5,357 matches
-
așezase și parcă picotea. De fapt, se lăsase liniște în odaie și stăteam toți trei așa... Nu îndrăzneam să sparg această liniște cu banala idee că afară ninge foarte tare și că viscolește. Se făcuse noapte, un glas, tot al bătrânei, s-a strecurat prin liniștea odăii: - Anetă, du-te și închide la găini! - Dați-mi o lopată, va fi nevoie să fac o cărare până la păsări, m-am oferit eu. După ce am terminat treaba, bătrâna și fiica ei Ana, tanti
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
noapte, un glas, tot al bătrânei, s-a strecurat prin liniștea odăii: - Anetă, du-te și închide la găini! - Dați-mi o lopată, va fi nevoie să fac o cărare până la păsări, m-am oferit eu. După ce am terminat treaba, bătrâna și fiica ei Ana, tanti Aneta, cum aveam eu să-i spun după aceea, m-au chemat în casă, m-au cinstit cu vin și cu mâncare și mi-au dăruit, la stăruința bătrânei Ecaterina, o pereche de ciorapi albi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
oferit eu. După ce am terminat treaba, bătrâna și fiica ei Ana, tanti Aneta, cum aveam eu să-i spun după aceea, m-au chemat în casă, m-au cinstit cu vin și cu mâncare și mi-au dăruit, la stăruința bătrânei Ecaterina, o pereche de ciorapi albi și lungi de bumbac și calzi, luați de după sobă, căci ai mei erau uzi leaorcă de la zăpadă. Bătrâna m-a îndemnat cu blândețe să mă descalț și, cu o naturalețe de neînchipuit, mia băgat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în casă, m-au cinstit cu vin și cu mâncare și mi-au dăruit, la stăruința bătrânei Ecaterina, o pereche de ciorapi albi și lungi de bumbac și calzi, luați de după sobă, căci ai mei erau uzi leaorcă de la zăpadă. Bătrâna m-a îndemnat cu blândețe să mă descalț și, cu o naturalețe de neînchipuit, mia băgat sub picioarele reci și umede, un lighean cu apă fierbinte, în care tanti Aneta pusese mușețel și petale de trandafir. În mână, nu-mi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
geamuri, iar mie îmi era așa de bine! Mi-am retras picioarele fierbinți, mi s-a dat un prosop cu care le-am șters, după care, o bucată de noapte, căci se făcuse noapte, ne-am povestit din viețile noastre. Bătrâna avea atunci 87 de ani, fiica ei, tanti Aneta 66 iar eu 35. Eu le-am povestit cine sunt, despre părinții și frații mei și cum s-a făcut de am devenit vecini, iar ele mi-au povestit, cătinel, mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
87 de ani, fiica ei, tanti Aneta 66 iar eu 35. Eu le-am povestit cine sunt, despre părinții și frații mei și cum s-a făcut de am devenit vecini, iar ele mi-au povestit, cătinel, mai cu seamă bătrâna Ecaterina, cătinel și cu vorba rară, ceva din viața lor. N-am pus întrebări, n-am fost curios de altceva. Deoarece vremea afară se oțărâse rău, m-au rugat să rămân noaptea aceea acolo. Eram înfășurat acum într-o plapumă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un cocoș, 2-3 câini, circa 100 de porumbei, dar la mâncare veneau și din cei sălbatici, și din când în când câte un uliu, care trecea în zbor, cercetând dacă n-ar fi ceva de luat în gheare. După decesul bătrânei Ecaterina, tanti Aneta a dus-o ceva mai greu cu banii. Nu-i ajungea niciodată pensia. Când avea din ce, făcea câte o oală mare de 7 kg. cu sarmale sau cu friptură de porc. - Tanti Anetă, dar de ce faci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentru că averea care nu fusese cuprinsă în foile dotale ale copiilor era a lor - a lor casa, ale lor odoarele și banii. Tata povestea despre Polonia și despre Ian Sobieski, care fusese ales rege. Ea le privea pe cele două bătrâne pe sub pleoapele lăsate. O, Doamne, cum dansase ieri! În biserică, la cununie, a plâns. Străinii credeau că plângea cum fac fetele alintate, că se despart de părinți și frați ca să plece la casa bărbatului. Ea nu se despărțea de nimeni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câte. Îl visez noaptea cum strigă cu glasul lui grozav că mă trimite la ocnă... Vezi, preacucernice, noi am fost tari cât am fost uniți, dar acum mama, cu testamentul ei... — Să înțeleg că nu e drept cum a lăsat bătrâna să-i fie împărțită averea? — Ba este drept, că a avut șase feciori și cinci fete și le-a dat la toți, dar vodă socoate că doar el contează, că el este acela care urcă neamul acolo unde îi este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cele două femei peste tot pe unde le-a fost dorința. Doamna Ilinca era fericită că în sfârșit nu mai simțea în atitudinea lui dezaprobarea. Știa bine că în familia lor toți făcuseră politică, dar tot atât de bine știa că ea, bătrâna, făcuse cea mai înaltă politică din câte s-a văzut vreodată. Când, după ce l-au strangulat pe bărbatul ei, postelnicul Constantin Cantacuzino, în baza unei acuzații false de trădare, i-a venit și ei vremea pentru că se urcase în scaunul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întrebările din mințile celor care erau de față: „Oare ce păcat?” Ți-am simțit aceeași întrebare și când ne-am întâlnit pe corabie. M-am spovedit, domnia ta, m-am pocăit, dar... Femeia se întrerupse din povestire pentru că argatul și o bătrână aduceau tăvi cu cafele, fructe, alune și covrigi uscați smălțuiți cu susan și fel de fel de mirodenii, compoturi în vase transparente, vin și apă rece. Când slugile ieșiră, Mihai își privi gazda atent și, oarecum stânjenit, se scuză: — Este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cinstitul neam al Bălăcenilor și umblă să se încuscrească și cu Bălenii, să șteargă ura. Bine face! Acum, că ți-am spus toate astea, parcă-mi este mai ușor. Mihai nu mai avea nimic de zis, se aplecă, sărută mâna bătrânei și o privi cu drag. I se păru tare frumoasă, așa cum sta în picioare ruptă de șale, cu trupul de la jumătatea de sus aplecat înainte și cu capul drept. A doua zi, venind Mihai cu caleașca s-o ia la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
perceptibil. În pridvor o așteptau Constantin Vel Stolnicul, Iordache și nepotul Constantin Brâncoveanul, băiatul Stancăi, ajuns mare logofăt. Toți purtau caftane din stofe fine brodate cu fireturi de aur și tivite cu blănuri scumpe, cu toate că se aștepta o zi călduroasă. Bătrâna îi salută scurt și ei se aliniară în spatele ei ca o escortă falnică. Așa au intrat și au traversat biserica până în față, la tronurile arhiepiscopești și domnești. Ilinca a înaintat doi pași în spațiul care rămânea liber pentru diacon, a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că plătești dascălii aduși de măria sa și pentru coconii noștri, că altfel nu știu ce-ar fi. — Ei, lasă, draga mea, că n-o fi Zamfira chiar așa de nebună. — Ba e, se ține - uite așa cât este ea de bătrână, că-i babă - cu un grămătic de la curte. Unul slut de zici „Doamne ferește” când îl vezi. Zice că slutul ei îl apără pe Șerban Vodă să nu-l otrăvească Del Chiaro și domnia sa stolnicul Constantin, adică nașul. Toată seara, la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și îngenuncheară în fața lui Constantin Brâncoveanu. — Știți turcește? întrebă în turcă voievodul. Da, măria ta, răspunse în turcește una din ele. — Bine, atunci vorbim turcește, ca să înțeleagă și domnia sa. Cine sunteți? Mama e stăpâna de la Târgșor, și arătă spre cea bătrână, ea e fiică-mea și fata e nepoată-mea. Se întoarseră la masa lor și fiecare luă câte două bucăți pătrate de pânză, se îndreptară spre plita încinsă și le dădură drumul într-un cazan din care ieșeau aburi. Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care, aproape alergând, au ocolit clădirea reședinței domnești și au ajuns la lac. S-au urcat într-o barcă mare ce era acolo și au așteptat până când s-au urcat și ei. Barca era grea, așa că Ștefan luă el vâslele. Bătrâna, ridicându-și brațul, a făcut semn încotro să vâslească. Când au ajuns pe celălalt mal, în pădure, femeile le-au arătat un stejar bătrân și le-au făcut semn să se așeze acolo. Ele au pornit în fugă prin pădure
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pieții, tocmai când la Istanbul se petrecea acest lucru înspăimântător, domnul a dat vina pe maicile care o îngrijiseră, punând boala doamnei, cum credea el, pe seama mustrării lor nerostite. A poruncit atunci de au spânzurat patru măicuțe tinere iar pe bătrâna care-i citise psalmi ca să o liniștească, o grecoaică din neam de negustori de grâne din Istanbul, una Lavinia, au dus-o la un schit în munte și au zidit-o de vie într o chilie strâmtă, fără hrană, doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
există brățări care costă trei parale (ceva mai mult de două centime). Ne oprim cu interes în fața barăcilor acestor negustori improvizați; pe lângă obiecte dintre cele mai vulgare, găsim amfore elegante, adevărate vase etrusce făcute după modelele transportate în siguranță din bătrâna Italie și fidel păstrate de către fabricanții venetici instalați în Carpați. Acești munteni gravi, cu trăsături largi, au o fizionomie ce impresionează. Vând cu preț fix, fără să lase din el nici o para; prețurile sunt atât de mici încât li se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sala germană; balurile mascate își merită aici numele; oamenii vin mascați și se dansează. Societatea e poate puțin amestecată, dar aici se află tinerețea, vigoarea, mișcarea, viața, în fine. Nu se apreciază la justa ei valoare pasiunea coregrafică a fiilor bătrânei Germanii; aceștia valsează și dansează polca cu un asemenea antren, cu o pasiune cu atât mai remarcabilă cu cât contrastează cu calmul obișnuit al atitudinii lor. În secolele trecute, pe vremea când marele rege apărea în balete alături de curtea sa
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
gimnastica de bază” sau „fundamentală” are o răspândire universală, sub diferite forme de organizare, contribuind la dezvoltarea fizică armonioasă și întărirea sănătății. Ea nu poate fi eliminată din societatea omenească - căci fără trecut nu putem avea prezent și viitor - așa că, „bătrâna” gimnastică de bază a îmbrăcat haine moderne, modelându-se după nevoile omului în slujba căruia s-a aflat dintotdeauna. Căci ce altceva este, de exemplu, lucrul la aparatele din actualele săli de fitness - decât ? Din motivele arătate, la care se
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
spălat pe mâini și față porni la drum temerară. Soarele era sus pe mijlocul cerului când ieși din pădure, dând într-o poiană înconjurată de munți înalți acoperiți cu păduri de conifere. Făcu câțiva pași când apăru din senin o bătrână, dreaptă ca lumânarea, îmbrăcată cu haine negre curate, având fața zâmbitoare și luminoasă, în spate avea o desagă, iar în mână un minunat toiag, care părea de fildeș. -Bun găsit fata mea. Te-ai rătăcit, așa-i? Fetița tremurând de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Așezându-se jos pe o buturugă, îndemnă copila: -Vino să ne ospătăm, copila mea, nu-ți fie frică. Fetița care își mai reveni, încurajată de glasul duios al femeii, se așeză lângă ea, și începu să mânânce. -Cum te cheamă-întrebă bătrâna, care înainte de a se ospăta, făcu o rugăciune și semnul crucii. -Marta. -Eu sunt Brigitte-stăpâna acestor locuri. Spunând acestea mișcă bastonul de fildeș în semnul sfintei cruci. În mijlocul poienii dintre munți apăru ca din pământ un palat imens, fastuos, cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
învăța să scrii, să citești, științele și istoria acestor locuri. Eu și gnomii profesori îți vom preda științele. Ești de acord? -Da vreau-răspunse micuța Marta. Zilele treceau în liniște și pace, totul se derula normal, Marta învăța și se juca, bătrâna citea și dirija treburile palatului, gnomii în mare armonie își rezolvau problemele cu conștiinciozitate și hărnicie. Viața tihnită de la palat, de pe acele meleguri a fost tulburată într-o zi de invazia lui Melchior și Ariel. Cerul se întunecă. soarele, luna
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mulțimea fiarelor într-o turmă de pisici fricoase, care s-au împrăștiat care încotro. Melchior și Ariel care erau ascunși au ieșit la vedere, cerând îndurare, dar Brigitte cu toiagul de fildeș îi transformă în stane de piatră. Pentru Marta, bătrâna Brigitte era adevărată mamă, dar sub masca ei de vârstnică ascundea multe enigme neelucidate încă de nimeni. Dar acest lucru nu deranja și nici încurca pe pe nimeni. Dimpotrivă pe acele tărâmuri era pace și liniște. Brigitte și gnomii își
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
un tărâm cumplit de înfiorător. Se auzeau zgomote și urlete sinistre. Lugubrul împrejurimilor îi transmiteau fiori și numai putea stăpâni calul care era teribil de speriat. Dar iată, în față îi apăru de parcă ar fi fost căzută din cer o bătrână înaltă, dreaptă ca lumânarea, cu trăsături fine și frumoase, îmbrăcată în negru, purtând o desagă în spate și toiag de fildeș în mână. -Ai rătăcit prințule. Pe cine cauți? -Caut palatul din poiană. De ce oare m-am rătăcit? -Îl cauți
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]