4,476 matches
-
care Roger îl aștepta nu a mai apărut, din cauză că Guiscard a fost rechemat ca urmare a apariției unei noi armate bizantine, trimise de împăratul Constantin al X-lea Ducas, care devasta Apulia. În ianuarie 1061, Melfi însuși se afla sub asediul bizantin, iar Roger a fost și el rechemat. În cele din urmă, puternica forță a lui Guiscard i-a silit pe bizantini să se retragă și până în luna mai situația din Apulia a fost readusă la liniște. Invazia asupra Siciliei
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
fost nevoit să o abandoneze. De această dată, campania s-a dovedit infructuoasă, însă cea ulterioară, din 1072, a condus la ocuparea Palermo și a restului Siciliei. Orașul Bari, reședința catepanului bizantin a fost cucerit în aprilie 1071, după un asediu de trei ani, iar forțele bizantine au fost astfel alungate definitiv din Italia de sud. Teritoriul principatului salernitan era și el deja în puterea lui Guiscard; în decembrie 1076, conducătorul normand a preluat și controlul asupra orașului, expulzându-l pe
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
pe seniorii de Giovinazzo și Trani. În ajutorul răsculaților au venit și principii Richard Drengot de Capua și Gisulf al II-lea de Salerno, ambii temîndu-se de puterea crescândă a lui Robert Guiscard. Cu toate acestea, Robert nu a abandonat asediul asupra Palermo și campania siciliană. El a preferat să ignore insurecția, care pe atunci s-a extins și în Calabria. Palermo a capitulat în 1072, iar Robert a revenit în peninsulă anul următor, anihilând cu ușurință pe cei mai mulți dintre răsculați
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
fost fiul cel mare al contelui Roger I de Sicilia, rezultat dintr-o relație extraconjugala. Că războinic, el a luat parte de la o vârstă timpurie la cuceririle efectuate de tatăl său în Sicilia, devenind conte de Siracuza. În 1077, la asediul asupra Trapani, una dintre cele două fortărețe rămase în mâinile sarazinilor în vestul insulei, Iordan a condus un atac care a reușit să surprindă garnizoana și să captureze animalele care asigurau aprovizionarea acesteia. Lipsită de provizii de hrană, garnizoana orașului
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
vestul insulei, Iordan a condus un atac care a reușit să surprindă garnizoana și să captureze animalele care asigurau aprovizionarea acesteia. Lipsită de provizii de hrană, garnizoana orașului a fost nevoită să capituleze. Iordan a fost de asemenea prezent la asediul Taorminei din 1079, iar în 1081, împreună cu Robert de Sourdeval (sau Sourval) și Elias Cartomi (un trădător sarazin), a capturat orașul Cătănia din posesia ultimului emir de Siracuza, Ibn Abbad, ca urmare a altui atac surpriză. Anul următor, pe când tatăl
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
navele contelui și cele ale emirului de Siracuza s-au confruntat în dreptul portului și, dat fiind că emirul fusese ucis în timpul luptei, forțele lui Roger au debarcat și ele, tocmai pentru a constata că Iordan deja începuse de unul singur asediul asupra orașului. Asediul a durat de-a lungul întregii veri, iar orașul a capitulat în cele din urmă în fața normanzilor, singura stăpânire a sarazinilor din Sicilia rămânând Noto. În februarie 1091, Iordan a fost prezent și la asediul asupra acestui
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
cele ale emirului de Siracuza s-au confruntat în dreptul portului și, dat fiind că emirul fusese ucis în timpul luptei, forțele lui Roger au debarcat și ele, tocmai pentru a constata că Iordan deja începuse de unul singur asediul asupra orașului. Asediul a durat de-a lungul întregii veri, iar orașul a capitulat în cele din urmă în fața normanzilor, singura stăpânire a sarazinilor din Sicilia rămânând Noto. În februarie 1091, Iordan a fost prezent și la asediul asupra acestui oraș. El a
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
unul singur asediul asupra orașului. Asediul a durat de-a lungul întregii veri, iar orașul a capitulat în cele din urmă în fața normanzilor, singura stăpânire a sarazinilor din Sicilia rămânând Noto. În februarie 1091, Iordan a fost prezent și la asediul asupra acestui oraș. El a fost numit senior de Noto și conte de Siracuza, loc în care a și murit de febră, probabil în 1092. O inscripție consemnând moartea să poate fi văzută în biserică Santa Maria din Mili Sân
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
unora dintre vasalii lui Borsa. El l-a atacat prin surprindere și l-a înfrânt pe Roger la Fragneto, recucerind Taranto. Deși descris ca fiind un puternic războinic (el a reușit să captureze orașele Benevento, Canosa, Capua și Lucera prin asediu), Roger Borsa nu a fost niciodată în stare să oprească ascensiunea lui Bohemund sau să îl aducă la supunere. Războiul a fost în cele din urmă încheiat prin medierea papei Urban al II-lea, prin acordarea Taranto și a altor
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
Bruno de Cologne, fondator al Ordinului cartuzian să accepte alegerea ca arhiepiscop de Reggio di Calabria. În mai 1098, la solicitarea vărului său, principele Richard al II-lea de Capua, Borsa și unchiul său, contele Roger de Sicilia au început asediul asupra Capuei, de unde Richard fusese înlăturat de la putere și exilat. Îm schimbul acestui sprijin, Borsa a primit omagiu din partea lui Richard, deși se pare că nu a făcut uz de aceasta, dat fiind că succesorii acestuia nu au acordat atenție
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
a primit omagiu din partea lui Richard, deși se pare că nu a făcut uz de aceasta, dat fiind că succesorii acestuia nu au acordat atenție poziției de senior a lui Roger Borsa. Capua a capitulat după 40 de zile de asediu, în condițiile în care Papa Urban al II-lea venise să se întâlnească cu Roger de Sicilia, iar arhiepiscopul Anselm de Canterbury se întâlnise și el cu suveranul pontif în vederea încheierii păcii. În octombrie 1104, Roger l-a asediat pe
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
atunci când a fost ales ca duce al Republicii Amalfi în 1096, în opoziție cu suzeranitatea normandă. Sub conducerea lui Bohemund de Taranto și a lui Roger I al Siciliei, normanzii au atacat Amalfi, însă au fost respinși. Cu ocazia acestui asediu, Bohemond s-a întâlnit cu războinici plecați pentru a participa la Prima cruciadă, convingându-l să se ralieze și el cruciadei în Țara Sfântă. În ceea ce îl privește pe Marin, după obținerea victoriei asupra normanzilor, a întărit sistemul de apărare
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]
-
marcați de conflictele cu contele Josselin I de Courtenay, conducătorul Edessei și de hărțuieli armate cu acesta la granița de nord a principatului. Atât Bohemund cât și Josselin au atacat separat unul de celălalt Alepul, refuzând să coopereze într-un asediu pe scară largă asupra acelui oraș. Roger de Salerno retrocedase unele teritorii lui Josselin, însă Bohemund nu a considerat aceste donații ca fiind legitime, dat fiind că ele fuseseră operate fără consimțământul său, deși la vremea respectivă el nu fusese
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
flancuri și suprapunerea atacului principal pe pozițiile din spate, cu scopul de separa o parte din trupele inamice de principala grupare armată, și să forțeze astfel predarea acestora. Atacul se face cu utilizarea unor mari mase de trupe în mișcare, asediul cetăților și orașelor nu se efectuează, iar așezările sunt ocolite. Primul exemplu de război de manevră sunt cucerirele asirienilor. Pentru a-și atinge scopurile, ei începând pentru prima dată să folosească cavaleria. În epoca dominației Romane războaile manevrabile practic au
Război de manevră () [Corola-website/Science/328273_a_329602]
-
tot sprijinul intern și a abandonat încercările de recuperarea ale pământurilor regale cedate de înaintașul său. Mai mult chiar, el a oferit noi proprietăți sprijinitorilor să și le-a permis să-și construiască castele din piatră, care să reziste la asedii îndelungate. El a inițiat un nou val de colonizare, care a dus la venirea în regat a „oaspeților” germani moravi, polonezi și români. Regele i-a invitat pe cumani să revină în regat și i-a colonizat în regiunea cursului
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Ungariei. În 1448, Iancu de Hunedoara a încercat să îi alunge pe otomani din Europa, dar a fost înfrânt în lupta de 3 zile de la Kosovo Polje. Poate cea mai mare victorie militară a lui Iancu de Hunedoara a fost Asediul Belgradului din 1456. El a reușit să apere orașul împotriva trupelor conduse de sultanul Mehmed al II-lea. În timpul asediului, Papa Calixt al III-lea a ordonat toate clopotele bisericilor să bată în fiecare zi la prânz ca o chemare
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
lupta de 3 zile de la Kosovo Polje. Poate cea mai mare victorie militară a lui Iancu de Hunedoara a fost Asediul Belgradului din 1456. El a reușit să apere orașul împotriva trupelor conduse de sultanul Mehmed al II-lea. În timpul asediului, Papa Calixt al III-lea a ordonat toate clopotele bisericilor să bată în fiecare zi la prânz ca o chemare pentru credincioși să se roage pentru victoria creștinilor la Belgrad. În unele țări, precum Anglia sau Spania, vestea victoriei a
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
infern"". Lupta lor pe calea lui Allah va fi răsplătită după moarte. A urmat un îndelungat război de uzură, în care adepții lui Mahomed au atacat și jefuit caravanele, Mecca prosperând de pe urma acestora. În 627, musulmanii din Medina resping un asediu condus de o confederație formată din quraishiti , arabi păgâni și iudei. După un lung război de uzură, prin care Mecca falimenta, iar Medina prospera de pe urma jafurilor și activității comerciale, qurayshitii au fost determinați să încheie pace. În 628 este încheiat
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
caracterizează prin tactici remarcabile , abilitate de negociere și generozitate cavalerească , fiind respectat chiar și în Occident . Saladin negociază cu armata celei de-a Treia Cruciade , condusă de Richard I Inimă de Leu , și îi convinge pe cruciați să pună capăt asediului Iersualimului fară succes de altfel , în anul 1192 , demonstrând faptul că Saladin a fost unul dintre cei mai mari conducători islamici care a trăit vreodată . Islamul asigura o unitate politică-efemeră, dar și o unitate religioasă reală în pofida diviziunilor și schismelor
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
sprijinul de care se bucurase contele de Andria s-a erodat rapid. Roger s-a alăturat contelui Richard de Carinola și lui Henric Testa, mareșalul lui Henric al VI-lea, și a invadat Apulia. Ei au capturat Corneto, însă la asediul asupra Ariano, contele Richard de Acerra l-a atras în capcană pe Roger, capturându-l (1190) și executându-l la puțină vreme după aceea.
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
cîștigând faimă din postura de comandanți militari. Ca vasali față de contele Eustațiu al III-lea de Boulogne, cei doi au călătorit în Orient probabil în compania acestuia și în cadrul suitei lui Godefroy de Bouillon. Ugo și Enguerrand au participat la asediul Antiohiei din 1097, unde au fost figuri centrale în cadrul raidurilor împotriva turcilor selgiucizi. Ugo este pentru ultima dată menționat în Țara Sfântă cu ocazia asediului Ierusalimului din 1099. În cronicile cruciadelor, el este descris ca un om înaintat în vârstă
Ugo al II-lea de Saint-Pol () [Corola-website/Science/328282_a_329611]
-
compania acestuia și în cadrul suitei lui Godefroy de Bouillon. Ugo și Enguerrand au participat la asediul Antiohiei din 1097, unde au fost figuri centrale în cadrul raidurilor împotriva turcilor selgiucizi. Ugo este pentru ultima dată menționat în Țara Sfântă cu ocazia asediului Ierusalimului din 1099. În cronicile cruciadelor, el este descris ca un om înaintat în vârstă. Fiul său, Enguerrand a murit de epidemie după capturarea de către cruciați a orașului Maarat în jurul Crăciunului anului 1098. În aceste condiții, Ugo a fost succedat
Ugo al II-lea de Saint-Pol () [Corola-website/Science/328282_a_329611]
-
-lea de Saint-Pol, în cadrul grupului de armate comandat de Godefroy de Bouillon. Probabil o prezență minoră pe parcursul cruciadei propriu-zise, el s-a remarcat ulterior, când a participat la bătălia de la Ramlah din 1105, iar în 1109 a fost prezent la asediul asupra Tripoli. Acolo el a fost unul dintre trimișii regelui Balduin I al Ierusalimului mandatați să negocieze între Guillaume-Iordan și Bertrand, ambii fii ai contelui Raimond al IV-lea de Toulouse care își disputau moștenirea asupra Comitatului de Tripoli. În
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
aceea, s-a căsătorit cu Emelota sau Ema, nepoata patriarhului latin de Ierusalim Arnulf de Chocques, și i s-a acordat și orașul Ierihon, ca și veniturile acestuia, care anterior fuseseră proprietatea Bisericii. El a luat de asemenea parte la asediile asupra Shaizar, care nu a putut fi capturat, și Tir. În cadrul asediului asupra Tirului, el a supravegheat construirea aparaturii de asediu. În 1120, a fost prezent la conciliul de la Nablus, convocat de regele Balduin al II-lea, în cadrul căruia a
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
Ierusalim Arnulf de Chocques, și i s-a acordat și orașul Ierihon, ca și veniturile acestuia, care anterior fuseseră proprietatea Bisericii. El a luat de asemenea parte la asediile asupra Shaizar, care nu a putut fi capturat, și Tir. În cadrul asediului asupra Tirului, el a supravegheat construirea aparaturii de asediu. În 1120, a fost prezent la conciliul de la Nablus, convocat de regele Balduin al II-lea, în cadrul căruia a fost stabilită legislația regatului. Atunci când Balduin al II-lea a fost capturat
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]