7,569 matches
-
inel din deget, e semn că va muri cineva din familia sa. Cînd ți se pare că trag clopotele, va muri cineva. Dacă lumînarea care arde în altar se stînge de la sine e semn că moare preotul. Cînd sună mult clopotele după ce le-ai lăsat de tras e semn că vor muri oameni. Cînd rămîne în sobă ori pe vatră numai un tăciune e semn că are să moară unul din soți. Noiți negre de-ți ies pe unghii e semn de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu cumva să-i vezi fața, că nu mai ieși la a doua înviere. Unii lovesc cu piciorul capul copilului mort fără botez; altfel, copilul ar învia și ar face mult rău semenilor săi. Celui care îi moare [cineva] întîi, clopotul nu se trage și umblă cu căciula în cap. Cui i-a murit cineva, acela cară nouă săptămîni apă, cîte-o cobiliță, unei rude, în fiecare zi cîte una, de la Joimari pînă la Joimoși, de sufletul aceluia. Se crede că acela
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
scurgă bine cofele, ca să nu facă copilul cu boașele mari. Dacă se naște vreun copil cu vreun semn, apoi e bine ca mama să-l ieie și să se așeze cu dînsul pe pragul ușii, pe cînd toacă și trag clopotele pentru liturghie, și să-l lingă de trei ori pe frunte, zicînd: „Precum se trece sunetul clopotelor și al toacei, așa să se treacă și semnul lui N.“ - și apoi el cu încetul tot piere. Femeii îngreunate să nu-i
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
semn, apoi e bine ca mama să-l ieie și să se așeze cu dînsul pe pragul ușii, pe cînd toacă și trag clopotele pentru liturghie, și să-l lingă de trei ori pe frunte, zicînd: „Precum se trece sunetul clopotelor și al toacei, așa să se treacă și semnul lui N.“ - și apoi el cu încetul tot piere. Femeii îngreunate să nu-i vorbești de mîncări bune, că pierde. Se crede că dacă o femeie grea vede pe cineva mîncînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sare, ca să aibă noroc. Nenorocire Cînd pocnește sticla de la lampă însamnă nenorocire în casă. Neputință Omul neputincios îl cunoști numaidecît, că i-i limba galbănă. Dacă cineva-i neputincios și se udă noaptea, să se afume cu frînghie de la limba clopotului. Nevăstuică Nevăstuica a fost fată de popă, și de leneșă ce-a fost, s-a făcut animal. Nevăstuica fuge numai cînd pui rășchitorul de-a curmezișul la gura coteneței. Cînd se ivește o nevăstuică, i se pun o furcă și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
neglijente care, între Filipi și Andrei, lasă limbile la melițe și melițoaie, de se bat strigele cu ele pînă se cutremură pămîntul. Cine poate pune urechea la pămînt cînd se cutremură pămîntul aude oamenii de pe ceea lume vorbind, vitele răgind, clopotele trăgînd etc. Pămîntul plutește pe o apă ce se întinde dincolo de poalele cerului. Cînd se cutremură pămîntul, se bat dracii în mijlocul lui ori se în toarce pe cealaltă parte peștele pe care stă pămîntul. Dacă pămîntul se cutremură noaptea e
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu plouă, să furi tiparele cu care fac țiganii cărămida și să le arunci în puțuri, căci ei leagă ploile. Să uzi țiganii pe care-i vei în tîlni în drum. Cînd nu plouă, flăcăii vin în curtea bisericii cu clopote de la vite și cu căldări. Unii bat clopotele din turla bisericii, alții toacă, iar ceilalți scutură clopotele aduse. Cînii latră. Obiceiul se numește „fierărit“. După ce se face liniște, flăcăii merg la fîntînă, aruncă toaca, iau „apă tăcută“* și o duc
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
țiganii cărămida și să le arunci în puțuri, căci ei leagă ploile. Să uzi țiganii pe care-i vei în tîlni în drum. Cînd nu plouă, flăcăii vin în curtea bisericii cu clopote de la vite și cu căldări. Unii bat clopotele din turla bisericii, alții toacă, iar ceilalți scutură clopotele aduse. Cînii latră. Obiceiul se numește „fierărit“. După ce se face liniște, flăcăii merg la fîntînă, aruncă toaca, iau „apă tăcută“* și o duc la casele oamenilor, stropindu-i pe cei care
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ei leagă ploile. Să uzi țiganii pe care-i vei în tîlni în drum. Cînd nu plouă, flăcăii vin în curtea bisericii cu clopote de la vite și cu căldări. Unii bat clopotele din turla bisericii, alții toacă, iar ceilalți scutură clopotele aduse. Cînii latră. Obiceiul se numește „fierărit“. După ce se face liniște, flăcăii merg la fîntînă, aruncă toaca, iau „apă tăcută“* și o duc la casele oamenilor, stropindu-i pe cei care le ies în cale. (Gh.F.C.) Cînd nu plouă, oamenii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vei primi o veste. Cine vrea să aibă pușca vrăjită ca să tragă la ea orice vînat, să facă așa: să anine o icoană într-un copac și, în noaptea învierii, cînd popa cîntă Hristos a înviat din morți și trag clopotele la biserică, el să întindă pușca încărcată spre icoana din copac, ca s-o împuște. Atunci, o femeie cu părul despletit, venită anume în apropierea copacului, să cadă în genunchi și să roage pe vînător să nu împuște icoana, că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Rod Din sămînțuri să nu dai primăvara nimănui pînă ce nu-i pune tu întîi din ele, că-ți dai norocul la roade și nu se fac. Ca să-ți dea pomii bune roade, botează-i la Bobotează. De se trag clopotele în ziua de Paști toată ziua, roadele pămîntului se vor face bune. Cînd plouă la zilele mari, e anul rodos. Rofii La lehuză nu-i bine să meargă femeia cînd nu-i curată (în menstruație), căci copilul capă tă o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
aceea se pune pînza în streșina casei. Sufletul mortului șade în streșina casei pînă la trei zile, cînd se mătură. Sufletul omului mort șade patruzeci de zile în streșina casei. Se crede că sufletul mortului, pînă ce n-a tras clopotele, stă încă pe pămînt, și mortul aude toate cîte vorbesc în casă. în locul unde a murit cineva, în trei nopți se pune o strachină cu apă, ca să beie sufletul mortului care vine acolo pînă la trei zile după îngropare. Sufletul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ar fi văzut de nimeni șapte ani, se face balaur. Șerpele cînd trece drumul, îl doare capul. La Bobotează, pruncii încunjură cu clopoțele casa, grajdurile și alte edificii ca să nu se apropie șerpii. Să nu dormi duminecă dimineața cînd auzi clopotele la biserică, că trec șerpii peste tine. Cînd pui la foc un șerpe viu și-l ții așa pînă mai se frige, atunci el scoate de sub solzii lui patru piciorușe. Șerpele are picioare pe care le scoate numai cînd îl
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
zile. Cînd iei burca* de pe foc, să nu leși urma să steie multă vreme, că stai mult și bine cu vita în iarmaroc pînă să vie unu’ să te întrebe. Ca să ți se vestească o vită furată, să tragi noaptea clopotul bisericii. Cînd mugesc prin bătătură, vitele au „bun“, adică „bun de leac“, dar nu se știe unde-l țin. Se crede că vita nou fătată va fi harnică sau leneșă după cum este omul care a venit cel dintîi la casă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în cele din urmă la acea "abjurare netă a convingerilor sterile". O face în primul rând discipolul, nu o va face însă maestrul, Ov. S. Crohmălniceanu. S. Damian îi dedică faimosului critic 75 de pagini sub genericul " Pentru cine bat clopotele", o micromonografie a vieții și a operei, a aventuroasei parabole a omului și scriitorului (1921, Galați - 1998, Berlin). Tânărul Croh va debuta ca inginer constructor într-un București posteblic plin de ruine, și va sfârși în exilul său berlinez (în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în roman, este a asigura narațiunii o scenă în perfectă depliere, vizuală și caracteristică, metonimică sau simbolică. Pentru unii artiști, scena romanului organizează anticipator lumea întîmplărilor. CASE DE STICLĂ Ascultînd de ritmuri capricioase ale percepției, casele imaginare seamănă mult unui clopot de sticlă, deschizîndu-se privirii sub cele mai felurite unghiuri. Indiferent de natura fanteziei turnate în "fundația" lor, ele recompun lumea, amplasînd repere de neocolit, în două dimensiuni speciale, fundamentale ale spațiului: înlăuntrul și în afara scenei romanului. "Respiră" în ritmul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cîte o fereastră Îngustă. Ceva mai scund, În partea de nord, În formă hexagonală și alipit bisericii, un turn prin care, printr-o scară masivă de stejar În spirală se poate urca În turla bisericii, unde pe vremuri erau așezate clopotele. Acoperișul este de tablă. În 1888, turla bisericii este acoperită cu tablă groasă, În romburi, de către maitorul Zonu Za Lejir, tinichigiu din Turnu Severin. Pictura de la Început de secol-XVI- a fost Înlocuită de noi picturi În 1895, realizate de
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ASLA). A figurat în antologii cu poezii în limba română și în limba engleză, traduceri, epigrame, poeme în stil haiku și tanka. A primit premiul "Novalis" (Germania, 2003) pentru popularizarea marelui scriitor. Dintre volumele publicate, amintim: Insomnia ceasornicului (1987), Singurătatea clopotelor (1987), Fantasticul în literatură (2005), Modernismul interbelic (2005), Avangardismul românesc (2006, Editura Institutul European), Postmodernismul românesc (2007, Editura Institutul European), Neomodernismul românesc (2009, Editura Institutul European). George Bădărău, (c) 2010, Institutul European, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN, editură academică recunoscută
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a fi următoarea compartimentare: I Poezia filosofică 1. Poezia autodefinirii omenirea este dominată de manifestări contradictorii (Rugă de vecernie), omul este plămădit din materie și spirit (Portret, Nehotărâre, Binecuvântare), omul este o fire angelică, pură, o creație divină (Denie cu clopote); 2. Arta poetică cuvântul este omnipotent, atotputernic, esența universului, crezul său cel mai încărcat de forță creatoare (Rugă de seară), omagiul adus operei literare, cărții, creației spirituale (Ex-libris, Testament), elogiul adus poeziei, stihurilor (Dor dur, Din drum), estetica urâtului (Testament
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al spațiului exterior și întâlnește poezia, simbolizată prin metafora: "harfe resfirate", aflată în "zbor invers" spre esențele nevăzute și neștiute ale universului. Pentru "cântecul" său, poetul "istovește", imaginile artistice fiind simbolizate prin metafora meduzelor care schimbă culoarea apei, și formează "clopotele verzi". În sintaxa poetică predomină terminologiile științifice, neologismele cu rol de epitet, versurile lungi (13-14 silabe), rima încrucișată. Timbru În poezia Timbru, I. Barbu are în vedere definirea actului creator în genere și a celui poetic, în special, folosind convenții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și statornicia. În textul poetic, moartea este privită ca un fenomen îndepărtat, iar "gorunul" este un simbol al vieții, dar și al morții (prin transformarea lui în sicriu). Alte simboluri vin să sublinieze relația dintre viață și moarte ("turnul" și "clopotul" personificate), la care se adaugă "sicriul". Prin semnificațiile sale, Gorunul trimite la comuniunea om-natură, imaginând un dialog al omului cu gorunul, care doar receptează întrebările. Destinele lor sunt asemănătoare: omul are presimțirea morții, iar gorunul, aflat la "margine de codru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se rețin semnele rău-prevestitoare: zidirea bisericii durează șapte ani, dragostea lui Manole cu Mira a durat șapte ani; se rețin viziunile stihiale ale lui Găman, revolta meșterilor zidari, jurământul, zidirea Mirei, Manole care înainte de a se prăbuși din clopotniță trage clopotele de "parcă s-ar certa cu cerul". Năzuința lui Manole "de a zămisli noi frumuseți" va fi dusă mai departe de alți meșteri. BIBLIOGRAFIE: Balotă, N, Euphorion, EPL, București, 1969; Braga, Corin, Lucian Blaga, Geneza lumilor interioare, Institutul European, Iași
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Dragoș Vodă, ciclul Mușatinilor. În poezia eminesciană identificăm teme și motive populare: Călin-Nebunul, Revedere, Ce te legeni, Luceafărul, dar și o natură eminesciană: Sara pe deal, Dorința, Mai am un singur dor, Revedere, Luceafărul. Limbajul eminescian valorifică lexicul popular arhaic ("clopotul vechi împle cu glasul lui sara"), împletește imagini vizuale cu auditive ("Duduind soseau călării ca un zid înalt de suliți"), folosește substantive cu valoare de simbol ("Marea și cu râurile/ Lumea cu pustiurile"), plurale neobișnuite ("furtune", "grădine"), acorduri inedite între
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
frumoasă idilă, în care planul erotic se amplifică treptat și are loc un transfer metaforic între planul natural și cel uman. Sara pe deal reprezintă un moment al așteptării fericirii, al creșterii tensiunii emoționale, până când pastelul se contopește cu idila: Clopotul vechi împle cu glasul lui sara/ Sufletul meu arde-n iubire ca para". În primele două strofe, planul uman interferează cu planul naturii, dimensiunea terestră ("deal", "turmele", "apele", "salcâmul" interferează cu cea cosmică ("stelele", "luna", "cerul"), într-un tablou al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
murmură-n stână" care amplifică senzația de melancolie și mister, în prezentarea gradată a înserării, când oamenii se întorc de la câmp "cu coasa-n spinare". În această atmosferă sacră, îndrăgostitul este nerăbdător: "sufletu-i arde-n iubire ca para", iar clopotul personificat "împle cu glasul lui sara". Planul uman-terestru se îmbină cu planul universal cosmic: "streșine", "case", "fântână", "luna", "nourii". Tensiunea emoțională este susținută de imagini vizuale și auditive, de epitete și metafore plasticizate care scot în evidență chipul iubitei și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]