4,680 matches
-
cu sulițe erau ostile fățiș, strigând „jos cu veto!” și „jos trădătorul!”. Când a intrat Ludovic al XVI-lea, acestea și-au părăsit pozițiile și s-au plasat aproape de Pont Royal și și-au îndreptat tunurile către palat. Două alte batalioane, care staționau în curte, le-au imitat și s-au poziționat în place du Carrousel pe poziții de atac. Între timp, insurgenții au forțat intrarea în arsenal, s-au înarmat și au înaintat în mai multe coloane. Coloana de de
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
proiectilul cumulativ BK540R, proiectilul de iluminare S540R, proiectilul pentru difuzare materiale materiale tipărite A540 și proiectilul de ruptură beton G530. Obuzierul calibrul 152 mm Model 1981 a intrat în dotare la 1 august 1982. În prezent, este în dotarea unor batalioane de artilerie la nivel de brigadă de infanterie. Următoarele țări aveau în dotare obuzierul D-20 în anul 2010:
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
și pentru a dota corespunzător forțele armate române. Linia de producție a fost transferată către Regia Metalurgică, rata de producție a mortierelor fiind de 26 de exemplare pe lună în octombrie 1942. Aruncătoarele Brandt de calibrul 60 mm erau repartizate batalioanelor de infanterie, vânători de munte și cavalerie. În anul 1942, fiecare regiment de infanterie avea câte 27 de aruncătoare Brandt Model 1935 (un pluton cu trei piese pentru fiecare companie). Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
proiectat și fabricat în Uniunea Sovietică. Mortierul a intrat în dotarea Armatei Roșii în anul 1938 și era folosit inițial la nivel de regiment de infanterie, iar spre sfârșitul și după cel de-al Doilea Război Mondial la nivel de batalion. Aruncătorul de bombe de calibrul 120 mm Model 1938 a fost dezvoltat pentru a sprijini infanteria rusă cu o piesă de artilerie mai ieftină decât tunurile de însoțire. În materie de design, mortierul nu era deosebit, fiind relativ asemănător aruncătoarelor
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
IV. În timpul luptelor din mediul urban, tunurile antitanc Reșița au fost folosite pentru a distruge punctele de rezistență ale inamicului. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, tunurile Reșița Model 1943 au fost păstrate în dotare până în anii 1950 (Batalionul 357 Artilerie Antitanc din Brașov încă avea în dotare tunul în anul 1954), ulterior fiind folosite pentru instrucție din cauza calibrului occidental. Au fost folosite în acest rol până în anul 1998.
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
Radu, Nicolae și Alexandru - „boieri patrioți, inteligenți și învățați” (cum avea să-i descrie istoricul A.D. Xenopol). Cunoscut și sub porecla de „Cătana” a fost primit în armată în 1830 și a început pregătirea militară timp de un an la batalionul de cadre denumit “Ucenia Comanda”(cu predare în limba rusă). La terminarea școlii a fost avansat la gradul de cadet (Iunker) după care a urmat stagiul de pregătire la trupă, fără soldă, timp de un an de zile. După susținerea
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
de pregătire este înaintat la gradul de ofițer - sublocotenent (praporshchik - în rusă: пра́порщик). Până în anul 1843 obține gradele de sublocotenent, locotenent și căpitan, îndeplinind funcții de comandant de pluton și de companie (roată) în Regimentul 2 Infanterie, la Batalionul 2 Infanterie cu reședința în Brăila. În 1843 face parte împreună cu Ion Ghica, Cristian Tell și Nicolae Bălcescu din societatea secreta “Frăția“ al cărei scop era răsturnarea vechilor orânduiri feudale și unirea tuturor românilor într-un singur stat democratic și
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
al cărei scop era răsturnarea vechilor orânduiri feudale și unirea tuturor românilor într-un singur stat democratic și independent. Sub influența ideilor progresiste ale revoluției burghezo-democratice sesizează nevoia de pregătire militară pentru soldați, subofițeri și cadeți astfel că organizează în Batalionul 2 Infanterie din Regimentul 2 , primele cursuri de cultură generală. Se remarcă prin pregătirea sa și este cooptat ca un colaborator apropiat al generalului Gheorghe Magheru, Maiorului Cristian Tell (Comandantul Batalionului 1 din Regimentul 2 ), colonelului Voinescu și în special
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
pentru soldați, subofițeri și cadeți astfel că organizează în Batalionul 2 Infanterie din Regimentul 2 , primele cursuri de cultură generală. Se remarcă prin pregătirea sa și este cooptat ca un colaborator apropiat al generalului Gheorghe Magheru, Maiorului Cristian Tell (Comandantul Batalionului 1 din Regimentul 2 ), colonelului Voinescu și în special al camaradului său din perioada 1830-1840, marele patriot român Nicolae Bălcescu. La izbucnirea revoluției de la 1848, căpitanul este avansat la gradul de maior și numit comandant al Batalionului 2 Infanterie din
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
Cristian Tell (Comandantul Batalionului 1 din Regimentul 2 ), colonelului Voinescu și în special al camaradului său din perioada 1830-1840, marele patriot român Nicolae Bălcescu. La izbucnirea revoluției de la 1848, căpitanul este avansat la gradul de maior și numit comandant al Batalionului 2 Infanterie din Regimentul 2 în garnizoana Brăila. Unitățile Regimentul 2 își exprima totala adeziune la idealurile revoluției și încă din 3 Iunie 1848 în marea lor majoritate se deplasează la Islaz pentru a fi acolo la Marea Adunare din
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
22 Iunie 1848, maiorul Radu Golescu este avansat la gradul de colonel și este numit comandantul Regimentului 2 . La 13 Septembrie 1848, Colonelul Radu Golescu - Comandantul Regimentului 2 și comandant al garnizoanei București, primește ordin să concentreze forțele din subordine (Batalionul 1 din Regimentul 2 , Compania a 7-a din Regimentul 1 și Compania de pompieri) în cazarma Dealul Spirii sub pretextul primirii noilor drapele de luptă și pentru darea onorului corpului de oaste otoman ce urma să intre în capitală
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
5 mai 1882 la moșia sa de la Dracea, județul Teleorman. Nu a avut moștenitori. Ca o recunoștință a vieții sale pusă în slujba patriei și poporului român, la 12 iunie 1995, la 165 de ani de la înființarea Regimentului 2 Infanterie, Batalionul 191 Infanterie a primit drapelul de luptă și odată cu acesta denumirea onorifică de "Colonel RADU GOLESCU", având ca titulatură completă Batalionul 191 Infanterie "Colonel Radu Golescu".
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
în slujba patriei și poporului român, la 12 iunie 1995, la 165 de ani de la înființarea Regimentului 2 Infanterie, Batalionul 191 Infanterie a primit drapelul de luptă și odată cu acesta denumirea onorifică de "Colonel RADU GOLESCU", având ca titulatură completă Batalionul 191 Infanterie "Colonel Radu Golescu".
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
restul Ierusalimului, ideea unui panteon național acolo a trebuit abandonată. Alegerea a căzut tot asupra Ierusalimului, si anume asupra unei înălțimi pleșuve, numită până atunci în arabă Al-Sharafa, din cartierul Bait Vagan din apusul orașului. Această zonă fusese cucerita de batalionul Yonatan în Războiul de Independență și servise drept bază principala a forțelor israeliene care aveau sarcina de a cuceri orașul. Criteriile care au fost luate în considerare au fost înălțimea piscului, care domină împrejurimile, si depărtarea de graniță transiordaniană, care
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
din regiunile rurale din jurul orașului s-au refugiat în Van și au participat la luptele de apărare. Luptele au început pe 20 aprilie 1915, cu Aram Manukian organizator al rezistenței, și au durat aproximativ două luni. În mai, mai multe batalioane de armeni și ruși au intrat în oraș și au alungat armata otomană din față Vanului. Dashnaktsutiun a fost implicată și în alte lupte defensive încununate de succes la Zeitun, Shabin-Karahisar, Urfa sau Musa Dagh. După încetarea luptelor de la Van
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
de la Pravăț în 16 Octombrie 1916. Osemintele sale se odihnesc în Mausoleul de la Valea Mare- Mateiaș. Mama, Maria Pârnuță, născută Simion(1891-1949), este îngropată în Cimitirul Bisericii Rucăr-Suseni. Soldatul Ion Mihai Pârnuță a fost înrolat în compania a 3-a, batalionul 1 din regimental 70 infanterie Muscel, comandat de maiorul Grecescu Grigore. Deșii soția, Maria, i-a presimțit moartea și a plecat spre câmpul de luptă pentru a-I arată pe ultimul născut, Gheorghe, nu l a apucat în viață și
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
profesori de școli țărănești și directori de cămine culturale. În martie este concentrat cu gradul de sublocotenent de rezervă, la Regimentul 30 Dorobanți din Câmpulung, repartizat comandant de pluton la compania a III-a, sub comanda locotenentului Angelescu. Comandant de batalion era maiorul Ocrain de origine basarabean. Regimentul este deplasat pe linia strategică Tecuci- Nămoloasa- Galați. Răspunde apelului generalului Ion Antonescu și da examen la Școală pentru pregătirea de ofițeri observatori și bombardieri - Pipera, București. Este admis printre cei 20 din
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
front în august 1942 este mobilizat ca ofițer educator la Școală normală “Carol I” din Câmpulung, militarizata între timp. În martie 1943 este înaintat la gradul de locotenent de aviație în rezervă. Până în octombrie 1944 a fost desemnat commandant al Batalionului de elevi al școlii. Este ales deputat eparhial și membru în Comisia Culturală a Arhiepiscopiei Bucureștiului. În această calitate participa cu drept de vot, la alegerea a doi patriarhi: Justinian Marină ales la 24 mai 1948 și înscăunat patriarh la
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
membri ai organizației (printre care și cei cunoscuți sub numele de grupul . Ca urmare a acestor arestări Bruhman a revenit la conducerea militară a grupului, din noiembrie 1943 până la eliberarea Parisului, în august 1944, când a fost numit comandant al Batalionului 51/22 format din voluntari străini. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, la sugestia conducătorilor Partidului Comunist Francez, s-a întors în România, unde a fost ridicat la gradul de general și a ocupat diferite funcții în armată
Boris Holban () [Corola-website/Science/326886_a_328215]
-
Revoluția din Februarie din 1917 a plecat în Rusia (el a plecat la Londra la Petersburg în luna mai) pentru a ajuta la organizarea rezistenței slave împotriva austriecilor - Legiunea Cehoslovacă. La 5 august 1914 Înaltul Comandament Rus autorizase formarea unui batalion din voluntari cehi și slovaci aflați pe teritoriul Rusiei. Această unitate a mers pe front în octombrie 1914, unde a fost atașată la Armata a III-a Rusă. Încă de la început, Masaryk a dorit să transforme Družina dintr-un batalion
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
batalion din voluntari cehi și slovaci aflați pe teritoriul Rusiei. Această unitate a mers pe front în octombrie 1914, unde a fost atașată la Armata a III-a Rusă. Încă de la început, Masaryk a dorit să transforme Družina dintr-un batalion de voluntari într-o unitate militară puternică. Pentru a atinge acest obiectiv, cu toate acestea, el a recunoscut că ar avea nevoie să recruteze prizonieri de război cehi și slovaci din lagărele ruse. La sfârșitul anului 1914 autoritățile militare ruse
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
se afla la distanță egală între Malmedy, Ligneuville și Waimes. La momentul în care, între orele 12 și 13, avangarda germană s-a apropiat de răscruce, un convoi american de circa treizeci de vehicule, format în principal din elemente ale Batalionului 285 de recunoaștere pentru artilerie, traversase răscrucea și se îndreptase către Ligneuville pentru a ocupa Saint-Vith unde urma să se întâlnească cu Divizia 7 Blindate, căreia îi fusese atașat și către care fusese trimis pentru a întări apărarea orașului. Observând
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
a trebuit să abandoneze tot materialul greu, inclusiv câteva tancuri Tiger II. În bătălia lor de lângă La Gleize, oamenii lui Peiper au capturat la 21 decembrie un ofițer american de rang înalt, pe maiorul Harold D. McCown, comandantul unuia din batalioanele Regimentului 119 Infanterie. Acesta din urmă, informat despre masacrul de la Malmedy, era îngrijorat de soarta sa și de cea a oamenilor săi și a vorbit cu Peiper. Conform lui McCown, Peiper l-a încredințat că nici el și nici oamenii
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
de trupele engleze “Aleea bombelor” ("Bomb Alley"), a fost scena unor atacuri aeriene repetate la joasă înălțime a avioanelor de luptă argentiniene. Cei 4000 de oameni ai Brigăzii 3 Commando (3 Commando Brigade) au fost desfășurați la sol după cum urmează : Batalionul 2 - regiment de parașutiști (2nd Battalion, Parachute Regiment - 2 Para), de la bordul feribotului “Nordland” și Comandoul 40 de pușcași marini (40 Commando - Royal Marines) de la bordul navei amfibie “HMS Fearless” L10 6, au debarcat în San Carlos (Blue Beach), Batalionul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Batalionul 2 - regiment de parașutiști (2nd Battalion, Parachute Regiment - 2 Para), de la bordul feribotului “Nordland” și Comandoul 40 de pușcași marini (40 Commando - Royal Marines) de la bordul navei amfibie “HMS Fearless” L10 6, au debarcat în San Carlos (Blue Beach), Batalionul 3 - regiment de parașutiști (3rd Battalion, Parachute Regiment - 3 Para) a debarcat în portul San Carlos (Green Beach) de pe nava amfibie “HMS Intrepid” L11 6, iar Comandoul 45 al RFA "Stromness" (A344) a debarcat în Ajax Bay (Red Beach). Cele
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]