17,484 matches
-
turcă și limbajul curtenilor, mi-am făcut prieteni la diwan și am negociat alipirea Algerului la sultanatul otomanilor. Cu asta am să mă fălesc până în ziua Judecății. Mâna lui mătură aerul într-un gest larg. — Acum, de la hotarele Persiei până pe coastele Maghrebului, de la Belgrad până în fericitul Yemen, există un singur imperiu musulman, al cărui stăpân mă onorează cu încrederea și bunăvoința sa. Continuă, cu un accent de reproș deloc ascuns: — Dar tu, ce-ai făcut în toți acești ani? E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am regăsit cu toții în port, înveșmântați cu straie noi și dați cu parfumuri. Cel mai frumos galion al lui Abbad ne aștepta, gata să ridice ancora spre Tunis. Un ultim cuvânt scris pe cea din urmă filă, și iată deja coasta Africii. Albe minarete din Gammarth, nobile rămășițe ale Cartaginei, acolo la umbra lor mă pândește uitarea, spre ele se abate viața mea după atâtea naufragii. Devastarea Romei după pedepsirea orașului Cairo, focul de la Tombuctu după căderea orașului Granada: oare nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
omor pe regele batavilor, Julius Civilis. În bucătăria enormă, mirosind a mirodenii, bucătarii, paharnicul și sclavii se întorseseră la mese și la cratițele aburinde. Listarius termină de tăiat prazul și puse pe foc o cratiță de cupru în care așeză coastele de porc și picioarele de iepure pe care le preparase mai înainte. Adăugă prazul, indiferent la privirile curioase cu care bucătarul-șef îi urmărea mișcările. Trase cu urechea la discuția celorlalți. — Eu sunt mulțumit că Galba e împăratul nostru. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe mine când vei dota armatele care vor distruge puterea lui Vitellius. 25 Era o după-amiază târzie când Antonius ajunse în micul oraș Pietas Iulia, situat în punctul extrem al Peninsulei Histria și mărginit la miazănoapte de marea a cărei coastă, spre deosebire de cea care se vedea în față, de partea cealaltă a Adriaticii, era dantelată, cu multe golfuri mici cu apă cristalină, pline de pești. Gymnasium-ul lui Proculus se ridica în vârful unui promontoriu, printre măslini, vii și stupi. Acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de bucătar. Cel invincibil... care nu ucide niciodată... — Vorbești de Orpheus, secutor-ul? E de necrezut că nu ucide. Eu nu... — Tăceți! îi întrerupse bucătarul-șef. Nu știți că, deși îi aparține lui Vitellius, Orpheus îi stă ca un ghimpe în coastă? Cică Vitellius vrea să-l vadă murind în luptă... Ar vrea să-l omoare Skorpius, care l-ar învinge cu siguranță, dar un prezicător a interzis lupta dintre ei doi, nu știu din ce motiv. — Ssst! făcu cocoșatul. Despre anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zile ale lunii decembrie din anul 69 d.Hr. - un an crucial în istoria Romei, când a fost zdruncinat echilibrul politic al imensului Imperiu care, în acea epocă, se întindea din Britannia, în nord, până în Judaea, în Africa, și de pe coasta lusitană a Atlanticului până la gurile Dunării. Evenimentele din anii 68-69 d.Hr. au marcat o cotitură în istoria Imperiului Roman, după cum scrie istoricul latin Tacitus, îngăduind ca împărații să fie aleși și în afara Romei. Până atunci, ei trebuiau să provină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
supraîncălzit“ citea din ziar domnul Chawla. „Fenomenul se datorează cenușii vulcanice eliminate în atmosferă de ultimele explozii active din Țara de Foc.“ La puțin timp după aceea citea oricui voia să-l asculte: „Problema își are originile în curenții de pe coasta vest-africană și mișcările moleculare inexplicabile observate în calotele polare.“ Și apoi: „Irakul încearcă să fure musonul creând în mod deliberat un front de presiune scăzută deasupra provinciilor și deturnând vânturile de deasupra Indiei.“ Ba chiar: „Un muzician maghiar se oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fereastra autobuzului care încetinise, alungat de enervarea care îl cuprinsese la auzul vocii cotoroanței. Pasagerii uimiți care priviseră întâmplător pe fereastră în timp ce autobuzul își continua drumul, îl văzură pe Sampath alergând spre sălbăticie, spre o livadă ce se zărea pe coasta dealului. Alerga cu un sentiment acut al urgenței. Peste tufișuri, printre buruieni. În fața sa zări un copac, un arbore străvechi, cu tăcerea prinsă între crengi ca o rugăciune. Ajunse la baza lui și fără să facă vreo pauză, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
plesnindu-și tălpile papucilor de plastic de călcâie. Luară exact același autobuz pe care îl luase și Sampath când pornise în călătoria sa în afara Shahkot-ului și coborâră aproape de locul în care sărise el pe fereastră ca să fugă în sus pe coasta dealului; acolo, departe de marginea orașului, își croiră drum prin încrengătura de poteci care duceau în livada cea veche ce dăduse odată destule fructe ca să fie expediate și vândute la New Delhi. Dar fusese abandonată deja de ani buni, fructele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fructe ca să fie expediate și vândute la New Delhi. Dar fusese abandonată deja de ani buni, fructele dobândiseră un iz sălbatic, crengile crescuseră unele într-altele, fiind acum folosită ocazional pentru păscutul caprelor. Copacii livezii se întindeau aproape pe toată coasta dealului, până sus, mărginind pădurea de cercetare a universității. Hotărâți și cu un scop bine stabilit, membrii familiei Chawla trăncăneau și țipau în sus spre frunziș. Într-un târziu, în capătul cel mai îndepărtat al desișului de guave, chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o dimineață, la scurt timp după Predica din Arborele de Guava, când devenise evident, după părerea ei, că nimănui nu îi păsa că viața din Shahkot a lui Pinky Chawla fusese atât de neplăcut întreruptă de mutarea lui Sampath pe coasta dealului. Totul fusese foarte bine timp de o săptămână sau două, dar ajunsese la concluzia că dacă situația aceea se transforma într-un aranjament permanent, nu-i convenea. Numai că domnul Chawla se gândea la altele. I se acordase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de mirosul misterios din acea zi din livadă. O urmă a acestuia mai stăruia în pielea și hainele sale. Se putea oare ca Sampath să fie drogat? Ce se gătea în ceaun? Fără îndoială, fuma ganja - creștea sălbatică pe toată coasta dealului. Dar oare lua și opium? Și cine mai știe ce? Spionul rămase pe gânduri până târziu în noapte. 11 Departe, pe o coastă a dealului, umbla femeia responsabilă cu hrana lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să fie drogat? Ce se gătea în ceaun? Fără îndoială, fuma ganja - creștea sălbatică pe toată coasta dealului. Dar oare lua și opium? Și cine mai știe ce? Spionul rămase pe gânduri până târziu în noapte. 11 Departe, pe o coastă a dealului, umbla femeia responsabilă cu hrana lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de cercetare a universității, care dispărea și reapărea printre copaci, ieșind la iveală în locul unde pădurea și câmpul de învecinau, parcă să verfice starea capcanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
trecu mult până când trupa din Shahkot, prezidată de Maimuța de la Cinema, se transformă într-un oaspete regulat al câmpurilor și pădurilor ce înconjurau livada. Rareori se aventurau afară din oraș și oamenii se întrebau de ce făcuseră această călătorie sus, pe coasta dealului - oare chiar și comunitatea de primate primise vești despre Sampath și organizase o vizită? Maimuțele, când veniseră prima dată, îl priviseră pe Sampath, ciudatul membru sedentar al altei specii, pe care îl zăriseră pe domeniul lor obișnuit, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce în picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își întrebă fratele, care stătea sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi de pe braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
putea de repede. Păstrând ceea ce spera să fie o distanță care nu dădea de bănuit, spionul încerca să nu o piardă din ochi pe Kulfi, dat fiind că uneori o pornea la-ntâmplare, alteori cu țintă precisă în sus pe coasta dealului, dovedind cam tot atâta preocupare pentru menținerea drumului cât o albină. Kulfi începuse să se simtă puțin plictisită de ceea ce găsise până atunci în pădure. Căută sub o piatră, lângă un arbore cu lalele, de-a lungul unui pârâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un licăr de speranță, era clar că va fi recompensat cu o promovare. Iar promovarea presupunea transferul din Shahkot. Oh, cât își dorea să fie transferat din acest loc nesănătos într-unul pașnic și liniștit. Undeva, poate în regiunea de coastă din India sudică, pentru că auzise că la Kerala oamenii erau extraordinar de sofisticați și politicoși. Și, fără-ndoială, va fi odihnitor să locuiască lângă ocean. Își expuse planul în fraze elegant formulate, unul din talentele sale cele mai de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se schimbaseră de când venise în livadă, cu atât de puțină vreme în urmă. Cât de repede se preschimba tocmai în ceea ce sperase să lase în urma lui pentru totdeauna. Reclame urâte desfigurau copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din livadă! Oare nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
săi în suferință, punându-i să se miște în ritm, să sară din copaci, să alunece în jos pe frânghii, să facă flotări și genuflexiuni și să alerge multe mile de colo până colo, în sus și-n jos pe coasta dealurilor, atât de mult încât oamenii se plângeau nu numai maimuțele perturbau liniștea, afurisiții de militari făceau la fel. Tropăind prin grădini și călcând florile în picioare, alergau pe proprietățile private, lăsau urme prin straturile de flori și grădinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a minții și vederii sale. Nu erau sate, case, oameni... Doar păduri și stânci luminate de soare și apa vie, dură și albă. Privi plin de gelozie păsările care zburătăceau în jurul lui în căutare de firimituri: creaturile acestea micuțe, cu coaste delicate, cu aripi ale căror bătai dădeau la iveală inimi ușoare ca zăpada prin aerul limpede. Pe chip i se întipărise o expresie disperată, de om vânat. — E în altă lume, șopteau plini de venerație adepții, în timp ce Sampath nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
delicios. Acesta era planul. Nu știa sigur cum avea să decurgă exact, dar era încredințată că, în mijlocul confuziei iscate, avea să reușească. Mirosul de ierburi și fructe, de mirodenii și condimente, umplea aerul și, prin urmare, toată lumea care dormise pe coasta dealului în seara aceea visa la mâncare, de la adăpostul paznicului din capătul de sus al drumului și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dea jos. Chiar ar fi trebuit obligat să coboare mai devreme. Deja era periculos. Dar... stai o clipă... — Sampath, strigă el, Sampath, Sampath, Sampath... Copacul era gol. — Sampath. Vocea domnului Chawla se transformă într-un țipăt care răsună pe toată coasta dealului și-i strânse inima. Cele mai negre temeri ale sale se adeveriseră. — Sampath, se văicări el, Sampath, unde ești? Unde ești? Ammaji alergă la arborele de guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tineri Doi aveau busturile dezgolite, slăbănoage, păroase, în timp ce al treilea era o adunătură chircită din petice de piele cu ținte și resturi de jeans. Am remarcat că intrarea spre mansarda lui Fielding era exact în spatele lor, o ușă numerotată printre coastele negre... Mi-am încheiat cu un gest elegant nasturele de la mijloc al noului meu costum (alburiu cu tiv negru: nu prea sunt de asta - tare aș vrea să fii aici, tare aș vrea să fii aici și să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înapoi, sau s-a ținut la distanță și pumnul meu a izbit în raftul de deasupra capului său. M-am rotit încercând să lovesc cu dosul pumnului, am căzut peste scaunul jos și spătarul ascuțit mi s-a înfipt în coaste. Am continuat să mă arunc. Am țopăit prin cameră ca o maimuță mare într-o cușcă strâmtă. Dar n-am reușit să-l ating. O, Doamne, pur și simplu nu e aici, nu e aici. Ultima lovitură m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu-mi mai aparțin, pentru că nu fac parte din societate și tare aș vrea să evadez din cadrul speciei... Data 8, ...astăzi mi s-a pus o întrebare existențială, cu acel soi de cinism care vrea sa desfiinteze un ghimpe în coasta cuiva... nu contează de către cine... individul nu interesează prin nimic...... ceea ce contează este întrebarea, și mai mult decât atât, contează răspunsul... „cine ești tu, în definitiv?”...sunt o idee... sau doar un colaj de idei... sau doar o impostură de
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]