5,033 matches
-
pe hârtia albastră și liniată, spunând „Șaizeci și două de becuri încă în stare de funcționare. Plus douăzeci și două de rezervă”. Ultima noastră linie defensivă. Ultima noastră resursă împotriva gândului c-o să murim aici, singuri, părăsiți în întuneric cu toate becurile arse. Într-o lume fără un soare, supraviețuitori înfrigurați și bâjbâind în beznă. Cu tapetul încăperilor devenind alunecos din cauza mucegaiului. Nimeni nu vrea asta. Pe măsură ce piersicile coapte lăsate pe copac putrezesc și se sting, îți construiești din nou scara de mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întortocheate poteci mai caut încă liniștea din mine, dând mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă, îmi port pașii spre izvor și mă cufund în limpezimea lui preț de o clipă, apoi rămân liniștită cu inima prinsă de orizont. Aștept cu înfrigurare focul sacru reaprins de apus.
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83295_a_84620]
-
erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pământești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într‑o mină părăsită...“ O comisie ad‑hoc va Întocmi un proces‑verbal cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pământești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într‑o mină părăsită...“ O comisie ad‑hoc va Întocmi un proces‑verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mea din toate mai frumoasă. Noroasă pata-aceasta de infern! Dar ceasul - sus; trec valea răcoroasă. SECOL Răsărit al crestelor de păsări, Steme nicăiri în fâlfâit, Bântuie, când soarelui voit Arcuite pajurile cățări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de raze și curbură
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt în orga prismei cântăresc Un saturat de semn, poros infoliu. Ca fruntea vinului cotoarele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De șase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină spartă, Pătrată Spanie pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând târziu mă suflă-acu? Să vântur nopții "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În scrisul apei caut drept. UVEDENRODE La râpa Uvedenrode Ce multe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
râsul din pieptul tău sporit, Acopere căderea cu hohot de izbândă. HIEROFANTUL În rândurile celor ce s-au bătut sub Miltiade coborâse și preotul din Eleusis Portalele trufașe, sfruntând venirea lor, Răsfrâng mânii de bronzuri sub tremurul luminii Pe templul ars, pe cerul topit al Salaminii, Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fuior. Am azvârlit cununa, am desfăcut herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la strung, din lemn de doage... Să plângă lemnul pus pe strung Când hohotit, când mai prelung Căci două bețe, seci oloage Ard potolit în patru doage. MARIA SPRING Cu altul pe o bancă bătută la un nuc, De țigle arse târgul roșea până departe; O toamnă despuiată, un vânt de balamuc Se călăreau la vale pe ierburi multe, moarte. Și cel căzut cu capul în pălmi, pe vis năuc, De-atîta lâncezire scăpase un trabuc, Muc desfoiat și umed la capătul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De alge dezlegate către sud, A tâmplei umbră din străine seri: Cu drumul meu, atunci, le-am mai văzut. La Düsseldorf, o cadră-n Bolkenstrasse... În jilț adânc, Evreul Botezat. Și mâinile, cascada unei rase, Înfășurau cărbunele uzat. "Stinse flăcări. Arsă, struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și - adiată - boarea altui zvon. Un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mare iubire și domnească dărnicie răscumpărară cetatea voastră din păcate grele și vechi. Veți ști de azi înainte să dezgropați învățături mai limpezi bătrânelor ei ziduri. Căci spiritul acestor locuri a fost numit: înnoptata arătare a precupeței Pena, ridicată prin arsele vămi ale pătimirii și nebuniei aproape de Sfintele Trepte - ce flamură vreți mai vrednică de orașul vostru creștin. Niciodată piatra nu va da Bucureștiului un sfert din strălucirea marilor cetăți din Apus. Civilizația noastră e sortită să se petreacă în virtual
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Marcel. În schimb, o geometrie incendiată: furtuni de echere, crize de conuri și multe, mai ales, dreptunghiuri: lame cenușii, cenușii, pentru înalte, roșii opere justițiare. Divinul Marchiz concurează puternic, în Marcel, cu divinul Platon. O materialitate crucită cu o disperare arsă, un regim al logicii eficace și al redemțiunii prin cruzime, ridică aceste pânze la mari semnificații. Marcel Iancu ar trebui asociat de un Joseph de Maistre, acele palide, purificate figuri, într-un elogiu fratern. Călău suprem al formelor în punctul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lasă spiritului, numai, vrednicia unei statornice veghi. Poate că, în drumurile prin trecut al unei vieți astăzi închinate binelui general, stă o tinerețe entuziastă, oprită cu mirare la desfătarea aparențelor. Bănuiam poate caietul de versuri, smuls din alte mâini, și ars, din oroarea de a fi admirat în ceea ce e încîntător și provizoriu, ca o corolă și nu voit și concludent, ca un rod. O ipoteză confirmată de altfel de toate legendele geometrilor-înțelepți. Platon a fost cel dintâi să dea focului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
însoțit de Zenobia, m-am dus la un izvor pe care îl știam aproape (nu al lui Spiridon, care e mult înapoi). Acolo am topit bulgărele în apa izvorului și, din interiorul lui, s-a ivit un idol de lut ars, un mic personaj rudimentar care își ținea mâna dreaptă la gură, făcându-mi parcă semn să tac (cultura Gumelnița, o replică exactă se află în muzeul orașului București). Adaug că idolul acela, care îmi face și acum semn, are cunoscutele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
șoaptele ei. 15. Câteva zile mai târziu, rătăceam singur pe un ostrov, un șarpe se târa pe lângă mine, când am găsit, lângă o tufă, printre alte cioburi (cultura Boian, în mod stupid socotită pe atunci aniconică), un falus de lut ars. M am așezat pe un trunchi de salcie căzut în apă, mă gândeam să spăl de pământ falusul și cioburile ridicate odată cu el, stuful mă acoperea din toate părțile, nimeni n-ar fi putut bănui prezența mea acolo, am curățat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bucură de razele călduțe deoarece simți răcoarea dimineții. Ea ațipi mereu, de la un moment dat adormise. Ionuț se simțea nu numai obosit dar și puțin abătut. Șoseaua era de-a dreptul liberă, ațipi și el, ca apoi să tresară ca ars. în timp ceși continua drumul avea o inimă rea, simțindu-se copleșit de tristețe. Pleoapele îi erau grele ca plumbul, închizându-le mereu. La Singiorgiu de pădure ațipise de-a binelea. De această dată somnul i-a fost fatal. El
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
limpede. Știai că ăsta a fost ultimul roman pe care l-a scris? Am tăgăduit În tăcere. — Știi cîte exemplare ca acesta sînt pe piață, Daniel? — CÎteva mii, bănuiesc. — Nici unul, a precizat Barceló. În afară de al tău. Restul au fost arse. — Arse? Barceló s-a mărginit să-mi ofere zîmbetul lui hermetic, parcurgînd filele cărții și mîngîind hîrtia ca și cînd ar fi fost o mătase unică În univers. Doamna În alb s-a Întors Încet. Buzele ei au schițat un surîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nici n-o am, am replicat eu. V-ați Înșelat, după cum vedeți. Străinul rămase tăcut, nemișcat, Învăluit În fumul albastru al acelei țigări ce părea să nu se stingă niciodată. Am observat că nu mirosea a tutun, ci a hîrtie arsă. HÎrtie bună, de carte. — Poate că tu ești cel care se Înșală acum, sugeră el. — Mă amenințați? — Probabil. Am Înghițit În sec. În pofida bravadei mele, individul acela băgase În mine groaza cea mai deplină. — Și aș putea afla de ce sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
clipă, mă asaltă ideea că, dacă străinul fără chip se infiltrase În apartament, probabil că acela era locul pe care și-l alesese ca să se ascundă. Ca să mă aștepte. Mai că mi s-a părut că simt mirosul de hîrtie arsă pe care Îl degaja În văzduh, Însă am Înțeles că ceea ce nasul meu detectase era, pur și simplu, tutun. M-a cuprins un atac de panică. În casa aceea nu fuma nimeni, iar pipa lui Barceló, pururi stinsă, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
are nevoie să fie Îngropată undeva unde nimeni să n-o mai poată găsi. Isaac aruncă o privire bănuitoare pe străduță. Deschise un pic ușa și Îmi făcu semn să mă strecor Înăuntru. Vestibulul Întunecat și insondabil mirosea a ceară arsă și a umezeală. Se putea auzi o picurare intermintentă În beznă. Isaac Îmi Întinse opaițul ca să-l țin În timp ce el scotea din pardesiu un mănunchi de chei care ar fi stîrnit invidia unui temnicer. Conjurînd vreo știință necunoscută, nimeri cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
umorului, estimă Isaac. Eu, care aveam Încă proaspătă În amintire Întîlnirea cu acel personaj, nu vedeam farmecul nici măcar În treacăt, Însă mi-am păstrat părerea pentru ocazii mai bune. Individul ăsta, Coubert sau cum s-o fi numit, avea fața arsă, desfigurată? Isaac mă observă cu un zîmbet la jumătatea drumului Între bășcălie și Îngrijorare. — N-am nici cea mai vagă idee. Persoana care mi-a povestit toate astea n-a apucat să-l vadă, și le-a aflat fiindcă tînărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bășcălie și Îngrijorare. — N-am nici cea mai vagă idee. Persoana care mi-a povestit toate astea n-a apucat să-l vadă, și le-a aflat fiindcă tînărul Cabestany i le-a povestit secretarei a doua zi. Despre fețe arse n-a pomenit nimic. Va să zică, asta n-ai scos-o dintr-un foileton? Am scuturat din cap, nedînd importanță subiectului. Cum s-a terminat totul? I-a vîndut fiul editorului cărțile lui Coubert? am Întrebat eu. — Bezmeticul de filfizon a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acorde un an sabatic În privința suferințelor mele de vodevil, ca să Încep a mă maturiza. M-am surprins singur că abia mă mai gîndeam la Clara Barceló, sau la Julián Carax, sau la acea fantoșă fără chip care mirosea a hîrtie arsă și se declara personaj scăpat din paginile unei cărți. Prin noiembrie Împlinisem o lună de sobrietate, fără să mă apropii nici măcar o dată de Plaza Real ca să cerșesc un crîmpei din Clara la fereastră. Meritul, trebuie să mărturisesc, nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Daniel, ești alb ca o bucă de măicuță. Nu ți-e bine? O adiere nevăzută plutea peste parterul cu fotolii. — Miroase ciudat, comentă Fermín Romero de Torres. Ca un pîrț rînced, de notar sau de procuror. — Nu. Miroase a hîrtie arsă. — Hai, ia un Sugus de lămîie, că te vindecă de orișice. — Nu mi-e poftă. — Atunci Îl pui deoparte, că nu se știe niciodată cînd un Sugus de lămîie te scoate din Încurcătură. Am vîrÎt bomboana În buzunarul jachetei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
puțin doișpe ani, de cînd a murit bătrînul. — Domnul Fortuny? Îl cunoșteați? — De pazeșopt de ani stau pe scara asta, băiete. Atunci, poate că l-ați cunoscut și pe fiul domnului Fortuny. — Julián? Păi, sigur. Am scos din buzunar fotografia arsă și i-am arătat-o. — Credeți că-mi puteți spune dacă tînărul care apare În fotografie e Julián Carax? Portăreasa mă privi cu oarecare neîncredere. Luă fotografia În mînă și Își aținti privirea asupra ei. — Îl recunoașteți? — Carax era numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]