7,814 matches
-
plecat deja. ― O să te vezi cu el, și, mai exact să fiu a nabii dacă nu te duci să vorbești cu el. În următoarea oră, Lauren merge încolo și-ncoace prin apartament, după care ridică receptorul și mi-l dă: ― Bietul băiat a ajuns înapoi la hotel de-acum, întrebându-se de ce n-ai apărut. Vino ACUM la telefon și stabilește să vă vedeți la cină. ― Ce să-i spun? ― Spune-i că a intervenit ceva și că ai încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
căsătorielor și nascerilor"1316. În consecință, "asemenea acte, basa înmulțirei cetățenilor și a puterii Statului, trebuesc din contră, încurajate"1317. Un alt argument adus pentru susținerea deciziei de către prefect era faptul că "sciu căsătorii ce nu s-au făcut pentru că bietul om nu avea bani să plătescă și taxele cerute de budgetul primăriei"1318. Întreținerea drumurilor județene era o problemă majoră deoarece "organisarea serviciului technic al județului a lăsat mult de dorit"1319. Problemelor de organizare li s-au adăugat și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
toate puterile de Dobrogea; i-am făcut o mulțime de avantagii; nu numai că am trimis acolo oamenii cei mai distinși, cei mai capabili și cei mai onești, dar n-am supus pe dobrogeni ani întregi, la nici un impozit, pe când bieții săteni români plăteau impozite și impozite grele ca să susțină Dobrogea"1489. La doar câțiva ani de la unirea Dobrogei cu România, în provincie și în societatea românească, s-a iscat o dezbatere aprinsă, cu argumente pro și contra înlăturării regimului excepțional
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
În aceste condiții, autorul articolului era nemulțumit de faptul că "numai pentru muncitorii români nu se găsește nicio bucățică de loc în (...) cele 1 000 de hectare dăruite Constanței"2129 pentru a se extinde. Ca urmare directă a acestui fapt, "bieții funcționari mărunți și muncitorii români sunt siliți a cumpăra locuri de case pe moșii particulare, la distanțe de mai mulți kilometri de periferia orașului, de școală și de port"2130, în satele Anadalchioi și Lazmahalea. La doar câteva luni de la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
o întinde și ne-nvață Că epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață. Atunci lumea-n căpățână se-nvîrtea ca o morișcă De simțeam, ca Galilei, că comedia se mișcă. Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un craiu mâncat de molii Și privind păinjenișul din tavan, de pe pilaștri, Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri Și pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Către vre-o trandafirie și sălbatecă Clotildă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște; Sus la munte, jos pe vale, Și-au făcut dușmanii cale, Din Sătmar pîn-în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român săracul, Îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se-ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă, Nici e vară vara lui Și-i străin în țara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg dușmanii în puhoiu Și s-așează
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Macomber În tufișuri. Nu mai voia să vâneze cu Macomber nici bivoli, nici nimic altceva, dar era totuși vânător profesionist și vânase cu mulți ciudați la viața lui. Dacă omorau azi un bivol, nu le mai rămâneau decât rinocerii, și bietul băiat ar fi pus astfel capac vânatului periculos și poate că lucrurile s-ar mai fi Îndreptat În viața lui. El n-o să mai aibă nimic de-a face cu tipa asta și Macomber o să treacă totul cu vederea. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Unde s-o fi dus? spuse el, odihnidu-și ochii. Ea se așeză pe pat. — Atât de mult voiam s-o iau. Nu știu de ce, da’ o voiam așa de mult. Tare-aș fi vrut s-o iau de-acolo pe biata pisicuță. Nu-i deloc plăcut să fii o biată pisicuță În ploaie. George se apucase din nou de citit. Ea se duse la masa de toaletă și se privi În oglinda de mână. Își examină profilul, Întâi dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ea se așeză pe pat. — Atât de mult voiam s-o iau. Nu știu de ce, da’ o voiam așa de mult. Tare-aș fi vrut s-o iau de-acolo pe biata pisicuță. Nu-i deloc plăcut să fii o biată pisicuță În ploaie. George se apucase din nou de citit. Ea se duse la masa de toaletă și se privi În oglinda de mână. Își examină profilul, Întâi dintr-o parte, apoi din cealaltă. Apoi ceafa și gâtul. — Nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
față, asta chiar că mi-a luat tot cheful și nu m-am mai bucurat cu-adevărat nici când au afișat rezultatele și am văzut că pentru Kircubbin se câștigau 67,50 la 10. Toți oamenii din jur ziceau Întruna „Bietul Țar, bietul Țar!“ și mi-aș fi dorit să-l fi călărit eu În locul scârbei ăleia. Și asta era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chiar că mi-a luat tot cheful și nu m-am mai bucurat cu-adevărat nici când au afișat rezultatele și am văzut că pentru Kircubbin se câștigau 67,50 la 10. Toți oamenii din jur ziceau Întruna „Bietul Țar, bietul Țar!“ și mi-aș fi dorit să-l fi călărit eu În locul scârbei ăleia. Și asta era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el ne vânduse pontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu știu. Da’ mi-am găsit lupul, spuse atingând cearșaful cu limba. O săptămână a stat cu mine. Ai găsit pe dracu’. A, ba l-am găsit. Lupul meu drag. De câte ori beau un pahar, iese din cameră. Nu suportă alcoolul. Bietul amic, spuse rotindu-și limba pe cearșaf. E un lup adorabil. E neschimbat. William Campbell Închise ochii și inspiră adânc. — Trebuie să urmezi un tratament, Billy. O să-ți placă la Keeley. E frumos acolo. — Keeley. Asta nu-i departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de gaz. Vă dați și cu ceapă-n ochi ca să scăpați. — Nu-ți dai seama ce zici. Nici nu-ți bag În seamă jignirile. Ești nebun. Brancardierii intrară din nou. — Domnule căpitan... — Ieșiți afară! Ieșiră. — O să-l Împușc eu pe bietul băiat, spuse ofițerul de artilerie. Sunt și eu om. Nu pot să-l las să sufere. — Păi, Împușcă-l. Împușcă-l și asumă-ți responsabilitatea. Eu trebuie să fac raport. Rănit Împușcat de un căpitan de artilerie În postul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apropiați nu l-au uitat. M-am dus la secție și am vorbit cu băiatul ăla, O’Brien și i-am zis că trebuie să trimită niște mexicani la bietul Cayetano. O să trimită câțiva În după-amiaza asta. Și pe urmă bietul om o să se simtă și el mai bine. E Îngrozitor că nu s-a interesat nimeni de el. Pe la cinci după-amiaza trei mexicani intrară În cameră. — Se poate? Întrebă cel mai mare dintre ei, un tip destul de gras cu buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Alt tâmpit. Îi luasem treișopt de dolari la cărți. Nu omori pentru banii ăia. — Cei trei mi-au zis c-ai câștigat o grămadă de bani. Și că-s mai sărac ca păsările de pe cer. — Cum vine asta? — Sunt un biet idealist. O victimă a iluziilor. Râse, apoi rânji și-și bătu ușor stomacul cu palma: — Sunt jucător profesionist, numai că-mi și place să joc. Să risc mult. Jocurile mici sunt niște porcării. Ei, și pentru jocurile adevărate ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de noroc. Eu n-am pic de noroc. — Niciodată? — Niciodată. Sunt total lipsit de noroc. Uite, cabrón ăsta care m-a Împușcat. Știe el să tragă? Nu. Primul glonț se duce aiurea, În aer. Al doilea e interceptat de un biet rus. Asta ar putea trece drept noroc. Dar ce se Întâmplă după aia? Mă-mpușcă-n burtă de două ori. E un tip norocos. Eu n-am noroc. N-ar nimeri un cal nici dacă l-ar ține de căpăstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și abia după aia eu. Cei de la ziar s-au Înșelat. — Și-atunci, de ce nu l-ai Împușcat? — N-am armă. Cu norocul meu, dac-aș avea o armă m-ar spânzura de zece ori pe an. Sunt doar un biet cartofor, atât. Se opri, apoi continuă: — Când câștig niște bani Îi joc și Îi pierd. Am jucat trei mii de dolari la zaruri și i-am pierdut. Cu zaruri bune. Și asta nu doar o dată. — Și de ce insiști? Dacă trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n alte locuri, au făcut atâtea blestemății. Dar când au ajuns la capătul satului, au văzut ei că aici încă mai rămăseseră oameni cu sufletul înflăcărat și inima vitează, cu toate că, privindu-i, n-ai fi spus decât că-s niște bieți neputincioși, loviți de soartă. Când au pătruns în ograda gospodarului, nu le-a fost prea ușor: căci, cele opt fiice ale țăranului au luat în mâini care un topor, care o coasă sau o bardă, care o greblă... Se spune
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și mieluții ies pe deal, dacă s-au răzlețit cam mult, bunicul îl trimite să-i le mai adune. Iar dacă vreo oaie își pierde mielul - Cuțulache care, nu se știe cum, l-a văzut pe micuțul rătăcit, mârâie la biata oaie, ca și cum i-ar spune: „Vino după mine!” Astfel, oița și mieluțul sunt, iarăși, împreună. Seara, când bunicul și bunica sunt tare osteniți, îl trimit pe el, care-i mai tânăr, să vadă dacă cotețul păsărilor este închis. Și dacă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sau Lupu știe că Sorin și Sorina trebuie să vadă doar lucruri frumoase pentru ca, atunci când vor fi mari, să facă și ei la fel. Ce păcat că Sorineii stau atât de puțin la bunicii lor! Iar când ei pleacă, inima bietului cățel se umple de tristețe. Când mama, tata și copiii s-au urcat în mașină, Cuțulache e pregătit să-i conducă până la ieșirea din sat. Acolo, micuții săi prieteni își iau rămas bun de la el, făcându-i semne cu mâinile
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
repede. Mi-am zis că, dacă nu l-aș fi avut, sau dacă ar fi fost un câine leneș, tâlharul acela mi-ar fi făcut mult mai multă pagubă și n-aș fi știut niciodată cine i vinovatul. Păcat de bieții puișori care au murit! exclamă Sorin cu tristețe în glas. Și de puiul ăsta mic, care o să sufere toată viața! îl completează Sorina. Să aveți grijă de el, bunicule, să-l țineți mai pe lângă voi că e, săracul, necăjit tare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
eu?! Își dă cu părerea fetița. Cred că s-a pierdut de ea. Iepuroaica-mamă s ar putea să-l caute peste tot. Dar pădurea-i mare și nu cred să-l găsească prea repede. Până atunci, cine știe ce mai poate păți, bietul de el?! zice Sorina și mângâie căpșorul drăgălaș al iepurașului. Eu am o idee: ce-ar fi să-l luăm cu noi și să l ducem la bunicul. El o să-i găsească un loc lângă iepurașii de casă pe care
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
parcă, inima că, până la urmă, se va descurca ea și vor ajunge cu bine la casa bunicilor. Încă de la plecare a hotărât să nu folosească deloc biciul, de aceea l-au și lăsat în curtea Cooperativei. Cum să bați un biet animal fără apărare care, de fapt, te mai și plimbă. Deci, au pus biciușca-n cui și au plecat. Cam hoțește, e-adevărat, căci n-au cerut voie cuiva, ba chiar au pândit momentul când nimeni nu le putea vedea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Dumnezeu și Sf. Petru. Auzindu-i necazul și făcându-li-se milă de ea, îi înnegriră lâna. Văzând una ca asta, baba o trimite iar la râu, de data asta să spele lâna până s-o albi. Pe când se chinuia biata fată, iaca apar și cei doi bătrâni. Dar în loc să-i albească lâna, cei doi îi dete fetei o grămadă de flori și fragi spunându-i fetei să le ducă babei. Când văzu hârca florile și fragii, uită de lână, îl
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Și-n întâia zi, tremurătoare, căuta pe ce să se oprească. Într-o poiană, din mijlocul unei păduri, găsi urma copitei unui cerb, plină ochi de apa ploilor. Vroi să se strecoare în unda rece dar, în clipa aceea, un biet lup, slab de i se vedeau coastele, dădu buzna dintr-un desiș, se repezi, sorbi apa, tulbură ce mai rămăsese, apoi se năpusti în cealaltă margine a pădurii după o căprioară care tocmai trecea. Raza călători mai departe. Munți, dealuri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]