4,982 matches
-
În "cămara" noastră se mai găseau pe un fund de sac vreo 15-20 de kilograme de porumb boabe. Așa că am trecut la un regim alimentar de supraviețuire. Erau două modalități de consumare a boabelor de porumb: fierte în ceaun ori coapte pe plită. Am folosit, alternativ, ambele metode. Mama punea boabele pe plită și cu ajutorul lingurii de lemn le întorcea permanent să nu se ardă. Unele se rumeneau, altele se înnegreau, iar mama le trăgea la marginea plitei , le lua ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mâncam încet. Nu ne grăbeam. Nici n-am fi putut. Boabele astea erau mari, solide, foarte greu, poate chiar imposibil de înghițit, întrucât riscai să-ți rămână în gât și să te îneci; să mori sufocat. Sfărâmarea boabelor de porumb coapte pe plită constituia un test anevoios și riscant pentru dentiția oricărui om necăjit care ar fi fost obligat de împrejurări să se delecteze cu un asemenea meniu, fiindcă după ce se răceau boabele deveneau mult mai dure și mai pietroase decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Începuse școala. Într-una din aceste zile, imediat după încetarea crivățului, ne-a surprins în mod plăcut vizita unei distinse doamne. Noi tocmai "serveam masa", având în centrul ei binecunoscuta farfurie de aluminiu în care mama pusese boabele de porumb coapte pe plită, peste care presărase nițică sare pentru a le face mai gustoase, mai atractive. Deodată s-au auzit niște bătăi slabe la ușa din hol. Mama, mi se pare că bate cineva la ușa de afară, zise Mircea. Du
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
apoi să le trimită din nou în cavitatea bucală așa cum fac oile pentru a te bucura de gustul și aroma unor bucate delicioase?? Ce grozav ar fi, nu? Căci noi ne săturaserăm până în gât de boabele de porumb "dintele calului" coapte pe plită. Ce minunat ar fi fost dacă am fi avut și noi măcar o bucățică de mămăliguță cu o foaie de ceapă întinsă în sare. Oh, Doamne! "Pasărea mălai visează și flămândul praznicul." (Proverb) Odată cu intrarea doamnei în cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fumul s-a răspândit în cameră, încât am crezut că vom muri asfixiați. Dacă nu ne-ar fi salvat domnul primar cu niște oameni de suflet, eram demult pe lumea cealaltă. Da, doamnă, mâncăm în fiecare zi boabe de porumb coapte pe plită ori fierte în ceaun, încât ni s-au acrit și mațele și inima și sufletul, rumegând ca oile la boabele astea insipide și pietroase de ne-au crăpat și ne-a sărit smalțul dinților de atâta zuruială și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
revenit și morarul-șef. Ținea în mână o pâine. O pâine obișnuită, făcută din făină albă, frumos rumenită și proaspătă, de formă dreptunghiulară. S-a apropiat de noi mai mult alergând. Iertați-mă copii; am întârziat puțin până s-a copt pâinea. Iat-o! Și a ridicat pâinea rumenă și aburindă sus de tot, cu ambele palme desfăcute, așa cum procedează moașele mai vechi în meserie, când după expulzarea fătului din fosta locuință, așezându-l pe un scutecel purtând urmele evidente ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
între voi. Uite, aici curge produsul finit. Ungeți-vă pâinea cu ulei și mâncați. Nu uitați de cățelandru. ...După nouă zile și nouă nopți de chin, după un calvar îngrozitor, hrăniți la limita subzistenței cu boabele de porumb "dintele calului" coapte pe plită de ne clănțăneau și ni se spărgeau dinții în gură de atâta ronțăială și ni s-au veștejit și s-au subțiat mațele încât era cât pe ce să dăm ortu' popii, toți cei șase copii laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ridică un mini-cartier de blocuri ultra-confortabile (terase largi, camere cu ferestre imense, apartamente utilate complet) iar Florian profesează ca tânăr lup, avocat de afaceri la Hamburg. Bănuiesc că duminica aprinde butelia cu gaz în grădinița ultra-verde din spatele vilei și mai coace un cârnat cu gândul la Geneva.) "Ma lecture se déroula dans un état d'irritation croissante et je l'achevai comme un dévoir conjugal" (Serge Moscovici despre romanul Madame Bovary, în cartea sa La chronique des années égarées). 21 septembrie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
devine iarăși "femeie". Cu alte cuvinte, negrii o obligă să le facă de mâncare în bucătăria comună, în timp ce ei se uită la televizor. Le văd adesea cum urcă și coboară ezitant scările cu farfurii pline de ouă ochiuri și pâine coaptă la toaster. Atunci când știu să prepare un ou ochi am văzut și cazuri disperate, toți băieții prezenți în bucătărie uitându-ne la neputincioasă cu nedisimulată ranchiună sexuală. Lungi discuții amicale în bucătăria noastră comună cu studenții nemți, austrieci, francezi etc.
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
litri, cam cum sunt cele de supă. Evident că după coacere nu reușesc să le scoată la suprafață, în râsetele celor din jur. Dialoghează între ei cu o voce înaltă, dând tot timpul impresia că se ceartă. Amicul canadian David coace într-un nor de fum un hamburger gras, pe care a uitat însă să-l decongeleze înainte de operațiune. Iar eu mănânc pe un colț de masă o supă de pui, cârnat "polonez" și brânză cedar cu ceapă reminescență balcanică a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rafinați dau premi peste premii acestui gen de film iranian: au sentimentul că regăsesc pe ecran ceea ce ei au pierdut de multă vreme, virtuțile sărăciei și ale Tradiției, copii care se comportă ca niște copii și nu ca niște maturi copți înainte de vreme. Vineri seara. Mănânc paste cu sos tomat în imensa bucătărie a Pavilionului Parent. Trei șeici de cartier îmbrăcați în alb, cu babuși în picioare (un fel de papuci întorși spectaculos la vârf, la fel ca aceia purtați de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
seama că, de data asta, mi-l citea pe furiș soțul. Și-acum, răspunsul poate cel mai adevărat, dar secret. E mult mai comod și mai ușor să transpui ideile altora de cât să frămânți, să dos pești și să coci propriile tale idei. Îmi place grozav for mularea dumneavoastră - dacă am fost „pețită de edi tori“. Nu, editorii m-au „pețit“ numai pentru tradu ceri. Domnul Gabriel Liiceanu, care mă cunoaște mult mai puțin decât alți editori, este primul care
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
al acestei ere a ideii, situându-se prin exemplul său personal în fruntea creativității umane în România de astăzi. Exemplu care ne însuflețește pe toți, exemplu de efervescență a gândirii și de valorificare a ideilor creatoare.“ (Contemporanul, 19 noiembrie 1971) COCEA Dina „Având cinstea, ca reprezentant al ATM, să particip la consfătuirea prezidată de tovarășul Nicolae Ceaușescu, am impresia că am înțeles, poate, mai bine, importanța momentului pe care îl trăim în teatrul românesc. Am înțeles în special, și am reținut
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spre comunism.“ („Patriotismul socialist, revoluționar, parte inseparabilă a operei de construcție socialistă, a formării omului nou“, Era socialistă, 10 aprilie 1988) PETRESCU Florin Chemarea Glasului Patriei de la Pankov (nota V. I.) „Nu-ți mai spun nimic ponoare, lanuri unde pâinea coace, glasul tânăr de tractoare, bătrâneștile cerdace? Nu-ți tresare oare-n sânge, cu acorduri lungi și vii, coarda dorului ce plânge sub arcuș de pribegii? Ai lăsat țara desculță, înglodată-n umilință, cu pestelcă sărăcuță și c-o singură catrință
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
încearcă să reconstituie mental prima sa întâlnire cu școala din satul de baștină. Era tot mijloc de septembrie. El împlinea șapte ani abia la sfârșitul anului calendaristic și părinții hotărâseră să-l mai țină un an acasă, să se mai coacă la minte, deși în evidențele școlii era trecut ca viitor elev. Când în prima zi de școală i s-a constatat lipsa, în aceeași zi s-a înființat învățătorul care avea clasa I la poarta părinților, cerându-le lămuriri de ce
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nici măcar o picătură de apă. A urmat vacanța de vară, care avea același curs ca de fiecare dată dar am avut o mare neplăcere, călcâiul de la piciorul drept s-a infectat s-a făcut ca un buboi care a copt și a crescut în așa hal că nu puteam merge. Noi mergeam desculți toată vara, aici mă refer la toți copii din colonie inclusiv fetele. În felul acesta era logic că am călcat în ceva care a produs infecția. Neputând
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pățit alta. Era în timpul cireșelor coapte și unul din colegii de trupă Toni avea cincisprezece cireși care aveau un timp de coacere de o lună, deoarece erau de soiuri diferite. Intrau în pârg la mijlocul lunii iunie și ultimele cireșe se coceau la finele lunii iulie. Absolvenții clasei a V-a Română Meniul zilnic, erau cireșele servite direct de la sursă, adică cățărați în cireș. Dacă trei ani în vacanța de vară am avut probleme cu călcâiul de data aceasta numai Dumnezeu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de până atunci trebuie lăsate în urmă. - Dar cum poți șterge trecutul? - Normal ar fi, când nu mai iubești să nu mai suferi, să o iei de la capăt. - Uneori dragostea se construiește încet, ca o casă. - Eu cred că dragostea coaptă la foc mic e cea mai bună, cea mai durabilă. Se bazează foarte mult pe sentimente. - Sau să fii ca o santinelă la poarta inimii, să poți vedea lucrurile mai limpede. - Oricum ar fi, o dragoste nouă o șterge pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prin care mă plimb cu gîndul în ceasurile de insomnie, Tamara care n-a putut să-mi fie amantă deși ar fi vrut, iar acum mi-i la fel ca o soră, m-a pus în fața acelei răscolitoare întrebări: sînt copt? Da, hotărît lucru! Sînt copt pentru căsătoria mea cu Livia. Sînt sigur că am în mine forța necesară de-a fi pentru Livia mai mult decît un soț. Dacă unii scriitori fac elogiul dascălilor la școala cărora s-au format
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gîndul în ceasurile de insomnie, Tamara care n-a putut să-mi fie amantă deși ar fi vrut, iar acum mi-i la fel ca o soră, m-a pus în fața acelei răscolitoare întrebări: sînt copt? Da, hotărît lucru! Sînt copt pentru căsătoria mea cu Livia. Sînt sigur că am în mine forța necesară de-a fi pentru Livia mai mult decît un soț. Dacă unii scriitori fac elogiul dascălilor la școala cărora s-au format, eu am clipe cînd simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tresărit, micșorîndu-mi pasul. De ce? Pentru că e Tamara?! femeia pe care o caut cu privirea de atîția ani?! Nu. Asta nu trebuie să se mai întîmple azi am încheiat socotelile cu ea. Atunci?! Tamara mi-a pus azi o întrebare: sînt copt? Și eu i-am răspuns că da. Ba mai mult: am privit adînc în sufletul meu și mi-am zis că pot pune în balanța iubirii la fel de mult cît Livia, alături de care trebuie să fiu cu tot ce am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
toate, și-a spus cuvîntul și acum: respectul meu din salut se reîntoarce asupră-mi prin ajutorul dat de secretară să ajung la tovarășul Amariei. Atîtea femei frumoase atîtea ființe nobile!... Tamara, cu sfatul ei de soră mai mare "sînt copt pentru căsătoria cu Livia?" Livia, viitoarea mea parteneră de viață; apoi doamna Cristescu și fata cu ochi frumoși, de la I.L.L.; atîtea suflete deosebite, revărsate în fiecare gest. Cum le-aș mai fi recunoscut și apreciat dacă nu era femeia aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
clipa cînd am intrat. I-am simțit mereu privirea, grea și răscolitoare, vrînd să mă facă s-o privesc. Are părul brumat, ca o coroană de măr înflorit. "Tamara, noaptea mea de Ajun", îmi zic, privind-o în treacăt. Sînt copt pentru a mă căsători cu Livia? iată întrebarea ei, la care am impresia că nu am reușit să răspund. Ceva scîrțîie și nu-mi pot da seama ce. Livia nu și-a ocupat încă un loc stabil în sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o cămașe brodată, merge pe stradă ridicându-și rochița până în barbă ca să se vadă broderia. Zeișan e ca un idol barbar omnivor. O scenă la care am participat. Eram în vizită la Menaru; ea își cumpărase un porumb să-l coacă, de vreo 35 cm. Îl frigea la jar. Zeișan sta lângă el, pândind. Noi luam cafeaua. Când am terminat noi, Zeișan mâncase și ea toată druga de porumb. Când îl întrebăm pe Muedin ce face Zeișan, spune cu pronunția lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
numerele acestora pe listă. OK. Altceva? Mă uit iar în jur și atenția îmi e atrasă de o mare strălucitoare de crom. Uau. Trebuie neapărat să avem și noi un aparat de înghețat iaurtul. Și unul pentru gofre. Unul pentru copt pâinea, un storcător și un cuptor cu microunde Pro Chef Premium. Notez toate numerele și mă uit în jur cu un oftat de satisfacție. De ce naiba nu m-oi fi înregistrat până la ora asta? E ocupația perfectă! Să cumperi fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]