38,100 matches
-
atât mai puțin. Este ceea ce-l atrage pe Angelo Mitchievici, care adună în Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese analizele lui sedimentate în timp despre opera unui scriitor devenit criteriu de identificare cu o epocă elevată. Evident că cititorul de astăzi privește cu mefiență orice produs critic despre Caragiale, la fel cum se întâmplă și în cazul lui Eminescu. Ce mai poți aduce nou? Câți pot spune, cu mâna pe inimă, după lectura unei bibliografii critice imense, că este
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
că, în ciuda numeroaselor cărți despre Caragiale din actualitate, nu prea mai avem specialiști, ci mai degrabă chirurgi sau publiciști cu gusturi trecătoare. Angelo Mitchievici împacă într-un fel inegalitățile în această carte vie și elegant scrisă, cu o grijă pentru cititorul despre care vorbeam mai devreme. Și pe care nu-l dezamăgește. Angelo Mitchievici crede că există un „principiu de exorbitare” în opera lui Caragiale. Ideea ar fi că celebra expresie „simț enorm și văz monstruos” a căpătat un adevărat capital
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
pe care nu-l dezamăgește. Angelo Mitchievici crede că există un „principiu de exorbitare” în opera lui Caragiale. Ideea ar fi că celebra expresie „simț enorm și văz monstruos” a căpătat un adevărat capital de vizionarism în apropierea monstruosului. Numaidecât cititorul, fie el și neantrenat, devine sceptic, dacă pornești de aici. Este ceea ce preferă și Angelo Mitchievici: să activeze întotdeauna de la locurile comune pe care le detonează sau încearcă să le corupă printr-o abordare inedită. De pildă, în legătură cu expresia amintită
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
acesta din urmă, contemporanul „se definește în relație cu timpul la care aderă prin defazaj și anacronism ca modalități intenționate de a ieși în afara lui”. Așa încât, pentru noi, Caragiale este contemporan prin felul în care scriitorul redă umbrele epocii fiecărui cititor. Prin urmare, conchide Mitchievici, „opera lui Caragiale este un dispozitiv optic special, dacă nu chiar singular într-o literatură, un dispozitiv în măsură să facă să apară pe banda timpului spectre”. Esențial este apoi felul cum Caragiale îmbracă obscuritatea unui
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
receptat. Cel puțin nu așa cum ar merita. Excelentele lui cărți despre decadență și decadentism nu au avut ecourile meritate, cu excepția mediilor închise, academice. Nădăjduiesc că acest volum inteligent, scris cu vervă și pretutindeni incitant prin inflexiunile hermeneutice, să-și găsească cititorii potriviți și pentru cărțile anterioare.
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
a scris Nichita decât de o proză în care e vorba despre el: „Ce drept am eu să stric viața unui personaj literar, chiar schimbându-i doar numele?”. Adică nu e el acolo, ci personajul pe care-l așază fiecare cititor. Pe de altă parte, sunt jocurile de cenaclu contrariate, până la urmă, ca și experimentul naratorilor din Femeia în roșu, când de undeva, Dumnezeu știe de unde, apare, în fine, literatura. Prinzându-te, pentru totdeauna, între imposibilitatea fugii din realitate și neputința
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
parcă o pecete pe toate renunțările sale. Renunțarea forțată la scris este tragică. Cerneala, asociată cu sîngele scriitorului, cea care asigură existența materială a frazelor, își pierde consistența: „Tocul rezervor și cerneala apătoasă mă indispun și ele, îmi iau sânge...” Cititorul incompetent Acum, la final, încărcat de mîhniri, ajunge la o schimbare de viziune, la mutarea interesului de pe sine pe o alteritate (salvatoare?), cea oferită de cititor, de cititorul „inocent”, care are legătură directă cu viața, capabil să re-transfere viața, din
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
pierde consistența: „Tocul rezervor și cerneala apătoasă mă indispun și ele, îmi iau sânge...” Cititorul incompetent Acum, la final, încărcat de mîhniri, ajunge la o schimbare de viziune, la mutarea interesului de pe sine pe o alteritate (salvatoare?), cea oferită de cititor, de cititorul „inocent”, care are legătură directă cu viața, capabil să re-transfere viața, din cărți spre existența necondiționată. Conchide: „În fiecare cititor, și mai cu seamă în cel de bună calitate, trăiești un tip incompetent în ale literaturii, competența lui
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
Tocul rezervor și cerneala apătoasă mă indispun și ele, îmi iau sânge...” Cititorul incompetent Acum, la final, încărcat de mîhniri, ajunge la o schimbare de viziune, la mutarea interesului de pe sine pe o alteritate (salvatoare?), cea oferită de cititor, de cititorul „inocent”, care are legătură directă cu viața, capabil să re-transfere viața, din cărți spre existența necondiționată. Conchide: „În fiecare cititor, și mai cu seamă în cel de bună calitate, trăiești un tip incompetent în ale literaturii, competența lui e viața
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
ajunge la o schimbare de viziune, la mutarea interesului de pe sine pe o alteritate (salvatoare?), cea oferită de cititor, de cititorul „inocent”, care are legătură directă cu viața, capabil să re-transfere viața, din cărți spre existența necondiționată. Conchide: „În fiecare cititor, și mai cu seamă în cel de bună calitate, trăiești un tip incompetent în ale literaturii, competența lui e viața, la care raportează ce citește. De incompetența aceasta scriitorul are nevoie absolută, aproape tot ce construiește, construiește în funcție de ea.” Scrisul
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
de cei pentru care a scris, ignorat de confrați, uitat de oamenii care încetează să mai citească, nu doar să-l mai citească, pastișat, plagiat, furat... Drumul a fost, totuși, deschis, adică descris. Drumul vieții și al operei. Oricînd un cititor „incompetent în ale literaturii” se poate angaja pe acest drum, cu beneficii neașteptate pentru el și pentru opera scriitorului.
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
faptul că nu citește cărțile, pentru că a citit o singură carte, Biblia. Lectura ei l-a marcat definitiv, așa că are un singur indiciu, titlul, ce transformă în bestseller orice volum publicat de el. Și mai are un secret pe care cititorul îl află doar la sfârșitul lecturii... când i se dezvăluie structura ei circulară. Fiecare dintre cei cinci temerari intrați în lanțul cernelii ascunde o traumă, ce le apasă conștiința ori chiar le-a modificat viața. A făuri cartea cu litere
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
a tămăduirii: librarul își eliberează soția de strania dependență, autorul matematician își recâștigă soția, corectorul se întoarce la pasiunea sa inițială - scrisul, tipograful își împlinește datoria față de geamănul dispărut, editorul se desprinde și el, în sfârșit, de trecut. Îi rămâne cititorului să intre și el în joc, să se delecteze cu observații subtile despre scris și cărți, să descopere cum rama și cercul tind să se suprapună. Jocul cu litere de cerneală dovedește, cum doar ficțiunile borgesiene au mai probat-o
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
nu este doar o carte, un obiect de așezat în raft, ci o bijuterie ce împletește două arte, scrisul și traducerea (semnată aici de Liliana Pleșa Iacob), și măiestrii, nu meserii (tipograf, corector...). Cât despre editor, Dana Moroiu își răsfață cititorii și-i surprinde cu fiecare titlu publicat. Se explică astfel cum o editură mică și de curând intrată pe piață și-a câștigat deja publicul ei. Pasionați ori maniaci? Cărțile generează și alte jocuri, periculoase fiindcă uneori se încheie după
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
pentru ceva. Și nimic nu poți înțelege până la capăt, ca în „Pisica din camera pustie”, care nu înțelege că stăpânul ei a murit și nu știe ce să facă în continuare. Acum câțiva ani s-a făcut un sondaj printre cititori și bibliotecari pentru alegerea a 20 dintre cei mai buni scriitori polonezi. Pe primele locuri au fost Milosz și Herbert, iar pe Szymborska nimeni nu a enumerat- o. poate și de aceea că oamenilor le plac principiile, indicațiile. Rózewicz a
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
în gura plebei, ceea ce face că lectura să fie și astăzi savuroasa. El era de părere că „să traduci corect, înseamnă să adaptezi propriei limbi ceea ce se vorbește în altă limbă.” *** Schimbând registrul, relatez o experiență personală. În aceste rânduri, cititorii vor putea să discearnă, desigur, cât e glumă și cât e adevăr. Și eu sunt traducător de literatură, nu demult am tradus un roman despre anii comunismului, din română în germană. La traducere, cel mai mult m-a interesat să
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
poți să ai încredere. Este și cazul lui Angelo Mitchievici. Dincolo de comentariile sale de film, cronicile literare publicate de el în Ex Ponto, dar și în alte reviste îl recomandă ca fiind un cronicar literar în al cărui discernământ critic cititorii pot să se încreadă fără să greșească. A scrie despre cărți noi când literatura e marginalizată Și fiindcă vorbim despre cărțile noi și validarea lor. Un volum de critică literară elegant grafic (desenul de pe copertă îi apar- ține lui Mircia
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2402_a_3727]
-
Unele avându-și dreptatea lor, altele fiind simple obtuzități (comparabile însă cu cele pe care Călinescu i le reproșează în Istoria... sa lui Maiorescu). Dar chiar dacă limbajul metaforic îi ridică probleme, trebuie spus că Grama nu e întotdeauna un rău cititor. Îi datorăm cel puțin intuiția că sonetul Veneția ar fi o imitație (deși el vede sursa într-un poem al lui August Platen- Hallermund și nu, cum se știe, în Wenedig de Cajetan Cerri). Cu toată lipsa ei de dreptate
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
se face poftă de cadențe moi și de ritmuri leneșe, cu respingerea agitației urbane. Ba chiar ți se face dor de timpi morți și de retrageri din lume, semn că ceva din vibrația înaltă a acestui volum trece în sufletul cititorului.
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
cartea „Luceafărul” de Mihai Eminescu. Portrait d’un dieu obscur, de Gisèle Vanhese, profesor de literatură comparată și studii românești la Universitatea Calabriei, Italia. Foarte recent, această carte a apărut și în eleganta traducere românească a Roxanei Patraș, punând la îndemâna cititorilor români, eminescologi profesioniști sau simpli iubitori ai poeziei lui Eminescu, una dintre cele mai interesante și mai moderne investigații de acest tip. Cartea Gisèlei Vanhese este rezultatul unei vechi preocupări și a unor lungi ani de cercetare a poeziei lui
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
precede cu vreo două decenii interpretările cunoscute din eseul lui Ion Negoițescu și cele care i-au urmat. „Utilizând procedee specific narațiunii romanești, ea aduce la suprafața textului ceea ce rămânea ascuns în adâncimea poemului eminescian”, cum spune autoarea. Cartea oferă cititorului român perspectiva unui eminescolog care așează lectura sa simpatetică și avizată pe un foarte larg orizont literar european. Poziția autoarei, care păstrează un spirit liber de poncifele școlii noastre, dar este o cunoscătoare până în detaliu a eminescologiei românești (versiunea românească
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
ce-ar trebui să fie televiziunea (și tocmai aceste mize „înalte”, „luministe”, dar mai ales ideologice și politice au dus la anularea atractivității ei). Este un studiu istorico-analitic științific, care poate să instruiască (și să-l păstreze până la final pe cititorul hârșit în lecturi academice), dar nu oferă decât infime plăceri estetice. O tribună captivantă conține numeroase informații privind dezvoltarea „tehnică” a televiziunii, statistici, grile de programe TV, excerpte din directive oficiale etc., într-un discurs destul de arid, cu puține poienițe
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
n-are cum trezi simpatia celor mulți, poate doar, prin rafinamentul artei lui critice, pe a celor puțini. Din prudență, probabil, ca strategie de protecție, Zarifopol nu se lasă descifrat de la prima lectură. Textele sale sunt pline de capcane pentru cititorii naivi.
Dublă aniversare Paul Zarifopol (1874-1934) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2421_a_3746]
-
că galaxia ta a trecut dincolo de linia orizontului, că deasupra ta sunt alte stele și alt cer.” În al doilea rând, felul în care autorul a ajuns să fie terfelit public în ultimii ani. “O pauză vreau să ofer și cititorilor, sau unor publiciști harnici, care mă ceartă că nu scriu despre ce vor ei, că nu gândesc ca ei, că mă bag în toate, că nu mă bag în nimic, că sunt „omul lui Patriciu", sau, dimpotrivă, „intelectualul lui Băsescu
De ce pleacă Andrei Pleşu de la Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/24222_a_25547]
-
țâfnos ca un fost șef de sală, bucuros să se tragă în poză cu felurite VIP-uri pentru o țâră de notorietate, haotic administrativ și cu veleități culturale pendulând între Paulo Coelho și Dan Diaconescu. Regret că mă despart de cititori, dar am măcar satisfacția de a scăpa de vecinătatea unui asemenea ins.” Citește și:
De ce pleacă Andrei Pleşu de la Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/24222_a_25547]