4,866 matches
-
influența ierbii. Fumătorii sînt o categorie sociabilă. Prea sociabilă, după gustul meu. Nu Înțeleg de ce oamenii care pretind că iarba duce la delicte nu merg pînă la capăt și nu cer scoaterea În afara legii a alcoolului. În fiecare zi tipi beți comit infracțiuni pe care nu le-ar fi comis dacă ar fi fost treji. S-a vorbit mult despre efectele afrodisiace ale ierbii. Dintr-un motiv oarecare, savanților le displace să admită că există ceva de felul ăsta, astfel că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
gresie În stil victorian din West Seventies. La el nu trebuia decît să te prezinți ca un gentleman. Dacă reușeai să ajungi În cabinetul lui, Înăuntru, erai rezolvat. Dar nu-ți scria decît trei rețete. Alt doctor era tot timpul beat și problema era să-l prinzi În momentul potrivit. Adesea Îți scria rețeta greșit și trebuia să te duci cu ea Înapoi ca s-o corecteze. Și atunci zicea adesea că rețeta e un fals și o rupea. Mai exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe marfă sau În sevraj. Dar să-nghiți hop, opiu, e altceva decît injectatul cu praf alb. Poți s-amesteci hop cu ulei. La Început beam de la cinci după-amiaza. După o săptămînă am Început să beau la opt dimineața, eram beat toată ziua și toată noaptea și mă sculam beat În dimineața următoare. În fiecare dimineață cînd mă sculam, dădeam pe gît benzedrină, sanicin și o bucată de hop cu cafea neagră și o gură de tequila. Apoi mă-ntindeam, Închideam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
opiu, e altceva decît injectatul cu praf alb. Poți s-amesteci hop cu ulei. La Început beam de la cinci după-amiaza. După o săptămînă am Început să beau la opt dimineața, eram beat toată ziua și toată noaptea și mă sculam beat În dimineața următoare. În fiecare dimineață cînd mă sculam, dădeam pe gît benzedrină, sanicin și o bucată de hop cu cafea neagră și o gură de tequila. Apoi mă-ntindeam, Închideam ochii și-ncercam să pun cap la cap seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
găsești drumul. Toți s-au săturat de cum te porți În ultima vreme. Dacă e cineva căruia n-am chef să-i stau prin preajmă - și cred că nimeni nu prea are chef să-i stea prin preajmă - ăla e cineva beat cu o armă la el. - Ai dreptate, desigur, am zis. - Bine. Vreau să te ajut - cît Îmi stă-n puteri. Dar primul lucru pe care trebuie să-l faci e s-o lași moale cu trosneala și să-ți refaci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o pălărie a stăpânei plecate. Nemțoaica, fe meie cinstită, refuză, spunându-i că nu le-ar putea primi decât din mâna proprietarei legitime. Crăciunul lor trecuse, ilustrat printr-o serie de orgii. La mess-ul din casa d-rului Angelescu, un ofițer beat, care se urcase pe bufetul din sufragerie, căzu de acolo și își rupse brațul; mulți zăceau a doua zi în zori pe trotuare și prin grădini. Și în ce stare! Într un lac de murdării rezultate din prea multă băutură
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
starița în cap, mo țăiau în strane. Din când în când numai, se deșteptau auzind un zgomot și mârâiau; „Asta are potcoave la picioare, nu pantofi. Umblă mai ușor!“ sau „Curge lumânarea, îndreptează mucul! 25 lei kilo“. Popa Cristea era beat; când toca de biserică, s-a dus la arhondărie de a băut cu soldații. Totuși era un tablou straniu de artă: luna vărsa o lumină argintie prin ferestrele strâmte ale bisericii, arătând și ascunzând alternativ pe maicele în picioare în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dumnezeiești de la mănăstire s-au arătat pe loc, căci s-au îmbolnăvit din smântâna alterată și, în loc de cheful plănuit, și-au petrecut vremea în durerile unei „holerine“, și mai ne plăcută cu instalațiunea rudimentară de acolo. Seara, părintele Costică Popescu, beat mort, a pus gramofonul să cânte romanțe lumești, prohibite la mănăstire; împrejurul casei lui se adunaseră multe maici scandalizate de acel concert ilicit, dar încântate în inimă de frumusețea muzicii. Bețiile acestea se făceau cu soldații germani. Unul din ei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
făcu, ca de obicei, o slujbă frumoasă și pomeni cu voce de stentor pe rege și familia regală. După-amiază însă mă dusei la Azil, unde infirmii trebuiau să cânte Steaua. N-au fost în stare să cânte nimic, jumătate erau beți morți cu rachiu de contrabandă, adus cu sau fără consimțământul gardei ungurești. Nu se mulțumiseră cu hrana bună ce li se dăduse: carne de porc cu varză, brânzoaice de cozonac; țuica însă n-ar fi trebuit tolerată, dar Lili Fălcoianu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și mai vârtos ea este și mai rea chinuire decât acelea, decât toate drept aceea... și pedepsirea vinovatului din dragoste este mai mică". În cazul beției vraciul expert va trebui să chestioneze despre "nebuniile beției și alte semne de om beat" dovedind caracterul lor patologic. Legislația (pravilele) conferă responsabilitate alienaților, luând totuși unele măsuri și formulând rezerve. Astfel, iresponsabilitatea este totală în cazurile clare ("când va fi neștine nebun și den afară den minte... să nu i se dea nici un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
internaționalismului proletar, pe care l-a slujit cu credință ca activist sindical în portul dunărean al Brăilei, pe vremuri. Acum propaganda de partid lua însă o altă turnură și scriitorul se vedea chemat a o adapta condiției artei și literaturii. "Beat de glorie zice Alexandru Dobrescu Istrati își pierde orice măsură, adoptând o conduită imposibil de scuzat și chiar de explicat altcum". Da și nu. Cine se va uita mai atent la tot ce s-a întâmplat în jurul acestei insolențe va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se vede, cu un pahar prea mult, zicea că "cele patru puncte ale Divanului ad-hoc sunt punctele cardinale ale universului"; iar Neculai Verdeanu, care de asemenea se cam întrecuse cu șaga, ne-apostrofa mereu cu cuvintele: Fraților !... Eu nu sunt beat de vin, sunt beat de amor de patrie! Astfel, și la chef, și la treabă, și la voie, și la nevoie, grija țărei domina totul. Și doar nimene dintre noi nu avea în vedere foloase personale. Din contra, toți știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pahar prea mult, zicea că "cele patru puncte ale Divanului ad-hoc sunt punctele cardinale ale universului"; iar Neculai Verdeanu, care de asemenea se cam întrecuse cu șaga, ne-apostrofa mereu cu cuvintele: Fraților !... Eu nu sunt beat de vin, sunt beat de amor de patrie! Astfel, și la chef, și la treabă, și la voie, și la nevoie, grija țărei domina totul. Și doar nimene dintre noi nu avea în vedere foloase personale. Din contra, toți știam de mai înainte sacrificiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și în "Junimea" tot acei consacrați de verdictul public, Homer, Dante, Shakespeare și Goethe. Poftim, mă rog, să spui altfel de cum spune lumea-ntreagă sau, cu alte cuvinte, să nu te duci să te culci când lumea spune că ești beat... Întors în Iași, am reînceput să frecventez ședințele săptămânale ale societăței "Junimea", care, în intervalul absenței mele, sporise cu un număr considerabil de membri, și anume: Lascar Ciurea, Emil Cazimir, I. Melik, V. Burlă, P. Paicu, N. Burgheli, Grigore M.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe contracandidatul mai bine plasat al acestuia, Edmund Muskie. În special, Nixon se temea de potențialul său dușman nedeclarat, Edward Kennedy, care, deși aștepta în culise momentul cel mai bun, era vulnerabil la orice rememorare despre incidentul de la Chappaquiddick (unde, beat fiind, potrivit unor informații neoficiale, se răsturnase cu mașina de pe un pod, fugind apoi de la locul faptei și lăsând o fată, pasageră a mașinii, să se înece). Strategia lui Nixon era așadar să atace caracterul lui Kennedy și familia acestuia
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
că până acum 60 de ani nu a avut un teritoriu propriu, a dovedit întotdeauna un puternic patriotism. Și trebuie să recunoască chiar și cei care nu îi iubesc pe evrei, că nu au văzut niciodată în societate un evreu beat, nu au văzut niciodată pe stradă doi evrei bătându-se și că nu au auzit niciodată spunându-se că un evreu și-a bătut nevasta. Care este oare secretul, marele secret al acestui popor? Secretul este educația și instruirea, este
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ceva despre capacul de la delcou. Sau pipa de la delcou. Nu mă pricep deloc la mașini, așa că nu înțeleg nimic din ce spun ei. Nici nu se poate spune că-i aud. Câțiva studenți filiformi care beau pentru a pleca deja beți în R2. În discotecă. Fac plinul. O crâșmă semi-proletară, semi-intelectuală aici „La lemne“. Barmanul, de pildă, se laudă că citește Dilema, că are acasă toată colecția. Spune asta tuturor. Și toți sunt prietenii lui. Și io sunt prietenul lui, scriitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
merită menționat. Veche încă din liceu, pe ea scrie: „My dying bride“. Era supărat rău pe atunci. Și încă nu i-a trecut. Rar imagine mai jalnică decât a lui. Nu l-am văzut niciodată vesel sau mulțumit. Când e beat, simte viața suportabilă. Treaz sau mahmur, e dezolant, o murătură. Se umple de importanță doar când vorbește despre femeia lui din Târgoviște, o puștoaică de paișpe ani care, adineauri îmi spunea, când ți-e lumea mai dragă, când vor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
învață psihologie dintr-un snobism simpatic, mi-a zis că a ajuns la concluzia că io mă înțeleg doar cu oamenii care urăsc alți oameni. Ne unește sila față de viață. Așa o fi. La Pif, orice poveste începe cu: „Eram beat“. Sau se termină justificativ cu: „Da’ eram beat de nu mai știam de mine“. Aparent, e un mârlan de primă mână, dar dacă îl cunoști mai bine îți dai seamă că, răzuind puțin stratul de mitocănie, dai peste un băiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
zis că a ajuns la concluzia că io mă înțeleg doar cu oamenii care urăsc alți oameni. Ne unește sila față de viață. Așa o fi. La Pif, orice poveste începe cu: „Eram beat“. Sau se termină justificativ cu: „Da’ eram beat de nu mai știam de mine“. Aparent, e un mârlan de primă mână, dar dacă îl cunoști mai bine îți dai seamă că, răzuind puțin stratul de mitocănie, dai peste un băiat destul de finuț, timid de nu se poate. Fricos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la băutură te raportezi, tot băutura e personajul principal. Tot aici Pif a găsit odată un sutien într-un buzunar al gecii. A vrut să scoată o batistă și a dat de sutien și, din nou, zice, păcat că era beat, altfel și-ar fi amintit de la cine era. Avea niște bănuieli că-i aparține petardei ăleia de la 312, care stă vizavi de el la cămin. Probabil. Dar nu pot să uit expresia aia de derută de pe fața lui. Adică era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pământ de rușine când nu-i știam aoristele, fiindcă se roșea de rușinea mea el mai Întâi, tocmai el, mătăhălosul și burduhănosul, buhăitul curvar și bețiv de uliță, pe care l-am văzut cu ochii mei consternați pe strada Brezoianu, beat mort și cu două servitoare depravate fugite de la stăpân ținute pe după gât. și cu toate astea n a lipsit și n-a Întârziat măcar o singură dată de la școală, unde intra În clasă Îndată după sunat, când nu isprăvea de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Emil Isac, care au surprins prin „modernismul“ lor, nemaiîntâlnit la nici un alt scriitor de peste munți, toți pe atunci de calitate și in spirație sămănătoristă, adică tradiționaliști, naționaliști, autoh toniști, iorghiști. Amintind la chip și morgă pe Oscar Wilde, iar În bete șugul lui pe Byron, Emil Isac era, la fel cu acești amândoi, un mare bolnav de sine Însuși. Îmi spunea Încă de pe atunci, proțăpindu-se la mine În stradă și strigându-mi cu tot hazul lui ardelenesc: — No! Ai să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
El citea foarte multă literatură franceză; Beldie mi-a declamat odată o parte din Le serpent de Paul Valéry. El a fost foarte bun prieten cu Emanoil Bucuța, care era căsătorit cu o româncă de dincolo de Dunăre. Tatăl lui murise beat și de aceea el era un abstinent. Bucuța a murit terorizat de ruși. Era un cast. Se laudă femeile care susțin că i-au fost amante - sau bârfesc.“ Așa o fi fost? Eugenia Beldie, fata Olgăi, susține că Emanoil Bucuța
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
port, nu era nici țipenie. S-au îndreptat spre motelul unde trăgeau tiriștii. Aci a dat norocu peste ei: singur la o masă era un șofer, care vorbea franceza sau turca, sau germana, n-au priceput, oricum era străin, singur, beat și cu bani. I-a chemat lângă el. Și-au zis că e tocmai bun de buzunărit. N-a fost nevoie, ăsta, nu știu ce-avea, dar arunca cu banii-n stânga și-n dreapta ca nebunu, le-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]