KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...162 163 164 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

cu poporul lor pestriț, rămân doar câteva ochiuri de apă printre câmpurile de grâu și ovăz sălbatic, în crângul de salcâmi iată că asfințește soarele și pe cer se răsfiră una, cinci, zece mii de stele, apoi soarele răsare, pământul se clatină, se cutremură, un popor de furnici fără număr s-a pornit de undeva din adânc să urce către lumina zilei, soarele apune, a apus, noaptea e lungă, nu se vede nimic în schimb se aud icnete, scrâșnete, gemete, strigăte, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
spălăcite, o blondă cu bube, de la mașina de găurit nasturi, în ochii ei nici albaștri nici verzi se distilează o rază X, un venin fără pereche, scopul oricărui plan cincinal, și psss! Totul se dizolvă. Un tremur cuprinde priveliștea, o clatină și-o răstoarnă, ducă-se! Ducă-se totul, cartierele de blocuri, macarelele, uzinele de mașini unelte, ducă-se cu drag tot, burghezia, proletariatul, pătura intelectuală, ducă-se! Rămân în picioare ruine urâte ca niște dinți stricați, prin care mișună un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
de alaltăieri, iar Ilie se micșorează la gândul snopelii cu parfum de șliboviță care-l așteaptă. Mai făcând un pas, mic, înainte, își vine în fire, nu e taică-su, e prea înalt, n-are șapcă, nu înjură, nu se clatină, ce mai, nu-i el! Cin’ să fie? Încă un pas. Parcă ar semăna a femeie?! Poartă niște haine albăstrii, vineții, de o culoare nemaivăzută de Ilie decât în cer nu și pe pământ, seara când soarele a sfințit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Unde s-ar putea găsi asemenea odor? Știu că pe vremea când umblai cu târnăcopul prin țară, cunoșteai fiecare pafta, fiecare pecete și acoperământ de mormânt și mai știu eu ce, păstrate de la strămoși. Spune-mi, unde să caut? Patriarhia clatină din cap și se uită la mine ca la un căzut din lună, zicând că n-a auzit niciodată de așa ceva. Muzeul de istorie, arheologia, academicienii, la fel, am dat sfară în țară la toate mănăstirile, la toate muzeele, au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
ești tânără, ai toată viața înainte, zice Ana Toader, specialistă în tehnici de relaxare, gestalt terapie, nutriționism și drept civil. Păi întotdeauna avem toată viața înainte, chiar și atunci când nu ne mai rămâne din ea decât o oră, o secundă, clatină sărbătorita din cap. Hai, la mulți ani! Și cele patru doamne, de caro, de treflă, de pică și de cupă, ciocnesc paharele de fetească neagră. Să vă spun ce am visat azi noapte, spune Bianca după ce-a sorbit. Atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
a întrecut cu băutura de la primele ceasuri ale dimineții începe să vocifereze pe un glas răstit și nesigur. Ce naiba face vaca dracului! Ce naiba face putoarea asta! Când se ridică în picioare de pe canapeaua de vinil cu mânere de inox, se clatină atât de violent încât se lovește de peretele vopsit galben și cade la loc, zdruncinându-i pe ceilalți doi ocupanți ai canapelei. Aceștia îi adresează priviri urâte, lipsite însă de orice efect. ─ Vaca naibii! Cât dracu’ mai stă acolo! Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
făcea apariția doctorul cu chip de înger și zâmbetul lui Leslie Howard care tocmai inventase antibioticele. După moartea lui Tase, văduva, înclinată din totdeauna mai degrabă spre pierdere decât spre câștig, se descusu. Mintea de zi cu zi i se clătină și se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

am auzit chemarea asta la megafoane, cu muzică înainte și după, a continuat Gutman, brusc a fi cărăuș de cadavre mi s-a părut o slujbă foarte bună. — Pot să înțeleg treaba asta, am intervenit eu. — Poți? m-a întrebat, clătinând din cap. Eu nu, a declarat el. O să-mi fie întotdeauna rușine. Voluntar în Sonderkommando - lucrul cel mai rușinos care se putea face! — Nu cred, i-am zis. — Ba eu cred, a replicat el. Rușinos tare, a adăugat el. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
dorm ca un buștean. Nu sunt militar, nu sunt politician. Sunt artist. Dacă va veni un război, nu voi face nimic pentru a-l sprijini. Dacă vine războiul, o să mă găsească lucrând în continuare în meseria mea pașnică. El a clătinat din cap. —Îți doresc, domnule Campbell, să ai parte numai de noroc, zise el, dar războiul ăsta nu va lăsa pe nimeni să-și vadă de-o meserie pașnică. Și-mi pare rău s-o spun, adăugă el, dar cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
facem? am întrebat-o. — Nu putem continua? zise ea. — Of, Iisuse Cristoase!... Ce încurcătură! am oftat eu. — Deci am găsit cuvintele care să ucidă dragostea, nu-i așa, spuse ea, dragostea care nu putea fi ucisă? Nu știu, am spus clătinând din cap. Mă întreb ce crimă așa de grozavă am comis? — Eu sunt cea care am comis crima, zise ea. Probabil că am înnebunit. Când am reușit să scap și să ajung în Berlinul de Vest, când mi-au dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
chef, sau aștepți să-ți vină inspirația, fie că-i noapte fie că-i zi? — Am un program, i-am spus, întorcându-mă cu mintea mulți ani în trecut. Mi-am recâștigat ceva din respectul lui. — Da, da..., zise el clătinând din cap, un program. La concluzia asta am ajuns și eu. Uneori pur și simplu stau cu ochii pironiți pe foaia albă de hârtie, dar nu mă mișc de-acolo și mă tot uit până când trece timpul pe care mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
mei? l-am întrebat. — Regret că-ți spun, începu el, dar au murit acum patru luni. — Amândoi? m-am mirat eu. — Mai întâi tatăl dumitale... mama, după douăzeci și patru de ore. Inima, de ambele dăți. Mi-au dat câteva lacrimi, am clătinat din cap. — Nu le-a spus nimeni ce făceam eu de fapt? l-am întrebat. — Postul nostru de radio din inima Berlinului valora mai mult decât liniștea sufletească a doi bătrâni, recunoscu el. — Mă întreb, am zis eu. — Dumneata ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
a întrebat agentul F.B.I. — Sigur că nu, a răspuns Jones. Credem toți în același lucru fundamental. — Și care-i ăsta? s-a interesat agentul F.B.I. — Țara noastră, atât de mândră altădată, cade în mâinile cui nu trebuie, începu Jones și clătină din cap, după care părintele Keeley și Fuehrer-ul negru făcură la fel. Și până să se întoarcă la drumul cel drept, continuă Jones, o să cadă câteva capete. N-am văzut în viața mea o mai sublimă demonstrație de gândire totalitară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
zis eu. — Ce poți face de unul singur? a întrebat el. — Fiecare face câte ceva, cât de puțin, am zis eu, și asta-i tot! A scos un oftat adânc. — Toate se adună. Oamenii nu-și dau seama, a spus el clătinând din cap. Și ce să facă oamenii? — Să respecte legile, i-am răspuns. — Jumătate din ei nici măcar asta nu vor să facă. Ce-mi văd mie ochii... ce sunt în stare să-mi spună mie oamenii! Uneori mă simt foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
și că era mai mic și mult mai slab decât mine îmi dădea de bănuit că avea undeva la el o armă - foarte posibil un pistol. În clipa următoare s-a ridicat de pe găleată, arătându-mi prin felul cum se clătina cât de beat era. Până să se ridice a răsturnat și găleata. — Ai avut vreodată coșmaruri cu mine, Campbell? m-a întrebat el rânjind. — De multe ori, am zis. Era firește o minciună. — Te surprinde că n-am adus pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
încercat. — Posibil, am zis eu. Chiar când crezi că viața nu are nici un țel anume, a spus el, deodată îți dai seama că ești împins înainte spre o țintă oarecare. — Știu ce vreți să spuneți, am zis eu. S-a clătinat, și-a regăsit echilibrul. Știi ce fac eu ca să-mi câștig existența? m-a întrebat el. — Nu, am răspuns eu. — Sunt dispecer la mașinile cu înghețată, mi-a spus el. — Adică? am făcut eu. — Un întreg parc de mașini pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
am spus. Sau vrei să-ți frâng și brațul celălalt, să-ți crăp capul, i-am spus punându-i capul cleștelui la tâmpla dreaptă. Și înainte să pleci o să-ți iau pistolul sau cuțitul sau ce naiba ai la tine. A clătinat din cap. Durerea era atât de cumplită, că nu putea vorbi. Cum, nu ești înarmat? m-am mirat eu...? Din nou a clătinat din cap că nu. — Luptă dreaptă, a zis el cu voce groasă. Dreaptă. I-am pipăit buzunarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
dreaptă. Și înainte să pleci o să-ți iau pistolul sau cuțitul sau ce naiba ai la tine. A clătinat din cap. Durerea era atât de cumplită, că nu putea vorbi. Cum, nu ești înarmat? m-am mirat eu...? Din nou a clătinat din cap că nu. — Luptă dreaptă, a zis el cu voce groasă. Dreaptă. I-am pipăit buzunarele și într-adevăr nu avea arme. Sfântul Gheorghe se așteptase să-l facă bucăți pe balaur cu mâinile goale! Mama mă-tii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
mi-a zis ea. Nu înțeleg, i-am spus. — Mai intrau și alții în clădire, dornici să facă ceva patriotic, m-a lămurit ea. Și întotdeauna făceau treaba asta. Se găsea întotdeauna câte cineva să scoată becurile, a zis ea clătinând din cap. Ce ciudat, să facă cineva mereu lucrul ăsta. Dr. Epstein a revenit în bucătărie frecându-și palmele. — S-a făcut, ne-a anunțat el, nu peste mult timp o să se prezinte aici trei eroi - un croitor, un ceasornicar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

pă vremea burgheziei. De rămânea acolo, sub coasta de la Chelitura, în bălți, la stuf, și-n ceasul de acu’, era mai bine? Se răsuci și privi spre dulapul cu regulamente. Parcă le număra, să nu fi dispărut vreunul. Reveni și clătină nemulțumit, abătut, din cap. - Ce chestie, popo și în zilele astea! Ce-o mai fi patriotismul acum, în capul unora ca tinerelul de Nisip ăsta! Cum de n-or fi înțelegând că, gata, am făcut pace, să și-i ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
dosare. Și dacă uită, că poporul mai uită, atunci deschidem dosarul și-i reamintim. Ca la ceaslovul pe care îl citești matale părinte la popor. De ce-l citești, nu ca să nu uite poporu cum și ce-a fost? Părintele Macovei clătină abătut din cap. Oftă. Goncea nu-l lăsă să deschidă gura: - Mai e și chestia aia mistică..., zâmbi el lung, parcă neîncrezător. Cu Chiru ăla de l-ai făcut scăpat sau ce io-i fi făcut, de se zice c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mersul vremii. Are perspective mari, dacă se ține aproape de noi, așa cum l-ai sfătuit. Până la București îi dăm perspectivele. Alea, care duc sus, pe deal, la Marea Adunare Națională, părinte. Că tot este și Patriarhia peste drum! Cât despre Rela... Clătină energic din cap, ca și cum nu-i convenea deloc ceea ce auzise: - Și dacă știe, ce mai poate să facă biata de ea, părinte? E pe linie moartă acuma. Alte orientări, nu ca pe vremea ei. Ce putere să mai aibă... A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
tot cheamă și ne cinstește la plimbări și distracție? Ce putere să mai aibă tovarășa Rela, dacă nu și-a putut scăpa nici nepotu’. Auzi, să mai mori în ziua de azi, de la gâlci infectate. Care dă la septecemie... Goncea clătină dojenitor din cap. Îl trase pe inginer după el, șoptindu-i ceva vesel la ureche. - În fine, oftă Goncea mai târziu, strângându-l și mai tare de umeri pe Nisip. Știu ce-nseamnă toate astea cu morții. Îngroapă-i, dezgroapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-n coș Dej, la plenara ceceului din aprilie sau mai. Le-a dat o declarație, că era și chestia cu China, de-a intrat Hrușciov la idei. Bătrânelul privi și el îngândurat spre musca prinsă în capcana lipicioasă a hârtiei. Clătină din cap, mustrător: - A stat și s-a gândit Hrușciov, am polemică cu chinezul, mai vine și românul și mă bagă la polemică, vine și ungurul, și polonezul, că abia asta așteaptă să mă prelucreze de ce i-a atacat Stalin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
purtat-o, da-ncepuse să ruginească. Îmi păta cămășile la buric. Am luat-o pe-asta. În fond, la ce s-o mai țin. Cizmarul răsucea cureaua, prefăcându-se interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău, n-am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa. Dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]