5,205 matches
-
al discursului, ignorând cu obstinație texte polemice valoroase care, deși sunt marcate de conjunctural, poartă, în orice situație, amprenta inconfundabilă a stilului arghezian. Atunci când temperatura violenței scade, iar pamfletarul se mișcă în spațiul organizat și normat al polemicii literare, injuria, blestemul, ocara sau batjocura își pierd eficacitatea. Noul arsenal strategic mizează, așa cum am văzut, pe cu totul alte arme: ironia subtilă, diasirmul, parabola persiflantă, umorul absurd sau frust, portretul ridicol sau scenariul burlesc ș.a. care, aglutinate argumentației punctuale, creează un discurs
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
artistice. Mobilul disputei se estompează, până la anulare, în pamfletul polemic cultivat la "temperatura de sinceritate a violenței" ("Permis și nepermis"), iar agresivitatea descătușată devine un gest simbolic și ritualic de magie neagră (N. Balotă), o poezie a injuriei, afuriseniei și blestemului, duse până la extrem într-un text precum "Pârțotina boșoroagă": "Să nu mă facă pârțotina masculină boșoroagă să mă răpăd odată și să-i rup mustățile, căci atunci îl mușc de nas și-l scuip cu muci cu tot, în Dumnezeul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vrășmași de așa o pacoste››". Chiar gestul magico-ritualic al naratorului-personaj imprimă un sens comic întregii povești, pentru că se simte amenințat de propriile-i personaje. Manipularea, cu umor, a stratului arhaic al limbii (în ce are ea mai crud ca expresie: blestemul, imprecația, afurisenia etc.) și atitudinii populare, în genere, reprezintă, la Arghezi, un gest polemic implicit, nu doar în creația lirică (unde Al. George remarcă "țărănia proclamată ostentativ", ca sfidare a prețiozității căutate și calofilismului sufocant din versificația sămănătoristă mediocră), ci
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru aservirea strămoșilor noștri față de noapte, cu zeii, animalele și umbrele ei bântuitoare, acești creanțieri însetați de sângele datornicilor lor, oamenii vii. Moartea în pericol Astăzi nu mai există monumente funerare, nici statui sau fresce în camerele morților. Mai puține blesteme, mai puține descântece. Odată cu ceremoniile de doliu și cu liturghia publică a funeraliilor, au dispărut din orașele noastre carnavalurile, serbările și mascaradele. Înlăturați scheletele din vedere, ce-i mai rămâne ochiului? Un flux de imagini, fără miză ori consecință, pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ochilor, șarpele a fermecat-o și ea a cedat ispitei. Atenție, capcană! Vagina dentata. Păcat al imaginii, păcat al cărnii: prin ochi oamenii se abat de la Ordine, fiți numai urechi pentru a rămâne supuși. Optica este păcătoasă: seducție și poftă, blestemul îndobitociților. Nu vă prosternați în fața impulsivei, turbulentei, prea înflăcăratei. Babilon-târfa e plină de provocări audiovizuale împotriva Adevărului rece al Scripturii. Vrăjitoarea farmecă momind, aspiră ca o ventuză, înmoaie și învăluie semnul viril și abstract într-o declivitate dulceagă. Imaginea este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lumii defuncte a utopiei sociale pentru ca, pornind de la un quiproquo, să restabilească modernitatea ca diferență și ruptură. Doar că a schimbat semnul. Din mesianică, a devenit mediatică. Astfel că ideea romantică de avangardă, odinioară semn de rebeliune și stindard al blestemului, funcționează acum invers, ca mijloc de inserție și promovare socială. Ceea ce dă valoarea, inclusiv comercială, a unei informații este noutatea ei. Și, cum spune Arman, astăzi "artistul este un informator". El trebuie să constituie un eveniment pentru a reține atenția
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Île-de-France sau în Toscana. Mai insolită și, fără îndoială, la fel de fecundă ca periplul lui Magellan: o vedere a Alpilor de Dürer, dinspre lacul Geneva. Să scoți munții atât de apropiați din "înfricoșătorul" haos în care-i cufundase, din noaptea timpurilor, blestemul divin, pentru a decela, în acest spectacol "abominabil", "grandoarea și majestatea". Acest mărunțiș al umanismului nu e mai puțin grandios ca visurile la Eldorado, dar mai puțin sângeros. Vederea medievală era fixată pe Idee. Desprinderea de aceasta a fost o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mod mai politicos permis la noi de caracterul amovibil al fotografiilor oficiale, funcționarii noștri de stat, schimbând fotografia murală după fiecare alegeri prezidențiale. Nu doar că aceste trei vârste se suprapun, dar în mod constant ultima reactivează fantoma celei dintâi. Blestemul anteriorității: comunicarea telepatică (prin corp, mimici, gesturi) a precedat, în specie și în fiecare individ, comunicarea simbolică (așa cum imediatul precede mediatul, afectul conceptul și indicele simbolul). Nicio calitate a privirii nu este superioară alteia pentru că i-ar fi posterioară, și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a programelor informatice. Victorie a limbajului asupra lucrurilor și a creierului asupra ochiului. Carnea lumii transformată într-o ființă matematică oarecare: aceasta ar fi utopia "noilor imagini". O revoluție în privire, în orice caz. Simularea abolește simulacrul, ridicând astfel imemorialul blestem care unea imaginea și imitația. Imaginea era prinsă în statutul ei spectacular de reflectare, calc sau amăgire, în cel mai bun caz substitut, în cel mai rău înșelătorie, dar întotdeauna similare. Ar fi atunci sfârșitul milenarului proces al umbrelor, reabilitarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
stupoare ce a durat o mie de ani, gândirea europeană s-a dezbărat de efectul pulberilor adormitoare atât de dibaci administrate de Părinții Creștini, problema infinității a fost printre primele care a reînviat. TOBIAS DANZIG, NUMBER: THE LANGUAGE OF SCIENCE Blestemul lui Zenon a planat asupra matematicii timp de două milenii. Ahile părea condamnat să urmărească pentru totdeauna broasca țestoasă, fără a o prinde vreodată din urmă. Infinitatea pândea din ghicitoarea cea simplă a lui Zenon. Grecii au fost încurcați de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
precum Horkheimer și Adorno, "specia umană (...), în procesul istoric al iluminismului, s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de origini, fără a se elibera totuși de constrângerea mitică la repetiție. Lumea modernă complet raționalizată este doar în aparență dezvrăjită; asupra ei planează blestemul reificării demonice și al izolării mortale"217. Mitul se salvează, așadar, după cum reiese din această înțelegere proprie neo-marxismului, grație redundanței sale: repetiția ritualică este cea care îi asigură permanenta ciclică revenire în prezent 218, "amenințând" astfel pretenția de raționalitate a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
modernitatea, ideologiei, și de aceea e nevoie de o critică a sa. Prezența spiritului lui Marx este sesizabilă aici, lucru evidențiat, de altfel, și de către Habermas. Intervine aceeași viziune negativă, în care ideologia deține același rol "demonic", purtând mai departe "blestemul" contextului mitic la adresa gândirii raționale, științifice în sensul iluminist. Dincolo de această interpretare, e credibilă ideea ca, în formarea modernă a rolului său integrator pentru indivizii membri ai unei societăți, ideologia să fi preluat mecanismul pus la lucru, încă din momentul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
după o vreme, a ajuns în Ftia, tot la curtea lui Peleu. Ce s-a petrecut acolo, am spus deja. În esență, Ahile i-a fost lui Foinix - și i-a rămas până la sfârșit - ca un fiu, el fiind, prin blestem părintesc, lipsit de bucuria de a avea copii. După ce l-a crescut, l-a învățat tot ce trebuia să știe ca războinic și ca părtaș la sfaturi. Apoi a plecat împreună 90 cu el la Troia. Când apare pentru întâia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
după o vreme, a ajuns în Ftia, tot la curtea lui Peleu. Ce s-a petrecut acolo, am spus deja. În esență, Ahile i-a fost lui Foinix - și i-a rămas până la sfârșit - ca un fiu, el fiind, prin blestem părintesc, lipsit de bucuria de a avea copii. După ce l-a crescut, l-a învățat tot ce trebuia să știe ca războinic și ca părtaș la sfaturi. Apoi a plecat împreună cu el la Troia. Când apare pentru întâia oară în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de perfecțiune de neatins) și, drept urmare, de a-l ține mult timp pe prințul moștenitor departe de treburile politice (pentru care îl socotea incapabil), cu excepția unor funcții de pură reprezentativitate, nepregătindu-l în consecință pentru succesiunea la tron†††††††††. Recunoaștem aici "blestemul" hanovrian al animozității dintre suveran și primul născut; anticipînd cele ce vor urma, această atitudine "perfecționistă" (poate scuzabilă la un tată superexigent, preocupat tocmai de asigurarea unei bune succesiuni, dar anormală la o mamă) se va perpetua și la generațiile
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
izvorul vieții” (Psalm 35, 9) este intrarea în„latura și umbra morții” (Isaia 9, 1).Pierderea celor duhovnicești avea loc în favoarea celor trupești: „Că pământ ești și (de aceea) în pământ vei merge” (Facere 3, 19);„pământ”, adică acela de după blestemul lui Dumnezeu asupra pă-mântului din cauza și de dragul lui Adam: „Spini și pălămidă să țicrească” (Facere 3, 18); „Tot ce se naște din trup, trup este!” (Ioan 3, 6);„Ce ar folosi omul de ar dobândi lumea toată și și-ar
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
vadă originea naturală a limbajului și diversificarea socială a limbilor în procesul vieții și activității colective. Tocmai cunoașterea practică a limbii i-a permis lui Cantemir să identifice aspectul grecesc al unor cuvinte din limba română. Este vorba de azimă, blestem, chivernisire, drum, pedeapsă, pizmă și procopsire. Fapt este însă că analiza etimologică, adâncind istoria cuvântului, poate ajunge la rezultate care depășesc aparențele. Azimă, cuvânt românesc, format din prefixul a„fără” și rădăcina pe care o găsim și în a zămisli
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spune, a debita”, alb. flas „a vorbi, a pronunța (cuvinte), a bârfi, a vorbi de rău”, rom. a flecări. Partea a doua este în vgr. φημη, φαμα „cuvânt (fanatic), profeție”, lat. fama „zvon, renume”, rom. faimă. În felul acesta, chiar dacă blestemul nu poate fi raportat la baza antică traco-latină, constituirea acestei forme s-a făcut pe baza continuității străvechi a materialului lingvistic în spațiul euro-afro asiatic. A se vedea și a cleveti, a blești, a bleotocări, a defăima. Drum este cuvânt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
evident sensul etimologic „la pământ, pe jos”, precum și al lui catâr 2 „papuc”, bg. katări „saboți”. La sensul etimologic al lui catâr „pui de animal” s-a adăugat, datorită originii hibride repudiate a acestui animal, ideea de degenerare luată ca blestem: în vgr. καταρη însemna „blestem (aruncat)”, iar καταρασσω, καταραττω, „a arunca, a alunga, a înlătura, a sfărâma, a distruge”; pentru confirmarea acestei evoluții semantice poate fi invocat și mai noul a caterisi „a răspopi”. Rusa veche atestă pe catârĭ și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe jos”, precum și al lui catâr 2 „papuc”, bg. katări „saboți”. La sensul etimologic al lui catâr „pui de animal” s-a adăugat, datorită originii hibride repudiate a acestui animal, ideea de degenerare luată ca blestem: în vgr. καταρη însemna „blestem (aruncat)”, iar καταρασσω, καταραττω, „a arunca, a alunga, a înlătura, a sfărâma, a distruge”; pentru confirmarea acestei evoluții semantice poate fi invocat și mai noul a caterisi „a răspopi”. Rusa veche atestă pe catârĭ și adjectivul katârĭski, acesta din urmă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Am putea zice că e o luptă de toată ziua pentru toate bunurile naționalității noastre... Fiece pas înainte se face aici în înțelesul reconstruirii naționalității române și pentru ca ea însăși să se recunoască pe sine, să-și vie în fire. Blestemul din Biblie: În sudoarea frunții tale îți vei câștiga hrana» n-a fost un blestem, ci o binecuvântare” (XIII, 89, 1 aprilie 1882). Lipsa de profunzime și de personalitate a științei române este pusă de E. în primul rând pe seama
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Fiece pas înainte se face aici în înțelesul reconstruirii naționalității române și pentru ca ea însăși să se recunoască pe sine, să-și vie în fire. Blestemul din Biblie: În sudoarea frunții tale îți vei câștiga hrana» n-a fost un blestem, ci o binecuvântare” (XIII, 89, 1 aprilie 1882). Lipsa de profunzime și de personalitate a științei române este pusă de E. în primul rând pe seama filologilor, care au pus cercetarea limbii pe principii străine: „Dar peste tot românii au dat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
felul acesta vei face mult rău, perfecționându-te pe nevoile oamenilor. Dacă atunci când înveți ai dreptul să greșești, când deja profesezi nu mai ai voie, pentru că nenorocești, provoci pierderi, pagube altora, îi bagi în suferință pe alții, încărcându-te de blesteme. Noel îl privea foarte atent, gândindu-se că el va fi un bun, va trebui să fie un bun profesionist. Și, apoi, nu uita un lucru: coadă și aglomerație, deci și câștig, se face la cel care este bun. După
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
al medicinei îi supraveghea pe toți medicii și era revendicat, prioritar, ca strămoș, de medicii empirici. în zilele de sărbătoare medicii nu aveau voie să practice profesia. Tratatele medicale studiate în vederea profesionalizării, cuprindeau și formele magico- hieratice, descântece, farmece, exorcisme, blesteme de alungare a răului dar și texte empirice, laice, eliberate de magie. în aceste cărți, pe lângă practici, sunt enumerate și boli cu tratamentul respectiv și modul de preparare. Faptul că sunt trecute cauzele, manifestările și diagnosticul bolii cu prescrierea medicamentului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
deosebită fiind acordată sângelui purtător de viață și reparator în măsura calității circulației și prezenței sale în zona afectată. În ceea ce privește etiologia, medicina egipteană pe lângă numeroșii agenți fizici: frigul, căldura, agresiunile, paraziții, alimentația eronată, admitea și cauze psihice, identificate unor demoni, blesteme, represalii divine, situații în care se făcea apel la practici vrăjitorești, droguri, licori specifice, amulete, formule impresive etc. Pe lista bolilor mai frecvente, se află afecțiunile abdominale, oftalmice, renale, febra tifoidă, erizipelul. Medicii, considerați trimiși ai zeilor de care am
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]