4,453 matches
-
Simonei-Grazia Dima, se corelează cu un lexic pe măsură, accentuând statutul, deloc forțat, al unei poezii cerebrale, de înaltă ținută intelectuală, care îi propune cititorului, indirect, imaginea unei poete care, deși pare că privește în jur cu detașare, cu un calm aproape olimpian, trăiește intens fiecare adâncire în interiorul lucrurilor, acolo unde, după tensiunea normală, se petrece atracția contrariilor, cu aportul decisiv al focului pe care-l ascunde în sine, de la originea pe care și o dezvăluie: Din fluviul de flăcări / născut
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
stă în cap / pentru o mai bună legătură cu pământul. Un sentiment de dezabuzare străbate, de la un capăt la altul, poezia lui Cassian Maria Spiridon, fără ca acesta să genereze frământări deosebite, tsunami-uri sufletești. Dimpotrivă: totul este privit cu un calm pe care absolut nimic nu pare a avea posibilitatea de a-l tulbura, nici dramele, dar nici speranțele, fiindcă propriul echilibru lăuntric, al sinelui, e întemeiat pe înțelegerea lucidă a condiției umane. În acest scop, personalități istorice sau personaje mitologice
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
merită anume drum ca să-l vezi.” (Ion Simionescu) În lunci Și în Delta Dunării Citiți cu atenție textele: „ Delta!...o imensă pace. O pace infinită. O vastă întindere cu apă și stuf... Vastă și reconfortantă, inspirând o liniște și un calm desăvârșit”. (E. Panighiant, Delta Dunării) ...ce este delta...O neîntreruptă rostogolire de ape, o înșiruire de grinduri și coliere de lacuri, o întreagă gamă de aspecte variate-pământuri plutitoare și ostroave, întinderi nesfârșite de stuf, păduri care pot fi de stejar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în cei patru ani de liceu. Când începea să scrie pe tablă problemele sau exercițiile, creta parcă zburda în mâna lui și încheia invariabil cu prescurtarea din final.. cctdd. sau ccadd. și punea un punct apăsat pe tablă după care calm, așeza creta jos. Nici acum nu își explică cum unii dascăli reușeau să se entuziasmeze în fața unui rezultat exact, probabil rezolvat de nenumărate ori, de aceleași lecții, probleme pe care le știau atât de bine, de aceleași formule și de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
teribilă. Abia te puteai mișca printre teancurile de reviste cu denumiri oribile legate de aviație, bombardiere și istoria militară. Dar femeia însăși părea total compos mentis. Pe scurt, i-am spus despre descoperirea mea și ea a reacționat cu mult calm. A spus că are nevoie de un răgaz ca să digere informațiile și m-a întrebat dacă m-ar deranja să ies să mă distrez cam o jumătate de oră plimbându-mă prin incintă. După ce s-a scurs răgazul, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-mi exprim și eu părerea. Nu știu cum să redau impresia pe care mi-a făcut-o starea de spirit a Tabithei în dimineața aceea. Mi-a spus ce se întâmplase, foarte calmă, fără a părea șocată sau agitată; dar sub acest calm aparent, se întrezărea atâta deznădejde, atâta dezamăgire... Ultima ei speranță se spulberase, gustul libertății se risipise, îi fusese răpit... eu nu sunt nici pe departe un sentimental, Michael; îmi sunt total străine sentimentalismele muierești, dar în dimineața aceea, deși pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de lână și cizme. Când am terminat, arăta ușor ridicolă. Am purtat-o pe jumătate în brațe, pe jumătate a coborât pe picioarele ei scara și în câteva minute eram în sclipitorul Renault albastru al doctorului. Încercam să-mi păstrez calmul, dar am descoperit că fără să-mi dau seama, făcusem din plic o minge în căușul mâinii. M-am străduit să-l netezesc când am ajuns. Camera de gardă, deși nu era la fel de deteriorată precum ambulatoriul clinicii, reușea să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
restaurant din Bagdad? După cum spuneți, răspunse Graham, m-am maturizat mult. — Sper, domnule Packard. La urma urmelor, jucăm pe mize mari aici. Mi-ar plăcea să cred ești un om în care pot avea încredere: un om, care-și păstrează calmul într-o situație dificilă. — Cred că pot face asta, spuse Graham. Cred că am dovedit deja. Mark o înșfăcă pe una din chelnerițe de tivul minijupei și o trase spre el. — Mere, spuse el. Avem nevoie de câteva mere. — Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pași? Era cineva (sau ceva) în cameră cu ei, o prezență ascunsă, atentă, strecurându-se prin umbrele de tuș-și acum foarte aproape? Era zgomotul unui obiect chiar pe masă - așteptau ei toți țepeni de atâta așteptare - deplasat cu mult calm, pe furiș? — Cine-i acolo? spuse Hilary. Vorbește! Toți își ținură respirația. Ți s-a părut, spuse Roddy, după circa un minut. — Mie nu mi se pare nimic, răspunse Hilary indignată. Dar încordarea slăbi. — Frica poate juca feste stranii, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o ia la picior cu găinile după el. Doamnelor și domnilor, bună seara. Vă invităm să urmăriți un nou grupaj informațional, enunță cu drăgălășenie Virginica Toader, îmbunând inimile telespectatorilor și telespectatoarelor. În seara aceasta, la subsolul unui bloc de pe strada Calmului, în cartierul Pajura, a fost găsit un copil nou-născut. Reporterul nostru Valerian Cric se află la fașa, ah, la fața locului. Vali, ai legătura. ─ Bună seara, Virginia, bună seara dragi telespectatori. Mă aflu pe scara blocului V 4 de pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în cartierul Pajura, a fost găsit un copil nou-născut. Reporterul nostru Valerian Cric se află la fașa, ah, la fața locului. Vali, ai legătura. ─ Bună seara, Virginia, bună seara dragi telespectatori. Mă aflu pe scara blocului V 4 de pe strada Calmului numărul 17, în cartierul Pajura. Iată-l și pe micuțul găsit acum numai o oră de către doamna... ─ Mă numesc Garofița Mihai, am treizeci și opt de ani și-s bucătăreasă la Spitalul Obreja. Doamna Mihai, spuneți-ne cum l-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
puțin sentimentale) ale bătrânului scriitor. Mă întreb dacă doamna Bacinski a fost atrasă măcar de personajul feminin, Teodora, portretizată la un moment destul de minuțios de P.H.L. Așadar, o femeie extrem de „serioasă”, făcută pentru a lua viața în piept, parcurgând cu calm și încredere etapele cunoscute: studii, căsătorie, grijile casei, devotamentul de mamă. O viață obișnuită, ca atâtea altele, cu eroismele neștiute și neprețuite cu adevărat de cineva. Bărbatul „are impresia” că „așa se cuvine”, că tot ce face soția intră în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ciapa mă-ti! Eu aștept să te întremezi să ar cu tine, iar tu umbli pe drumuri nebună?... A doua zi vaca lui a murit când el se afla pe ogor la arat, după ce a tras câteva brazde. Dar cu calmul lui a trecut ușor peste acest necaz. La bătrânețe avea o hernie cât un pumn ce i se urca și cobora pe piciorul stâng și spunea: asta o să mă bage în pământ, dar nu specifica, hernia sau Maria, că de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de cucerire a Mexicului, de războaiele civile ale americanilor. Există și alte vremuri, cînd lumea, mai puțin agitată, pare a nu dori să fie condusă decît cu blîndețe, cînd nu e nevoie decît de prudență și circumspecție; un soi de calm fericit domnește în politică, venind, de obicei, după o perioadă furtunoasă: atunci sînt negocierile mai fructuoase decît luptele armate și trebuie să cîștigi cu pana de scris ceea ce n-ai putea să dobîndești cu sabia. Pentru ca un suveran să poată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și adormi pe dată. Valerius îi masă din nou mâinile și picioarele, încercând să alunge mânia care-l cuprinsese brusc. De ce se supărase așa de tare când celălalt îi spusese că e gladiator? Termină masajul când se simți din nou calm. Își puse capul pe pieptul bolnavului, ascultând bătăile inimii. — Se va face bine. E salvat. Bărbatul și fata schimbară o privire. Valerius se întoarse lângă foc, istovit. Urmări cu privirea dansul scânteilor. Învinsese încă o dată. Moartea, dușmana lui dintotdeauna, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmăritorii lui. N-o să-mi risc pielea - și nici pe a lui, m-ai auzit? Se întoarse spre fată, fără să bage de seamă că bărbatul se ridicase și ieșise în grabă. — Și apoi - Valerius se străduia să-și recapete calmul -, încă nu poate să se miște. — Ești medic. Iar el trebuie să fugă, să se ascundă... Numai tu poți să-l ajuți, fiindcă, dacă se va simți rău, tu știi cum să-l îngrijești. Sunt medic, după cum ai spus. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tăi sunt atât de slab pregătiți, încât nu-s în stare să mă învețe să lupt. N-au fost în stare nici măcar să-mi explice de ce am fost ales să devin secutor... Manteus ridică din sprâncene, dar nu-și pierdu calmul. — E o chestiune de structură fizică. Un retiarius trebuie să fie înalt și longilin - explică pe un ton afabil. Trebuie să alerge cu pași mari și să execute salturi lungi. Un secutor, dimpotrivă, nu contează dacă e înalt sau scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe maestrul tău. — Spune-i lui Valerius că a fost cumpărat de Vitellius. Oricum știe, fiindcă i-am zis eu, îl întrerupse Proculus. — Dar tu de unde știi? îl întrebă Manteus uimit. Acum vin de la întâlnirea cu împăratul... Își recăpătă repede calmul. — Da, așa e... tu le știi pe toate, zise plin de invidie. Pe toate. — Știu și că Vitellius ți-a dat mulți sesterți ca să-l aibă pe Valerius. Tu l-ai cumpărat cu bani puțini, iar acum i-l vinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a născocit el ca să uimească poporul... Nici măcar voi, gladiatorii care veți lupta. Tu nu știi ce vă așteaptă. Valerius simți stomacul strângându-i-se dureros. Uneori, vechea spaimă revenea, chinuindu-l, dar învățase s-o învingă. Respiră adânc, redobândindu-și calmul. — Te ascult... dar grăbește-te. Peste puțin timp trebuie să mă întorc în cămăruța mea. — Vitellius a chemat opt sute de soldați și două sute de marinari din flota de la Misenum. Le-a dat foarte mulți bani ca să nu spună nimănui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu o lovitură năprasnică în coif, îl făcu să se prăbușească. Întorcându-se ca o furie, înfipse spada în pântecele unui adversar, apoi în pieptul altuia. Lupta cu disperare, văzându-i pe tovarășii săi căzând unul după altul. Își redobândi calmul, luă sabia și îl atacă pe trac, dar acesta se feri și coborî panta în fugă, strecurându-se printre castrapila. Ajunse la tovarășii săi, prinși în lupte corp la corp. Peste puțin timp, veni și Flamma cu oamenii lui. Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stingă vacarmul. Se pârlește. Renunță. Domnul Vicepreș. Apasă hotărât pe buton. Doamna leșină și în același moment intră în sală Grupa de Shok instrumentând talanga de reconciliere, o piesă unică de paișpe tone. Peretele din stânga se prăbușește instituind liniștea și calmul. Instantaneu, Biroul de Pressă priimește o telegramă de pioasă de la Popârliții de Jos unde ploaia cu grindină a fost oprită odată cu mișcarea pietrelor de la ficatul Primarului. [lipsă text] ... Este invitat la microfon Reprezentantul Național al Majorității. Hotărât și perseverent acesta
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ani, vezi celebrul portret făcut cu puțin timp Înainte de-a muri. Chamberlain are strict două Însușiri: o figură stranie și studii de muzică. CÎtă vreme nu e obligat de vreun regizor să-și iasă din prezența enigmatică, dintr-un calm distins, vecin cu opacitatea, este suportabil, ba chiar, uneori, interesant. Însă Russell l-a pus În ’71 să joace de-adevăratelea, să se descurce În scene complicate, să se zvîrcolească de oroare, de boală, lucru ce i-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar s-a răzgândit și a lăsat-o pe Maitreyi sa facă aceasta. Din greșeala nu știu cui, ceainicul s-a vărsat pe tavă și pe pantalonii lui Lucien, și atunci toți s-au repezit să-l ajute, inginerul și-a pierdut calmul și a început să-și certe familia, aspru, în bengali, iar Lucien se scuza în franțuzește, fără să izbutească să se facă înțeles. Narendra Sen vorbi, în cele din urmă: ― Scusez-moi! Ici votre place. Fetele au alergat numaidecât să schimbe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitreyi și ceilalți. A stat lângă mine, firește. În întunerec mi-a spus că lucruri importante sunt de lămurit. Apoi, când a aflat că mă joc, că puțin îmi pasă de "sentimentele" ei, că o urăsc (mințeam), și-a pierdut calmul ei de regină (Cleopatra?) și a început să plângă. Nu am fost emoționat. A plâns a doua oară, la ieșire, violent. Eu i-am spus: "Maitreyi!" și am tăcut penibil. În aceeași seară a plâns iarăși la mine în odaie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Încurcătură. Am fost ridicol. Am făgăduit Maitreyiei eă vom ajunge iarăși "prieteni". Ce stupid! Printr-o tactică idioată am "mărturisit" o sută de minciuni care mă banalizează până la greață, am făcut "scene" etc, etc... iar ea a fost de un calm admirabil. Mi-a spus că își are partea ci de vină în "glumele" noastre sentimentale. Pentru aceasta suferă, căci s-a coborât în ochii mei. Dar lucrurile trebuie să se sfârșească aici; să fim iarăși prieteni. Noaptea. "Oh! Dar lucrurile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]