4,913 matches
-
sosit mi-au luminat cugetul și am purces a-ți scrie această epistolă de pe meleagurile pe care le-ai părăsit cu atâta grabă. Scumpe prietene, întreg târgul Iașilor a început să se vaete aflând că l-ai lipsit de prea cinstita ta figura de oltean get-beget. Ba, până și bietele dobitoace au început să ragă, să latre în semn de mare jale în urma necugetatei tale plecări. Sper că te-ai călătorit bine până la moșia matale Dârvari, mai ales că acum caleștile
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
pînă și individualitatea noastră națională și politică, care fusese ferită timp de douăzeci de secole. O, Doamne, dar cîte sînt de spus și cine le va spune, oare, vreodată? Și cine te va plînge, țară blîndă ca o mireasă, popor cinstit, muncitor, brav și sclipitor de deștept, pierdut în beția tuturor demagogiilor și în urgia tuturor răutăților? Lucrări consultate Pamfil Șeicaru, Istoria Partidelor Politice în România, 2 vol., Editura Carpați, Madrid, 1964 Encyclopédie politique, Editions Unions Française, Paris, 1951 Foreign Relations
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
dorește! S-a produs o breșă serioasă, nu-l mai am în suflet, eu nu sufăr de amnezie știu de aceea că este aproape imposibil să mai redevenim ce-am fost! Deși, cine știe! Unui prieten îi cer să fie cinstit și să răspundă cu respect respectului! Altfel nu suport să vorbesc despre prietenie! Adrian (Alui Gheorghe n. red.) a fost duminică și sîmbătă pe la mine, a citit și el scrisorile tale trebuia! Acum sper să nu mai fie suspicios și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pe sine însuși. Mulțumesc pentru CRONICA! Nu, poemele mele de acolo sînt oarecare! Cezar Ivănescu (pe care nu-l cunosc personal) a scris de mine-n "Luceafărul". Spunînd și cîteva prostiuțe! Poate ca un răspuns la o scrisoare răutăcioasă dar cinstită pe care i-o scrisesem în vară, după ce scrisese articolul acela aiurea despre Mircea Cărtărescu. Și Liviu Antonesei m-a prezentat în "Opinia studențească"! Aștept să se anunțe rezultatele la "Cartea Rom."; Liviu a fost la București și se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Junimea! Păreri apropiate vis-à-vis de Totul. Cu Mircea (Cărtărescu n. red.) nu am vorbit decît la telefon. Era bolnav. Ai citit ce-a scris Romul Munteanu ("Un poet în blugi") în Flacăra de săptămîna trecută?! Mi se pare cel mai cinstit text care s-a scris despre Mircea! Tu ce crezi?! Marta, cel puțin, "nu știe" ce să zică despre Cărtărescu. "Conachismul" lui (gen tramvaiul 23, I.O.R.-ul etc.) nu poate duce departe. În unele poeme, însă, are idei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
puștoaicele, n-am prea putut scrie epistole scriitorilor. M-am simțit, se pare, complet inhibat de toate măgăriile pe care le trăim. Încep să-mi pierd cumpătul. Dacă se va întîmpla ceva rău cu mine, să-mi păstrezi un gînd cinstit: pentru că te gîndesc într-o profundă prietenie și sînt întotdeauna un băiat de caracter. Pe 15 decembrie am fost la București și am făcut prima corectură. Am constatat noi amestecuri în treburile interne ale cărții și am fost mîhnit. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Coroana să treacă pe capul nepotului meu nevârstnic Mihai. Rog cerul să-l ocrotească și să-i hărăzească binecuvântarea ca sub Domnia lui să se întărească și să sporească România clădită cu atâtea jertfe. Fac apel la toți bunii și cinstiții cetățeni ai Țării să ajute din toate puterile lor ca să înlesnească liniștita propășire a statului”. Regele își exprima speranța că fiul său, Carol, va „înlesni prin tot ce atârnă încă de dânsul ca România în timpul fiului său Mihai și a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
că fata n-a răspuns cu sinceritate la sentimentele lui. Gândul lui este acum de a-i spune ei în față cât e de dezgustat. Ce l-a indignat e că ea a luat bani. În concepția lui de tânăr cinstit, acest fapt are ceva dezgustător. Mai e la el o ură teribilă împotriva părinților pe care i-ar omorî. Sâmbătă, 29 iulie. La ora 930, au pornit cu un automobil spre Efes, unde au vizitat o moscheie, ruinele Bazilicii „Sf.
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
am trăit în zadar, lăsând în urmă, ca moștenire, câteva gânduri adunate în cuvinte, bucăți desprinse din sufletul meu, atât de mult legat de meleagurile natale. "Cea mai frumoasă cunună pentru un bătrân este părul alb și amintirea unei vieți cinstite" (Chateaubriand). Costișa se mândrește cu ei... Costișa, de-a lungul vremii, a dat o pleiada de oameni de seamă: Iojn Filipciuc (scriitor), Petru Paul Leșanu (inginer agronom), Laura Lavric (interpret de muzică pupulară), Vespazian Lungu (pictor), Ana Maria Pascari Lavric
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
telegrame a soțului a molipsit-o într-o foarte mare măsură. Și-a iubit soțul și l-a înțeles, ajutându-l zi de zi, o întreagă viață. Familia lor a fost și a rămas un exemplu de conviețuire demnă și cinstită, Ion și-a prețuit soția până în ultimul ceas al existenței sale (1987). Reveca a fost binecuvântată cu doi copii: Ilarie și Aspazia, pe care, împreună cu Ion, i-au crescut și educat cu multă dragoste și înțelegere. Reveca s a stins
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe motivul că tata era un român periculos și că deținea arme. Percheziția făcută barbar nu a confirmat cele reclamate, așa că grupul de militari a plecat fără să le facă rău. Nelegiuirile în comună erau doar la început. Un bătrân cinstit și bun creștin a sfătuit-o pe mama să plece cât mai repede, deoarece era în pericol. Mama a ascultat sfatul și prin mai multe peripeții a reușit să ajungă la Cernăuți, apoi în satul numit Storocea unde locuia mama
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
altceva decât nenoroc? Cum adică, prietenul nostru este dintr-odată prietenul vrășmașilor noștri? Cel care rostise aceste cuvinte era un bărbat Înalt, cu părul cărunt, care urmărise conversația atent, dar În tăcere, sprijinindu-se de perete. Chipul său deschis și cinstit, Îmbrăcămintea sobră, din postav simplu, arătau că nu punea preț pe nimicuri. Mâna lui uriașă se odihnea pe sabia la fel de uriașă de la cingătoare, și după pintenii de argint care răsunau la orice mișcare se vedea lesne că este de rang
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nobilă decât cea imperială și totuși am fost mereu Înde părtați de tron și de toate onorurile care ni se cuveneau. Dar, cu toate vitregiile, n-am cedat. știi prea bine cât ne-am Întins domeniul, ce prieteni devotați și cinstiți avem. Suntem puternici, dar nu destul de puternici ca să-i Îngenunchem pe rivalii noștri. Doar că puterea nu mai stă În vârful spadei, ai dreptate, fratele meu. Timpurile s-au schimbat, ai spus-o singur. Vin timpuri noi. Un cavaler sărac
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Apoi, brusc, se prăbuși Într un somn binefăcător. Când se trezi, știu dintr-odată ce avea de făcut. Se va duce la Konstanz, tocmai În celălalt capăt al lumii. Își aminti fața lătăreață a lui Hermann și ochii lui albaștri și cinstiți, În timp ce-i povestea despre meleagurile lui natale. Hermann ajunsese la Constantinopol Împreună cu alți cruciați. O credință naivă și puternică Îl Împinsese să străbată Europa pentru a elibera Sfântul Mormânt. Dar pe drum se Întâmplaseră atâtea, de neînțeles pentru mintea lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ea Îl stăpânea atât de bine... Cine as cunsese bucățica de iască aprinsă În urechea lui, dovadă fără greș a faptei criminale? Nu era cumva chiar străinul din fața ei? Îl privi cercetător. Nu, nu era cu putință. Ochi atât de cinstiți nu puteau să mintă. și apoi, nici n-avusese timp să ascundă bucățica de iască În urechea calului. Doar acesta se speriase Înainte ca omul să apară. Cu o mișcare hotărâtă desfăcu de pe boneta albastră agra fa de argint care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se află sub protecția ducesei. Asta a fost hotărârea stăpânului nostru și știi că el nu glumește. Doamna Sophie e Într-adevăr o fire mai retrasă și mai rece În aparență, dar te asigur că e un suflet nobil și cinstit și nu va Îngădui nimic nedrept. Nu, domnule Hildebrand, altceva mă neliniștește. Nori negri se adună pe cer. Vrăjmașii ne Înconjoară din toate părțile. Zilnic aud vești care mă pun pe gânduri. știi că stăpânul nostru a binevoit să mă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Alsacia treburile nu stau mai bine. Nu știm prea mult, dar și acolo se țese o conjurație. Cumnatul domniei tale din Ottmarsheim ar putea povesti câte ceva. — Părinte Bernhard, se Înroși Hildebrand până la rădăcina părului. Cumnatul meu Ludovic este un bărbat cinstit. Pun mâna În foc pentru el. Nu și ar trăda niciodată stăpânii. — Da, el este un om integru, nu zic ba, dar nu e singur pe malul stâng al Rinului. Sunt alții despre care nu se poate spune același lucru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
E una dintre cele mai puternice spade ale ducelui. Nu, nu pot să cred că un cavaler e În stare de asemenea trădări! Călugărul dădu neîncrezător din cap. Cunoștințele lui despre natura umană erau mult mai profunde decât cele ale cinstitului Hildebrand. — Domnule ministerial, nu-ți mai repet o dată că cele vorbite aici vor rămâne Între noi. Cred că nu e nevoie. Ți-am povestit toate acestea ca să-ți arăt câte griji are pe cap domnul nostru. În curând va avea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să se repete răpirea, sau poate și mai rău? Nu, doamna mea, fără o protecție sigură nu puteți părăsi această Încăpere. De bine, de rău, aici sunteți păzită! — Da, păzită ca o răufăcătoare! Atunci dă-mi o escortă de slujitori cinstiți care să mă Însoțească, sau condu-mă chiar domnia ta. Fii sigur că ducele te va răsplăti cu aceeași generozitate pe care ți-a arătat-o până acum! Eglord se prefăcu a nu Înțelege tonul batjocoritor și răspunse: — Da, așa e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nu te-ai gândit la urmări, nu numai pentru cei doi tineri, dar și pentru noi? — Bine a făcut duhovnicul, vorbi sihastrul, țintuindu-l cu o privire aspră. E bine așa. Ducele Conrad este o minte Înțeleaptă și un suflet cinstit, În pofida anilor puțini pe care Îi are. Nu-l va trăda pe prietenul său Bodo. Nici pe ne poata sa, nici pe noi, pe nimeni. Dacă cineva e În stare să descurce ițele acestei Întâmplări nefericite, apoi Conrad e acela
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-ți pot refuza rugămintea. Orânduiește mâine suita noastră cum crezi de cuviință. Ai mână liberă. și poimâine ne așezăm corturile acolo, ne scuturăm de pra ful drumului și-i așteptăm pe „prietenii noștri“. Vai lor dacă nu vin cu intenții cinstite! Rămas singur, Conrad trimise În grabă un curier la ministerialul Hildebrand, cu porunca fermă ca acesta să-și adune de-ndată toți slujitorii și să vină la castel. Să pornească degrabă, porunci Conrad, spune-i minis terialului că doresc să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se cunoască numele! Nu-mi Îngreuna și mai mult păcatul pe care l-am săvârșit astăzi. Așa că te leg prin jurământ să-ți Încleștezi gura și să fii cu desăvârșire mut. — Preacuvioase părinte, n-am Îmbătrânit de pomană ca negustor cinstit și bun creștin. Fii fără grijă, buzele mele sunt pecetluite. Dar, te rog, Îngăduie-mi Încă o Întrebare, ultima. De ce, după ce lucrurile s-au potolit, nu te-ai Întors la Reims, unde te aștepta o situație strălucită, un scaun de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
șopti Conrad. Nimeni n-ar putea bănui că Într-o așezare atât de pașnică, fără ziduri Întărite de cetate, fără pază și pod În lanțuri, se pregătește o asemenea trădare! — Neidhard din Molsheim a fost totdeauna un om pașnic și cinstit, spuse Hildebrand. N-am auzit niciodată de spre el să-și fi călcat cuvântul, sau să fie vinovat de sperjur și necredință! Cum de s-a putut el Înhăita cu ucigașii? — Poate nici nu s-a Înhăitat cu ei, spuse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
le numim! Bătrânul Își privi oaspeții Încercând să le citească gândurile. Da, se vedea după chipurile lor că veniseră cu vești importante. știa că poate să aibă Încredere În prietenul lui, Josua. Era un om cu totul și cu totul cinstit și de Încredere, care nu l-ar fi mințit. Cu brațele ridicate ca pentru rugăciune, răspunse: — Dumnezeul părinților mei să mă ierte. Îmi vine greu să-mi calc cuvântul dat binefăcătorului meu. Da, știu că acea călătorie pe care o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și agitată. La momentul pe care vi-l relatez acum, tata era deja arestat de trei ani de zile, fiind "oaspetele" unei celule de maximă siguranță, tratat cu cel mai draconic regim inventat de bestiile comuniste: exterminarea rapidă. Un polițist cinstit, conștiincios și nevinovat, care manifestase corectitudine și abnegație în privința obligațiilor strict profesionale, îndura acum, cu îndârjire și bărbăție, mizeriile unei detenții îngrozitor de dure și inumane, având ca puncte de sprijin doi piloni de rezistență: încrederea desăvârșită în Dumnezeu și dorința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]