțurile. - A vorbit cineva de veselie în mistică? S-a auzit vreodată de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fantomal? E atâta voluptate muzicală în dorul de moarte, c-ai vrea nemurirea numai pentru a nu o întrerupe. Sau de-ai găsi un mormânt în care s-o continui, să mori nesfârșit în dorul de a muri! Căci nici un amurg marin și nici o melodie terestră nu pot înlocui creșterea destrămată și poezia evanescentă a muririi. Nicăieri mai mult ca în paturile vechi ale hotelurilor provinciale sau în priveliștea brumată a bulevardelor nu ești mai legănat de sugestiile stingerii și mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se fac la timp, că ele întrerup o soartă, în loc s-o încunune. Un sfârșit trebuie grădinărit. Pentru antici, sinuciderea era o pedagogie; sfârșitul încolțea și înflorea în ei. Și când se stingeau de bunăvoie, moartea era un sfârșit fără amurg. Modernilor le lipsește cultura lăuntrică a sinuciderii, estetica sfârșitului. Nici unul nu moare cum trebuie și toți se sfârșesc la întîmplare. Neinițiați în sinucidere, niște amărâți ai morții. Dac-ar ști ei să se termine la timp, n-am suferi nici unul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Doar iubind poți bănui cum autodistrugerea este baza rodniciei. Fără femeie - muzică rătăcită-n carne -, viața ar fi o sinucidere automată. Căci într-adevăr, fără ea în ce-am muri? Unde am descoperi stingeri mai aromate, unde am înflori în amurguri și am pâlpâi îngropîndu-ne? Dacă oamenii ar umbla goi, ar câștiga mult mai ușor siguranța fizică a morții. Hainele se interpun între noi și rosturile noastre, creând o iluzie de putere și neatârnare. Când treci însă gol prin fața unei oglinzi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]