8,321 matches
-
lupi. Care mănâncă oile!... Vocea lui Bruno urcă dintr-odată, izbucni În hohote de plâns. În mesajul trimis lui Michel, Bruno Îi spunea că s-a internat din nou la clinica psihiatrică din Verrières-le-Buisson, „probabil pentru totdeauna”. Așadar, după toate aparențele, fusese lăsat să iasă pentru această ocazie. — Deci mama e pe moarte..., i-o reteză Michel, dornic să revină la subiect. — Absolut! La Cap d’Agde e la fel, se pare că au interzis accesul În zona dunelor. Hotărârea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că toate acestea nu pot ieși din lucrarea oamenilor, ci din aceea a Îngerilor.” De asemeni, putem fi de acord cu Hubczejak când afirmă că orice filozofie nouă, chiar și atunci când se exprimă sub forma unei axiomatici pur logice În aparență, În realitate este asociată cu o nouă concepție vizuală despre univers. Aducând omenirii nemurirea fizică, Djerzinski a modificat În profunzime concepția noastră despre timp, este evident; dar cel mai mare merit al său, crede Hubczejak, e acela de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
intuiției, și etapa cunoașterii gnoseologice, asociată cu motivul probelor inițiatice. În prima etapă a drumului cunoașterii, Dănilă nu știe să facă diferența între calitate și cantitate, aproape și departe, bine și rău, adevărat și fals, concret și abstract, esență și aparență, deci între categoriile temporale, spațiale si filosoficomorale, deoarece “omul nostru era un om de acela căruia îi mănâncă câinii din traistă și toate trebile câte le făcea, le făcea pe dos”. Trocurile păguboase ale lui Dănilă, care dă pe rând
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
puterea de disociere a personajului între concret și abstract, material și spiritual. Având acum curajul celui care a cunoscut lumea în aspectele ei fundamentale, înțelegând, dar neexperimentând diferența dintre aproape și departe, bine și rău, adevăr și minciună, esență și aparență, Dănilă apelează din nou la fratele său, pentru un nou împrumut, dar, și de această dată, încercarea de a-și depăși condiția se soldează cu un eșec, în aparență, însă, deoarece va constitui premiza necesară pentru continuarea drumului. Împrumutând carul
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
aproape și departe, bine și rău, adevăr și minciună, esență și aparență, Dănilă apelează din nou la fratele său, pentru un nou împrumut, dar, și de această dată, încercarea de a-și depăși condiția se soldează cu un eșec, în aparență, însă, deoarece va constitui premiza necesară pentru continuarea drumului. Împrumutând carul fratelui pentru a aduce lemne, “fără a dejuga boii, începe a tăia copacul, să cadă în car deodată. Trebi de-a lui Dănilă Prepeleac!...Bocănește el cât bocănește, când
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
de-i ucide.”. Acesta este momentul hotărâtor care-l va înscrie pe drumul cunoașterii gnoseologice, unde va trebui sa probeze ceea ce deprinsese: să facă diferența între minciună și adevăr, bine și rău, cantitate și calitate, concret și abstract, esență și aparență, dar, mai mult decât atât, să știe să le valorifice în situațiile în care viața îl pune. Etapa cunoașterii gnoseologice este redată prin motivul probelor trecute, transpuse într-o evoluție labirintică declanșată de ispita de a pactiza cu diavolul. Prin
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
și tendința de a iscodi, de a sonda necunoscutul, omul și-a făcut existența mai ușoară datorită progreselor științifice; pe de altă parte aceeași aspirație de a pune mereu sub semnul îndoielii l-a înstrăinat de esența sa religioasă. Sub aparența prosperității, imaginea omului contemporan adept al societății de consum, camuflează însingurarea, neliniștea în relație cu sine și cu lumea spiritului, incapacitatea de a comunica profund. Cu toate acestea, în momentele sale de luciditate în sens spiritual, omul postmodern percepe prezența
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
toate felurile posibile. - La fel se Întâmpla și viceversa? a Întrebat Ravelstein. - N‑aș putea să‑ți răspund și nu văd pe nimeni care ar putea. Oamenii se străduiesc să‑și compună o imagine care să le confere consistență sau aparența de consistență solicitată de societate. Dar Vela nu are o imagine organizatăă - Okay, okay. Dar tu te‑ai gândit că o să ajungă să te iubească. Că o să te iubească pentru că ești demn de iubit. Însă Vela asta a ta Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și, În plus, purtam lungi conversații telefonice, așa cum se cuvine Între prieteni apropiați. Eram prieteni apropiați - ce altceva ar mai trebui adăugat? În sertarele biroului meu găsesc mape doldora de pagini despre Ravelstein. Dar aceste date se potrivesc doar În aparență cu subiectul meu. Nu există termeni moderni acceptabili pentru a discuta despre prietenie sau despre alte forme mai Înalte de interdependență. Omul este o creatură care are ceva de spus În legătură cu tot ce mișcă sub soare. Ravelstein dorea să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
am aflat mai târziu. În mod cert, nu eram conștient că lupt pentru viață. Pe parcursul acestor săptămâni am fost Îndopat cu Verset. Unul dintre efectele respectivului drog este suspendarea oricărei vieți mentale. Nu știam dacă sunt mort sau viu. Toate aparențele (adică lumea exterioară) erau anihilate. Frații mei morți, amândoi, au venit o dată foarte aproape de mine. Purtau cămășile lor obișnuite, cravate, pantofi, costumele confecționate de croitorii lor. Tata era și el acolo, dar se ținea În spate. Nu a Înaintat. Frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e asociată cu asasinul, pervers și prin transgresarea barierelor de „casta”. La cel mai Înalt nivel al criticii culturale, opera din secolul al XIX‑lea a fost inclusă de Susan Sontag În stilul cultural camp, bazat pe o estetică a aparenței superficiale, a extravaganței și excesului, a disparității grotești Între formă și conținut, apropiată de dandism și asociată, ca și acesta, cu homosexualtiatea. Ironia face ca Susan Sontag, analista fenomenului, care s‑a și lansat cu un articol pe această temă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ăntregul volum e construit În jurul acestor spinoase chestiuni, incluzînd un număr de capitole care Îl sprijină sau, respectiv, Îl combat pe Hayden White. Despre relativismul lui Hayden White, nu pot spune aici decît un lucru: este un relativism relativ, În ciuda aparențelor; cum arătam mai Înainte În text, vorbim de pluralitate, nu de infinitate de versiuni/reprezentări echivalente ale adevărului. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Ravelstein.doc PAGE 165
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ARTUR. ARTUR: Cum?!... Aici? GARDIANUL (Rușinat): Da...( Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște să intre; e vizibil stânjenit de interiorul jalnic; în același timp, conștient de îndatoririle sale, încearcă să salveze aparențele; înlătură câteva obiecte care baricadează trecerea, strivește un păianjen, scutură câteva fire de praf; apoi renunță, copleșit.) ARTUR (Urmărește cu silă operațiunile GARDIANULUI; mai mult neîncrezător decât indignat.): Nu se poate! GARDIANUL (Învins, abătut): Asta e tot ce avem... ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la toți evreii pe care îi cunoașteți. Vreau să vă gândiți bine. Și acum - permiteți-mi să vă întreb, pe ei războiul acesta îi face mai bogați sau mai săraci? Mănâncă mai bine sau mai prost decât voi? După toate aparențele au mai multă sau mai puțină benzină decât aveți voi? Cunosc deja răspunsurile la toate aceste întrebări și le veți cunoaște și voi dacă pentru o clipă veți deschide larg ochii și veți reflecta mai adânc. Și acum permiteți-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe care îl numeai Franklin Delano Rosenfeld, zise Wirtanen. Avea obiceiul să te asculte în fiecare noapte vesel și bine dispus. CAPITOLUL TREIZECI ȘI TREI COMUNISMUL SCOATE CAPUL... A treia oară când m-am întâlnit cu Zâna-Mea-Bună, și ultima după toate aparențele, a fost, cum spuneam, într-o prăvălie goală de vizavi de casa lui Jones, vizavi de locul unde ne ascundeam Resi, George Kraft și cu mine. Nu m-am grăbit să mă duc în locul acela întunecat, așteptându-mă, nu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
încăpățânați și speră - ba chiar se roagă - să primească un moment magic, care să spele toate zilele cenușii ale carierei lor și să-i transforme peste noapte în eroi. Din păcate momentele de glorie nu se ivesc și după toate aparențele vor întârzia multă vreme de acum încolo. Secolele trec, exploratorii hibernează și uneori se trezesc plictisiți din somnul criogenic. Nici o surpriză. Samuel Samore a uitat câte sute de ani a acumulat prin hibernare. E unul din cei mai vechi astronauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am scos și l-am examinat îndeaproape. Semăna cu o cutie obișnuită, nu avea nimic spectaculos. Când l-am întors, am găsit încă o inscripție: „de declanșat în urma disputei din 3 ianuarie 1980. Paul Greuceanu, 11 mai 1974.” După toate aparențele, bateria mecanismului cu ceas se blocase. Dar care era mecanismul? Bombă nu putea să fie, era mult prea ușor. L-am sucit pe toate părțile, l-am aruncat în perete, l-am scuturat. De-abia atunci când l-am apăsat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe nume Kurt (un bărbat, nota bene), care-i promisese un rol principal în serialul la care lucra în acel moment. Rolul n-a mai venit, și Helen s-a întors la Janey, nici mai tristă, nici mai înțeleptă, în aparență, dar cu siguranță chinuită de remușcări, promițând că va fi fidelă de atunci încolo. Bănuiam că ce înțelegea Helen prin fidelitate avea un sens mai larg decât elasticul chiloților lui Mick Jagger, dar nu i-am mărturisit acest lucru lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmi pare atât, atât de rău. Nici nu-ți dai seama cât de rău! Mă întrebam dacă era într-adevăr o coincidență faptul că modul în care vorbea Tabitha semăna atât de mult cu cel al lui Violet. După toate aparențele, nu și-o alesese drept model la capitolul vestimentar. Îngenunche în fața lui Violet, ridicându-și privirea, o scenă impresionantă, asemenea celei în care apare Linda Darnell 1 la sfârșitul filmului Blood and Sand2. —Mă ierți? zise ea, cu vocea pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
amanetasem nimic în viața mea, dar, nu știu cum, mă simțeam bine la gândul că era acolo de când lumea, dominând, maiestuos colțul de peste drum de stația de metrou, pentru orice eventualitate. Acum, în schimb, aveam să câștig destul de mulți bani, după toate aparențele, și n-aș mai fi avut nevoie de soluția de rezervă cu casa de amanet. Gândul acesta nu m-a înveselit deloc. Se pare că nu-mi asumasem deloc perspectiva succesului financiar iminent. De fapt, singur lucru pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
suprafața liniștită a apei, înaintând așa de în față, încât de pe mal devenea cu neputință să descoperi unde începea uscatul. Pe alocuri, nuferii se îndeseau atât de mult, încât la prova caiacului nu se întindea decât un gigantic strat cu aparență compactă, deschizându-se lin la bătaia ritmică și domoală a padelei pe care o mânuia de la pupă. Vârfurile ramurilor apărând din când în când la suprafață, atingeau coca ambarcațiunii... n-o fi cumva spinarea caimanilor? Ferigi fantastice și liane atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un mal la celălalt. În fața provei caiacului se ivi imensa mlaștină pe care o căuta, crescătorie de caimani, anaconde și gigantice broaște țestoase. Ape atât de liniștite, încât păreau de piatră șlefuită. Regiune a morții și a groazei, cu toată aparența ei paradiziacă; oglindă în care se reflectau la apusul soarelui toate speciile de palmieri din junglă: de la moriche la seje; de la pijiguao la manaca; de la chiquichique la cumaré. De ce își dăduseră întâlnire aici, de-a lungul timpului, caimani și anaconde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un pahar la întoarcerea acasă. Muzica era suavă și romantică și în cămin strălucea un foc frumos. Acolo a cunoscut-o pe Lola, neagră și portoricană, primul lui contact cu oameni de altă culoare și aproape de altă rasă, focoasă în aparență, îndepărtată și rece în realitate. Vocea ei era gravă, profundă și cântată, la fel de ațâțătoare ca și înfățișarea ei, dar tot atât de lipsită de sentimente. A iubit-o luni de zile, luptându-se să trezească în ea măcar un orgasm și ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge adânc în pădure, dacă din râu se apropia caimanul. Se înnopta când pătrunse în încâlcitul labirint de canale năpădit de armate de nuferi și de plante agățătoare cu aparență compactă, dar care se deschideau lin la bătaia padelei... Ultimii stârci căutară adăpost pe cele mai înalte coroane de mangrove și o familie de maimuțe-capucin se ghemui pe furcile unui cedru gigantic, pregătită să petreacă o altă noapte plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
creației, visul magic, ieșiri fabuloase din timp sunt dezvoltate într-o țesătură narativă abia construită, în care întâmplări obișnuite se amestecă firesc cu situații fantastice. Cu o facilitate „deconcertantă”, cum scrie William A. Coates, scriitorul român reușește să dea extraordinarului aparența credibilului. Cele mai reușite pagini de proză fantastică ale lui Eliade operează în materia temporală răsturnări spectaculoase, dar, artisticește, întregul proces rămâne în sfera autenticului. Aceasta e performanța pe care o ating foarte puțini. Maestru de necontestat al fantasticului în
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]