5,487 matches
-
are nevoie. În sfârșit, o echipă interdisciplinară poate fi o soluție pentru volumul mare de cunoștințe pe care-l necesită munca geneticianului, iar plasarea într-o clinică sau cabinet adecvat utilate, devine o necesitate (chiar pentru simpla consultație). Se poate conchide fără rezerve că omul reprezintă un obiect deosebit de interesant pentru studiul genetic. Indiscutabil că dificultățile nu trebuiesc minimalizate. Totuși, progresul continuu al geneticii medicale generează optimism tonic ce ne permite să acționăm pentru cunoașterea tot mai aprofundată a structurilor și
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
corelată cu medicina trupului poate să le lecuiască, dar mai ales să le prevină (profilaxie). Avînd în vedere că toate procesele fiziologice sunt dependente în ultimă instanță de optima penetrare a luminii (radiației electromagnetice) în organismul uman (animal), am putea conchide: 1. starea de sănătate este o funcție a transparenței la lumină [Botez, 2002] printr-un cod bară individual al organismului omenesc, în raport cu diferite tipuri de stimuli, externi și/sau interni; 2. redobândirea stării de sănătate presupune restabilirea (info)energetică integrală
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
sau pe baza comparării ei cu un model „ideal” de structură, s-ar putea determina nivelul calitativ al celor nouă parametri. Spre exemplu, constatându-se că într-o întreprindere există 4 niveluri ierarhice, iar în alta 7, s-ar putea conchide că structura organizatorică a primei întreprinderi dispune de suplețe și de economicitate, în timp ce structura organizatorică a celeilalte întreprinderi este mai puțin suplă și destul de costisitoare. De asemenea, prin aplicarea unui chestionar tuturor cadrelor de conducere din întreprindere (fie că este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să fie competent în conducerea grupului depinde, în mare măsură, de caracteristicile grupului. Concluzia finală a lui Hemphill este aceea de a fonda conducerea pe exigențele situației (Hemphill, 1949, apud Montmollin, 1956, p. 1227). Chiar Stogdill a fost nevoit să conchidă: calitățile, caracteristicile și aptitudinile necesare unui șef sunt generate și solicitate în largă măsură de situația în care el trebuie să conducă, ceea ce l‑a determinat ca, la cei cinci factori asociați conducerii, reieșiți din analiza celor 124 de lucrări
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
adaptat mai bine expectațiile la niveluri mai realiste, fiind, de aceea, mai satisfăcute cu recompensele disponibile. Deși s-au constat diferențe în ceea ce privește ,,contribuția” sau ,,aportul” factorilor de mai sus în producerea satisfacției sau insatisfacției, nu de puține ori s-a conchis că acestea erau mici și inconsistente. De exemplu, un studiu efectuat pe 102 profesori universitari (51 bărbați și 51 femei) care aveau același nivel de instruire și vechime în muncă dețineau același titlu și lucrau în același departament academic a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sociale, fără teama de a greși, în timp ce pe un altul sarcinile noi, variate, neprevăzute, îl pot solicita prea mult, concentra și, în final, obosi, ceea ce face ca el să nu fie suficient de motivat de aceste sarcini. Am putea deci conchide că munca, conținutul ei se pot transforma într-o adevărată sursă motivațională numai în condițiile în care personalul îi acordă o anumită valență pozitivă. Abia atunci, atât un conținut bogat, cât și unul sărăcăcios și neinteresant pot motiva în egală
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1974-1980, au identificat asocierea burnout-ului cu: eșuarea și epuizarea; pierderea creativității, pierderea implicării în muncă; duritatea colegilor, muncii și instituțiilor; răspunsul la stresul cronic în dorința de a reuși; sindromul atitudinilor de distanțiere față de client și de sine. Ei au conchis că definițiile anilor ’70 prezintă burnout-ul ca # un răspuns la stresul emoțional cronic cu trei dimensiuni: 1) epuizarea emoțională și fizică; 2) diminuarea productivității; 3) supradepersonalizare (Perlman, Hartman, 1982, p. 293). # Atitudinele practicienilor și cercetătorilor față de burnout au fost total
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
viață mai „încordat”, dar și în cele cu un stil de viață mai „relaxat”, concluzia potrivit căreia „epuizarea și efectele ei se răspândesc pe întreg globul” a început să se impună. Se susține chiar că „există dovezi suficiente pentru a conchide că epuizarea nu este limitată la un anumit grup cultural”. Totodată, se precizează că # este nevoie urgentă de explorări mai sistematice asupra factorilor culturali legați de experiența epuizării, precum și asupra consecințelor epuizării în diferite țări (Cooper, Dewe, O’Driscoll, 2001
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
spre descoperirea modului de transmitere a contagiunii - direct sau indirect, a ponderii pe care o deține contagiunea în producerea burnout-ului s-a spus că ea deține doar o parte din variantă, dar nu determină integral burnout-ul; în fine, s-a conchis că burnout-ul este susceptibil de a se concentra în anumite grupuri și de a se transmite independent de mediul și condițiile muncii. Toate acestea au condus la concluzia că „atunci când burnout-ul este în aer, el devine un fenomen contagios” (Truchot
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și comportamentelor presupune ideea de comunicare, mai ales cea realizată prin intermediul mass media, căreia îi este proprie schimbarea atitudinii și comportamentelor noastre și ale altora; joc și distracții comunicarea înțeleasă ca mijloc de destindere, de a face glume etc. Autorul conchide, arătând că acestea nu sunt singurele scopuri ale comunicării, dar pe acestea le consideră cele mai importante. 2. Tipuri de comunicare Actul comunicării se realizează prin intermediul imaginilor, noțiunilor, ideilor, având un conținut informațional facilitează manifestarea conduitelor umane afective, producând consonanță
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
ro - Limba pelasgică). Având în vedere că s-a demonstrat că valahii sunt urmașii direcți și continuatorii pelasgilor, păstrându-le chiar numele (vezi evoluția pelasgi-pelahi- velahi - valah i- după aceleași legi universal valabile, dezbătute în tot parcursul demersului nostru), putem conchide că protodaca sau pelasga este aceeași limbă cu latina prisca, adică limba strămoșilor comuni și ai dacilor și ai romanilor și nu numai. Rămâne să fim deschiși oricăror sugestii care duc la anularea așa-ziselor pete albe sau negre din
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
extindere a Înțelesului cuvântului „rasism” ( În varianta extinsă a termenului, găsim În mod explicit pe lângă această discriminare și discriminările pe criterii de religie, cetățenie sau etnie), iar pe de altă parte, stabilirea unei interdicții. Interpretând literal textul articolului, am putea conchide că naționalismul este la fel de strict interzis ca și rasismul și că, prin urmare, constituie un delict. S-ar putea spune același lucru despre discriminarea etnică și despre orice formă de integrism sau de fundamentalism religios, inclusiv despre anticlericalism sau despre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
culturi minoritare, neolocutori voluntari, care afișează simboluri de referință, mergând uneori până la stereotipuri sau până la reconstruirea artificială a unei identități (a unei limbi, a unei culturi) pe care n-o recunosc nici măcar membrii efectivi ai grupului de apartenență vizat. Vom conchide așadar că sentimentul de „Sine” depinde de existența Celuilalt: orice identitate colectivă Înseamnă, În același timp, incluziune pentru cei care o Împărtășesc (in-group) și excluziune pentru cei care nu o Împărtășesc (out-group) (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995, pp. 134-135, cu rezerva
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de a confunda varna cujati (castele propriu-zise). O bună referință În acest sens o constituie analizele lui Emile Sénart (Sénart, 1894), care face o distincție utilă Între diviziunea pe clase, fenomen comun, și separarea pe caste, fenomen unic, și care conchide că originea regimului castelor nu trebuie căutată În cele patru varna vedice (vezi, de asemenea, Weber, 1971). După cum scrie Bouglé, un astfel de regim „se Întâlnește, În măsura În care o formă socială se poate realiza În toată puritatea ei, realizat În India
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
construcția rousseauistă a Înțelepciunii și infailibilității legii” (Vedel, 1992, p. 641), iar de cealaltă ă constituționalismul american, a cărui principală grijă este să asigure protecția „Împotriva tuturor uzurpărilor puterilor legislative sau executive” (Madison, citat de Lacorne, 1993, p. 18). Putem conchide,Împreună cu Marcel Gauchet, că declarația franceză este fondatoarea unei ordini politice, pe când cea americană nu este decât păstrătoarea unei ordini politice deja stabilite (Gauchet, 1989, pp. 36-59). Această nouă ordine politică, bazată pe revoluția drepturilor omului, a avut influența considerabilă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai târziu, francezii au acordat o importanță sporită preambulului la Constituția din 1958, Încorporându-l În Constituția propriu-zisă. Au dispus astfel de „un aparat de referință fără de care orice control al constituționalității este neputincios” (Roussillon, 1991, p. 48). Lacorne poate conchide acum că „o țară vestită pentru legicentrismul său și pentru tradiția sa rousseauistă s-a transformat Încetul cu Încetul Într-un stat de drept, În care se recunoaște În sfârșit că «legea votată nu exprimă voința generală decât dacă respectă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că liberalii (liberals) ar fi În mod necesar incapabili să se deschidă spre diferență. Este, dimpotrivă, specific liberalismului, În numele prezumției egalei valori a culturilor, să permită exprimarea politică a acestora. Totuși, este incoerent să pretindem că la sfârșitul examinării vom conchide că sunt egale ca valoare, liberalismul neputând fi confundat cu relativismul cultural. Deși Taylor a contribuit mult la popularizarea noțiunii de recunoaștere, se cuvine să subliniem reticența sa În a prescrie un multiculturalism aplicat. Citându-l pe Roger Kimball, el
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un comportament care nu este „captiv” sau detașat de orice context, ci „tranzacțional”, În același timp structurat (cu referire la organizări simbolice) și supus fluctuațiilor (În funcție de tipul de scrutin, de miza consultării sau de gradul de mediatizare al campaniei). Vom conchide, În acord cu Raymond Ledrut, care, Într-o notă critică publicată cu puțină vreme Înaintea morții, ne reamintea că „dacă În actor sunt legate indisolubil, deși conform unor modalități multiple și schimbătoare, individualul și socialul”, prin această prezență și prin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
De ce naiba v-am dat bilet?“ Doamna îi atrage atenția că i-a vorbit frumos și nu are nici un motiv să o repeadă așa. Șoferul: „Nu mai faceți atâta scandal, e vina matale dacă nu te uiți pă bilet.“ Bătrâna conchide sec și bătrânește: „Dar știu că v-ați sculat cu fundul în sus de dimineață.“ Întâlnesc astfel de episoade zilnic. M-am obișnuit cu ele, nu pot nega, dar în același timp le detest cu aceeași forță, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de la aceste premise, se poate stabili că, dacă creația este un produs (un rezultat) al unei activități, nu orice produs este o creație, ci numai produsul individualizat în mod voit și cu statut de unicat, de noutate singularizată. Se poate conchide, de aceea, că numai atunci cînd inovația este proiectată și urmărită pentru a avea anumite trăsături și atunci cînd este unică și nerepetabilă se realizează într-adevăr o creație. Din aceste motive, a n a l i z a d
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o propoziție ce exprimă o noutate în domeniu este valabilă pentru continuarea unei cercetări sau a unei dezbateri. Există și un tip de demonstrație indirectă (sau apagogică) care probează falsitatea unei teze ce contrazice teza de demonstrat și atunci se conchide asupra adevărului acesteia din urmă. În toate situațiile însă, demonstrația este o procedură de a convinge în legătură cu ceva, este o formă de persuadare a locutorului pornind de la ceea ce el admite că este adevărat sau evident. Întrucît, din punctul de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
istoriografiei moderne, care vizează și relația dintre credință și istorie, au fost formulate de istoricul german Ernst Troeltsch la începutul secolului trecut, în eseurile Uber historische und dogmatische Methode în der Theologie și Semnificația istoricității lui Iisus pentru credință, unde conchide că imaginea tradițională a lui Hristos a fost zdruncinată de criticismul istoric. Textele biblice, scrie autorul, trebuie supuse aceleiași critici ca orice document istoric. Primul principiu, al criticismului, impune istoricului să analizeze toate evenimentele trecutului pe baza unei critici amănunțite
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
actorul fără de care spectacolul istoriei nu se poate înfăptui. Dacă, în tragedia greacă, dramatismul culminează cu sancționarea hybris-ului eroului de către nemesis-ul zeilor, în istoria mântuirii dinamica raportului om-Dumnezeu este cea care definește și jalonează istoria. Analizând acest raport, Berdiaev conchide că "istoria nu este numai planul Revelației divine, este de asemenea și reciproca revelare a omului, și acest fapt face din istorie o atât de teribilă și complexă tragedie"88. Din conflictul aparent al libertății umane cu voința divină se
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
istoria seculară este ceea ce distinge apologia creștină a lui Augustin de teologia politică a lui Bossuet sau de filozofia istoriei a lui Hegel 71, fapt care se explică prin preeminența grației divine în raport cu libertatea umană. Prin viața și scrierile sale, conchide Marrou, "Sfântul Augustin ne învață prin puterea exemplului personal în arta supraviețuirii într-o epocă a nenorocirilor"72. Dacă ne referim la prima concepție originală asupra istoriei recente în Europa medievală, înainte de secolul al XII-lea, cea mai prolifică în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
colectivă a umanismului și a imaginii omului. Doctrinele lor reprezintă două căi de ieșire din criza umanismului, două căi de a transforma umanismul în antiumanism și, în cele din urmă, în două forme de autodistrugere a omului. "Nietzsche și Marx, conchide Berdiaev, marchează sfârșitul umanismului și transformarea sa în antiumanism"124. Pentru Nietzsche nu există fapte în sine, ci este necesar să apelezi întotdeauna la o interpretare pentru a ajunge la un fapt. Pe scurt, nu exist fapte, ci numai interpretări
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]