6,475 matches
-
la baschet, fotbal și în special la volei pe regiunea Suceava. Prin anii 1950, liceul de băieți din Rădăuți avea cea mai bună echipă școlară de fotbal din regiune, care a jucat și cu echipa a seniorilor de la “Hatmanul Luca Arbore”, obținând la sfarsitul meciului un scor egal, fapt care i-a bucurat foarte mult pe toți elevii din oraș.. La volei echipa liceului, care era de fapt echipa clasei, a câștigat campionatul pe regiune, apoi pe cel de zonă desfășurat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93333]
-
intru valoare; am plătit și am ales între: bine și rău, adevăr și minciuna, spirit și materie, lumina și întuneric. M-am născut pe data de 12 mai 1932, fiind primul copil al țărânilor Toader și Ileana Tiperciuc, din comuna Arbore județul Suceva. Familia mea și gospodăria părinteasca, până în anul 1939, au fost raiul în care am cunoscut fericirea: m-au iubit și m-au protejat părinții, bunicii, vecinii, copiii și toate vietățile din gospodărie. Jucăriile mele dar și “frații” mei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
sat au trecut fugarii din Polonia cucerita de nemți, Stalin a dat ultimatumul și grănicerii din Nord s-au retras și în căruțe au adus morți și răniți. Pe morți, vre-o 20, i-au îngropat în curtea bisericii Luca Arbore (în prezent se văd urmele mormintelor și crucea unui sublocotenent). Militarii, furioși pe cei ce-au tras în ei, sau răzbunat pe evreii din sat, cărora le-au devastat prăvăliile. A început războiul și în sat soseau schilozi și vești
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
a bătrânului diavol - Andrei Dostoievski, om la 59 de ani, inginer și profesor la Universitatea orașului, fie-i țărâna ușoară! Un ziarist repede de mână scrie însă că „prin moartea acestuia, neamul marelui scriitor rus se stinge”. Oare? Formal, frunzărind arborele genealogic, așa o fi - expresia însă rămâne urâtă, inexactă și prea pesimistă. Dostoievski nu are neamuri - ca prăvăliașii din Obor -, nu are nici rude de sânge, ca aristocrații de pe Loara. Pentru ca rasa dostoievskiană să dispară ar trebui să se stingă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Nascut la 3 iunie 1933 în comuna Arbore, județul Suceava, fiind unicul copil al familiei Toader și Floarea Lupu. A urmat școală primară în satul natal, iar din anul 1945, cursurile Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, unde a avut profesori eminenți între care pe Traian Galan și A
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93309]
-
a CC al PCR, sub conducerea directă a tovarășului Nicolae Ceaușescu, pentru aplicarea în viață a acestor hotărâri principale, stabilește cu limpezime sarcinile criticii literar-artistice, definindu-i cu fermitate aria largă de manifestare a responsabilității.“ (Teatrul, octombrie 1976) BÂRGĂU Valeriu „Arborele revoluției iscat din prundișuri Către steaua de sus desenând viitorul, Către adâncul pământului la izvorul prea viu Ridicat sărbătorește în lume spre glorii. Ceas ce răzbate timpul și gândul meu tânăr Fapta și versul - încercat minereu La flacăra vieții topindu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
desenând viitorul, Către adâncul pământului la izvorul prea viu Ridicat sărbătorește în lume spre glorii. Ceas ce răzbate timpul și gândul meu tânăr Fapta și versul - încercat minereu La flacăra vieții topindu-se astăzi Se preface-n omagiu pentru Omul-Erou.“ („Arborele revoluției“, Luceafărul, 26 ianuarie 1978) „Ceas ce răzbate timpul și gândul meu tânăr, Fapta și versul - încercat minereu La flacăra vieții topindu-se astăzi Se preface n omagiu pentru Omul-Erou.“ („Arborele revoluției“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 24 ianuarie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
topindu-se astăzi Se preface-n omagiu pentru Omul-Erou.“ („Arborele revoluției“, Luceafărul, 26 ianuarie 1978) „Ceas ce răzbate timpul și gândul meu tânăr, Fapta și versul - încercat minereu La flacăra vieții topindu-se astăzi Se preface n omagiu pentru Omul-Erou.“ („Arborele revoluției“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 24 ianuarie 1982) BÂRNA Vlaicu Înfrățirea armatei dintre RPR și URSS văzută de poetul Vlaicu Bârna (nota V. I.) „Armata sovietică, Armata bravă de eroi Măreață și puternică, În timp de pace și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
formată din multe specii de arbori, din care cei ce merită a fi amintiți, datorită volumului mare pe care-l ocupă în economia satului nostru, ba chiar în cea națională, ar fi mai întâi Fagul ( Fagus silvatica), din familia fagacee arbore ce atinge în zonele noastre înălțimi de până la 30 de metri, producător de fructe achene, jir, bună hrană pentru o serie de jivine ale pădurii în deosebi a porcului mistreț, dar important pentru lemnul său dens, cu o foarte mare
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
jivine ale pădurii în deosebi a porcului mistreț, dar important pentru lemnul său dens, cu o foarte mare putere calorică. Secole de-a rândul a fost folosit drept combustibil pentru încălzirea locuințelor oamenilor. Apoi Carpenul (Carpinus betulus) din familia betulacee, arbore deasemenea uriaș ce ajunge la înălțimea de 28 de metri, având florile grupate în amenți, dispunând la rândul lui de un lemn dens, rezistent. bun de folosit în construcții și ca și fagul, înzestrat și el cu o mare putere
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
verii mă Îmbată ca un alcool tare și mă umple de amintiri. Există În această senzație ceva care mă face fericit și trist În același timp. Poate faptul că n-am stat de multă vreme, ca acum, negrăbit, sub un arbore ce-mi vorbește ca și măslinii greci despre răbdare, explică această vagă confuzie a simțurilor; ea mă convinge că În Încercările omului modern de a se reconcilia cu natura triumfă nostalgia unui suflet dornic să-și regăsească ingenuitatea, să se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aparține ideii de piramidă. Nimeni nu scrie un vers sau nu pictează un tablou adevărat, dacă nu introduce În el o picătură de sînge pe care vrea s-o salveze astfel de la moarte. Gestul sibilei din Cumae, scriind pe frunzele arborelui profetic pentru a le arunca apoi În cele patru vînturi, e un gest absurd. Artă gratuită? CÎnd prin arta sa artistul mizează totul pe soarele ce-i luminează privirea? În spatele unui strigăt tragic care invocă neantul se află aproape Întotdeauna
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu clatină iarba străvezie, iar sîngele Încetează să curgă În mine. Și, mai ales, nu-mi mai e teamă. Acolo, În poiana unde mă oprește ea și stăm toată noaptea fără să schimbăm un singur cuvînt, mă simt ca un arbore. Sau ca o pasăre care tresare prin somn, fără amintiri și fără speranțe. Adică fără ceea ce ar face-o să simtă timpul și să, știe că Într-o zi va muri. Cum n-a știut Meleagru căruia, la naștere, ursitoarele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cel de dinainte. Timpul lucrase în favoarea lui. Făcuse mari schimbări în viața sa și se simțea oarecum împlinit. Avea motive suficiente pentru a crede că va trăi ani mulți în bună stare și nici nu va muri tânăr așa cum arăta arborele genealogic. Uneori prefera, din motive personale, să rămână izolat ca un urs în bârlogul său și să mediteze asupra problemelor existențiale care îl frământau. Intenționa la modul cel mai serios să aibă grijă de proprietățile sale private pe care le
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
securitate. Simbolurile sunt purtătoare de mesaje exprimând filosofia școlii atât pentru cei din interior cât și pentru cei din afara să. Stema Colegiului Național "Cuza Vodă" a fost adoptată în 2008 în urma unui concurs la care au participat elevi ai liceului. Arborele cunoașterii cu rădăcinile în carte exprimă cel mai bine ceea ce reprezintă școala noastră. Eroii sunt acele personalități care au dus numele școlii departe în lume, făcându-l cunoscut și respectat. Iată de ce în holul localului A exista un panou pe
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
se bulucesc nerăbdătoare la ușă pentru a primi licoarea bahica („Peisaj” - pp. 86, 157, 230, „Crama”, „La crama”). Peisajul de periferie rurală pare deschis către infinituri solare, în timp ce peisajul urban propune perspectiva aproapelui, uitătura împiedecându-se de trunchiul contorsionat al unui arbore, de un stâlp de felinar sau de-o căruță. Privite din intersecții, străduțele bătrânului burg sunt înguste, garnisite de-o parte și de alta cu case mai scunde ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cu salariul peste 4000, încep să apară cursele rapide, care fac legătura între Cartierul de Nord și Valea Brândușelor. Astea nu opresc aici, mormăie supărat Marinescu. Cursele rapide trec în goană prin stație. De la o fereastră, îmi face semn Nelu Arbore, consăteanul meu: Ion al copilăriei mele, cum îi spun eu cînd mă gîndesc la el. Uneori mă gîndesc cu ciudă: Ion umblă și-n afara combinatului îmbrăcat cu șuba de șantier, ceea ce, la salariul lui, nu e chiar așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stația de separare. Acolo mecanicii se căznesc să pună pe poziție ușa de metal. Trec pe lîngă ei și intru în încăpere. Reflectoarele bat cu putere pe tabloul de comandă. "Să nu uit, îmi zic, să-l anunț pe Nelu Arbore să-și pună electroniștii să facă legăturile electrice între stația de separare și tabloul de comandă al dispecerului central." Mecanicii au reușit să fixeze ușa în balamale, iar acum o încearcă dacă se închide. Lux, strigă unul. Aveți cheia dom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
indicatoare în poziție de zero. Mă bate gîndul să bag tensiune în circuitele tabloului de comandă și să verific funcționarea ventilelor pneumatice. Aș face-o imediat, dar, nu știu de ce, acum nu am chef. Mai bine mă duc la Nelu Arbore, îi spun să facă legăturile cu dispecerul central și-l întreb ce voia să-mi spună dimineață, cînd a trecut cu mașina prin stație și mi-a făcut semn să-i telefonez. Cobor, sting reflectoarele și ies trîntind ușa care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și privesc lung, umplîndu-mi ochii de imaginea bogăției de frumusețe. În viața mea am văzut flori de cîmp, flori de grădină, am admirat prin magazine florile de seră, dar niciodată nu m-am simțit pătruns de fiori ca în fața acestui arbore exotic, a cărui soartă ar fi fost să ajungă lemn de foc dacă nu s-ar fi gîndit la el moș Toader, bătrînul acela cu părul alb, cu ținuta dreaptă, plină de demnitate și cu vorba cumpătată, inteligentă. O clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
le zdrobesc între degete și le duc la nas. Mirosul de iarbă fragedă mă trimite pentru două-trei clipe înapoi, în copilărie. E o senzație aparte, parcă îmi vine să fug la gardul dinspre fîntînă și să-l strig pe Nelu Arbore: "Hai, Ioane, după ghiocei!" Las iarba să cadă pe platoul uscat și o pornesc spre clădirea Serviciului electronic. Traversez o alee a combinatului, trec pe lîngă clădirea dispecerului Serviciului utilități "creierul combinatului" și intru printre rezervoarele mari, sferice, ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încet. Înăuntru, pe o masă în formă de L, se află o mulțime de aparate, dintre care multe îmi sînt cunoscute din facultate. La capătul dinspre fereastră al mesei, pe un scaun rotativ, cu pistolul de lipit în mînă, Nelu Arbore stă plecat asupra unui circuit imprimat, privindu-l atent, trăgînd din cînd în cînd cu coada ochiului la schema așezată alături. Intrați, intrați, îmi strigă fără să mă privească. Un moment numai, să mai fac o lipitură... Tot cu "lipiturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-i trimit. Ba am să vin și eu cu ei, să conduc lucrarea, răspunde Ion calm, înfruntîndu-mi privirea. Și nu uita! Ți-am împrumutat 50 de lei... Ies din clădire și traversez aleea centrală, răscolit de discuția purtată cu Nelu Arbore, căruia, de cînd mă știu, i-am zis Ion, pentru că nici el, pînă să intre la școală, n-a știut că în acte e înregistrat Nelu un moft de-al lui bunică-su, care s-a dus la comună să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
el, prietenul copilăriei mele, și caut de fiecare dată să mă gîndesc la ceea ce ne leagă, nu la mărunțișurile care ne despart. Dar azi constat că Ion al copilăriei mele a rămas undeva departe, în urmă, pe cînd inginerul Nelu Arbore s-a integrat în rîndul celor de-o seamă cu el, de-aici, din combinat. Îl voi ocoli, așa cum de un timp îl ocolesc pe Vlad. Nu-i vorbă că și Vlad mă ocolește, mai ales după ce și-a aplicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
însemnat pentru mine decît un tip aparte, dar așa, gîndindu-mă la Vlad pe care l-am cunoscut ca prieten, Vlad cel de acum îmi apare ca rezultatul nefast al unei reușite; poate, pe undeva, l-aș putea alătura lui Nelu Arbore, cel plecat dintr-o cameră cu lut pe jos, ajuns la ceasul exclamării ,,mi-e bine!" Viitoarea mea piesă de teatru îi va cuprinde și pe ei, trebuie să le găsesc și lor un loc în construcția piesei. Acțiunea, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]